INDICE BIBLIE

ţară : (1515 DLRV) : s. f.: „Land“: „pays“
ţara  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  2, 27; 6, 1; 6, 5; 13, 3; 13, 19; 15, 2; 23, 27; 27, 1; 27, 8; 27, 9; 29, 11; 30, 16; 31, 9;
[2]  9, 18;
[5]  12, 37;
[6]  7, 6; 7, 23; 10, 2; 13, 37; 24, 13; 24, 13;

ţară  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  28, 3; 28, 9;
[6]  19, 9;

ţărîi  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[4]  8, 3;

ţarină : (1400 DERS) : s. f.: „Land, Feld, Acker“: „terre, champ“
ţarena  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  27, 7; 27, 11;
[4]  9, 7; 14, 30; 19, 29;

ţarenă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  20, 11; 20, 24; 20, 35; 30, 11;
[4]  10, 8;

ţarene  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  22, 7;

ţarenei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[2]  14, 25;

ţarenii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[4]  11, 11; 21, 10;
[5]  21, 10;

ţarenile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  8, 14;

ţarina  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  6, 1; 6, 14; 6, 18; 13, 17;
[2]  6, 1; 6, 14; 6, 18; 27, 7; 27, 11;
[5]  9, 7; 14, 30; 19, 29; 18, 28;

ţarină  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  11, 5; 14, 15; 20, 11; 20, 12; 25, 15; 27, 5;
[2]  4, 2; 11, 5; 13, 17; 14, 15; 19, 3; 20, 11; 20, 11; 20, 12; 20, 24; 20, 35; 25, 16; 27, 5; 30, 11;
[4]  11, 23; 17, 8; 20, 12; 23, 11; 10, 22;
[5]  2, 18; 10, 8; 14, 6; 17, 8; 20, 12; 23, 11;

ţarinele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  1, 21;

ţarini  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[2]  22, 7;
[5]  1, 21;

ţarinii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[1]  14, 25;
[4]  10, 10;

ţarinile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[2]  8, 14;

ţărînă : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Erde, Staub“: „terre, poussière“
ţărîna  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  22, 43;
[6]  20, 15;

ţărînă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  4, 12;
[4]  16, 13;
[6]  1, 2; 16, 13;

ţărna  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[5]  22, 43;

ţărnă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  16, 13;

ţărm : (1519 DERS) : s. n. „Ufer“: „rivage“
ţărmurile  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[1]  13, 5;

ţesător : (cca 1660 STAICU) : s. m.: „Weber“: „tisserand“
ţăsătorilor  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[5]  21, 19;

ţesătorilor  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[4]  21, 19;

ţesătoriului  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[3]  17, 7;

ţiitor : (XVI sec. CV2) adj./s. m. f.: „1. Herrscher, 2. Nebenfrau, Konkubine“: „1. roi, 2. concubine“
ţiitoare  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. voc. acc. 
[4]  7, 27;
[5]  7, 27;

ţiitoare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  3, 7;
[5]  3, 7;

ţiitoarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  3, 7; 21, 8; 21, 11;
[5]  3, 7; 21, 11;

ţiitoarele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  15, 16; 16, 21; 16, 22; 20, 3;
[5]  15, 16; 20, 3;

ţiitoarelor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[4]  19, 5;

ţiitor  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. acc. 
[5]  5, 10; 7, 8;

ţiitor  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  7, 26;

ţiitor  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  3, 29;

ţiitori  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[4]  5, 13;
[5]  5, 13;

ţiitorii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[5]  21, 8;

ţiitorile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[5]  16, 21; 16, 22;

ţiitorilor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[5]  19, 5;

ţiitoriul  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  5, 10; 7, 8;

ţine : (1521 NEACŞU) : v. III: „halten“: „tenir“
să ţie  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[5]  6, 6;

să ţine  verb indicativ prezent 3 sg. 
[4]  13, 23;
[5]  13, 23;

se ţinea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[6]  2, 19;

ţie  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[5]  18, 18;

ţiind  verb gerunziu 
[3]  21, 7;
[4]  3, 6; 3, 29;
[5]  3, 6; 3, 29;
[6]  11, 16;

ţiindu  verb gerunziu 
[4]  21, 1;

ţiindu-să  verb gerunziu 
[1]  4, 17;
[2]  4, 17; 21, 7;
[5]  21, 1; 15, 18;

ţiindu-se  verb gerunziu 
[1]  21, 7;

ţine  verb indicativ prezent 3 sg. 
[6]  22, 33;

ţinea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  19, 9;
[6]  3, 6;

ţinu  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[4]  6, 6;

ţînu  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[5]  6, 6; 20, 9;

ţinut : (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Gegend, Landschaft, Provinz“: „région“
ţinutul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[3]  6, 1; 13, 7; 14, 4; 27, 7; 27, 11; 30, 16;
[6]  13, 23;

ţinuturi  subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc. 
[6]  7, 23;

ţinuturile  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[2]  4, 5; 4, 8;

ţîţă : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Brust, Zitze“: „sein, tétine, tette“
ţiţă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  1, 23;

ţîţă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  1, 23;
[3]  15, 3; 22, 19;