jacman
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. n.: „Beute“: „butin“
jacman
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[3]
14, 32;
15, 19;
jacmane
subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc.
[3]
15, 21;
jacmanul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[3]
14, 30;
15, 12;
jacmanului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[3]
15, 21;
jale
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Klage, Wehmut, Betrübnis“: „lamentation, douleur, affliction“
jale
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
14, 2;
19, 2;
[5]
14, 2;
19, 2;
[6]
14, 2;
19, 2;
jalea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
11, 27;
10, 26;
10, 26;
[6]
11, 27;
jalnic
: (1643 VARLAAM) : adj.: „trauernd, in Trauer“: „qui se lamente“
jalnică
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
14, 2;
jecmăni
: (1665-1672 Ms. 4389) : v. IV.: „plündern, rauben“: „ravir, piller“
să jăcmănim
verb conjunctiv prezent 1 pl.
[3]
14, 36;
jefui
: (1600 DA) : v. IV: „plündern, rauben“: „ravir, piller“
jăfuiesc
verb indicativ prezent 3 pl.
[3]
23, 1;
jefuiescu
verb indicativ prezent 3 pl.
[1]
23, 1;
[2]
23, 1;
să jăhuim
verb conjunctiv prezent 1 pl.
[1]
14, 36;
să jecuim
verb conjunctiv prezent 1 pl.
[2]
14, 36;
jeli
: (1563 CORESI PRAXIU) : v. IV.: „(be) klagen, (be) trauern “: „plaindre, déplorer“
jăli
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[6]
11, 26;
jălind
verb gerunziu
[4]
14, 2;
jăluia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[6]
13, 2;
jelind
verb gerunziu
[5]
14, 2;
jertfă
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Opfer“: „offrande“
jărtva
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
1, 21;
1, 25;
2, 17;
2, 29;
2, 29;
15, 21;
20, 6;
20, 29;
26, 19;
[6]
14, 17;
jărtvă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
20, 29;
[3]
1, 3;
2, 13;
2, 19;
6, 15;
10, 8;
15, 15;
16, 2;
16, 3;
16, 5;
[6]
6, 17;
15, 8;
jărtve
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[3]
3, 14;
[2]
10, 14;
[6]
6, 12;
jărtvele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[3]
15, 22;
15, 22;
[6]
15, 12;
jirtva
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[2]
1, 21;
1, 25;
2, 17;
2, 19;
2, 29;
9, 13;
15, 22;
20, 6;
26, 19;
jirtvă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[2]
2, 14;
6, 15;
9, 12;
16, 3;
16, 5;
20, 29;
[5]
14, 17;
jirtve
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
10, 8;
[2]
10, 8;
11, 15;
15, 22;
jirtvele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[2]
3, 14;
25, 11;
[5]
15, 12;
jîrtva
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
1, 21;
1, 25;
2, 17;
2, 19;
2, 29;
9, 13;
15, 22;
20, 6;
26, 19;
jîrtvă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
2, 14;
6, 15;
9, 12;
16, 3;
16, 5;
[4]
14, 17;
jîrtve
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
11, 15;
15, 22;
jîrtvele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[4]
15, 12;
jîrtvile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
3, 14;
jertfelnic
: (1570 CORESI LIT.) : s. n.: „Altar“: „autel“
jirtăvnic
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
7, 17;
14, 35;
14, 35;
[4]
23, 17;
23, 20;
23, 24;
23, 24;
jîrtăvnic
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
7, 17;
14, 35;
14, 35;
[4]
24, 18;
24, 21;
24, 25;
24, 25;
jirtăvnicul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[2]
2, 28;
2, 33;
jîrtăvnicul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
2, 28;
2, 33;
jertfi
: (1581-1582 PO) : v. IV.: „opfern“: „sacrifier“
a jirtvui
verb infinitiv prezent
[2]
1, 3;
2, 19;
a jîrtvui
verb infinitiv prezent
[1]
1, 3;
2, 19;
au jirtvuit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[2]
6, 15;
11, 15;
au jîrtvuit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
6, 15;
11, 15;
jărtvuia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[3]
2, 16;
jirtvui
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[2]
1, 4;
jirtvuia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[2]
2, 13;
2, 15;
2, 16;
jirtvuind
verb gerunziu
[5]
15, 12;
jîrtvi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
1, 4;
jîrtvuia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
2, 13;
2, 15;
2, 16;
jîrtvuind
verb gerunziu
[4]
15, 12;
să jărtvuiesc
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[3]
16, 5;
să jirtvuiască
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[2]
1, 21;
15, 15;
15, 21;
să jirtvuiescu
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[2]
10, 8;
16, 2;
16, 5;
să jîrtvuiască
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
1, 21;
15, 15;
15, 21;
să jîrtvuiesc
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[1]
10, 8;
16, 2;
să jîrtvuiescu
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[1]
16, 5;
jertfire
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Opfer“: „offrande“
jărtvuirea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
2, 15;
jidov
: (XVI sec. CV2) : s. m.: „jűdisch, Jude“: „Juif“
jidovii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[1]
13, 19;
17, 8;
[2]
13, 19;
17, 8;
jidovesc
: (1561 CORESI TE2) : adj.: „hebräisch, jüdisch“: „hébreux“
jidoveşti
adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc.
[3]
30, 14;
jiganie
: (1570 CORESI LIT.) : s. f.: „Tier“: „animal“
jiganiile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[4]
21, 10;
[5]
21, 10;
jiganiilor
subst. comun fem. pl. gen./dat. acc.
[2]
17, 44;
17, 46;
jilţ
: (1563 CORESI PRAXIU) : s. n.: „Lehnstuhl“: „fauteuil“
jăţiu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
1, 9;
4, 17;
28, 23;
[3]
20, 25;
jăţul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
20, 25;
jeţ
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
4, 17;
20, 25;
jeţiu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
20, 25;
jeţu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
1, 9;
28, 23;
jeţul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[2]
4, 13;
20, 25;
jimblă
: (1501 DLRV) : s. f.: „Weizenbrot, Weißbrot“: „pain“
jămnă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
28, 22;
jemnă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[2]
28, 22;
joc
: (1551-1553 ES) : s. f.: „Spiel“: „jeu“
joc
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[3]
17, 42;
[6]
6, 16;
13, 22;
jos
: (XVI sec. PS. H.) : adv.: „unten, hinunter“: „en bas, bas“
jos
adv. de loc
[3]
5, 3;
5, 3;
15, 17;
17, 49;
18, 23;
28, 20;
[6]
2, 23;
12, 16;
13, 19;
13, 31;
14, 4;
14, 33;
juca
: (XVI sec. PS. H.) v. I: „spielen“: „jouer“
am jucat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[6]
6, 21;
joacă
verb indicativ prezent 3 pl.
[2]
18, 6;
[4]
6, 20;
[5]
6, 20;
[6]
6, 20;
joc
verb indicativ prezent 1 sg.
[6]
6, 22;
juca
verb indicativ imperfect 3 pl.
[1]
18, 6;
18, 7;
21, 11;
[3]
18, 6;
[2]
18, 7;
21, 11;
[4]
6, 21;
jucînd
verb gerunziu
[1]
18, 6;
[2]
18, 6;
[4]
6, 5;
6, 16;
[5]
6, 5;
6, 16;
[6]
6, 5;
6, 16;
să joace
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[6]
2, 14;
să să joace
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[4]
2, 14;
[5]
2, 14;
voi juca
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[5]
6, 21;
6, 21;
voiu juca
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[4]
6, 22;
judeca
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „richten, urteilen“: „juger“
a judecat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[6]
18, 19;
au judecat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
4, 18;
25, 39;
[3]
25, 39;
[2]
4, 18;
25, 39;
[4]
18, 19;
18, 31;
17, 30;
[5]
18, 19;
[6]
18, 31;
judeca
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
7, 6;
7, 15;
7, 16;
7, 17;
[3]
7, 17;
[2]
7, 6;
7, 15;
7, 16;
7, 17;
judecă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
4, 18;
judece
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
24, 16;
[2]
24, 16;
24, 16;
să judec
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[6]
15, 4;
să judece
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
8, 6;
24, 13;
24, 16;
[3]
8, 5;
8, 6;
24, 13;
24, 16;
[2]
8, 5;
8, 6;
24, 13;
va judeca
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
2, 10;
8, 20;
[3]
2, 10;
[2]
2, 10;
8, 20;
voi judeca
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
12, 7;
voiu judeca
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
12, 7;
judecată
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „1. Gericht, 2. Urteil“: „1. jugement, 2. réflexion“
judecata
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
24, 16;
25, 39;
[3]
25, 39;
[6]
15, 2;
judecată
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
2, 9;
[3]
2, 9;
12, 7;
24, 16;
[4]
8, 15;
12, 1;
15, 2;
15, 2;
15, 4;
15, 6;
[5]
12, 1;
15, 2;
15, 6;
[6]
8, 15;
12, 1;
15, 2;
15, 4;
15, 6;
judecăţile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[4]
22, 23;
[6]
22, 23;
judecător
: (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Richter“: „juge“
judecător
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[3]
24, 16;
[2]
24, 16;
[5]
15, 4;
[6]
15, 4;
judecători
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[1]
8, 1;
8, 2;
[2]
8, 1;
8, 2;
[5]
7, 11;
[6]
7, 11;
judecătoriu
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
24, 16;
[4]
7, 11;
15, 4;
judeţ
: (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „1. Gericht, 2. Urteil“: „1. jugement, 2. réflexion“
judeţ
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
2, 9;
[4]
7, 14;
[5]
15, 2;
15, 4;
judêţele
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[5]
22, 23;
judeţul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[2]
24, 16;
25, 39;
jug
: (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Joch“: „joug“
jug
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
6, 7;
[2]
6, 7;
jugul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[3]
6, 7;
jugurile
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[5]
23, 21;
jumătate
: (1403 DERS) : s. f.: „Hälfte“: „moitié“
jumătate
adv.
[4]
10, 4;
[5]
10, 4;
jumătate
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
10, 4;
18, 3;
19, 40;
[5]
10, 4;
18, 3;
19, 40;
18, 39;
[6]
10, 4;
10, 4;
18, 3;
o jumătate
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
14, 14;
juncă
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Kälbin“: „génisse“
juncă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
28, 24;
[2]
28, 24;
o giuncă
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[2]
16, 2;
o junice
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
16, 2;
un junc
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
16, 2;
junghetură
: (1683 DOSOFTEI VS) : s. f.: „Genick“: „nucke“
junghetura
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
4, 17;
junghia
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „abstechen, schlachten“: „juguler, abattre“
am junghiat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
25, 11;
au junghiat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
1, 25;
1, 25;
14, 32;
15, 33;
[2]
1, 25;
1, 25;
14, 32;
15, 33;
fu junghiat
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[6]
1, 25;
junghe
verb imperativ 2 sg.
[1]
31, 4;
[3]
31, 4;
[2]
31, 4;
junghe
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
1, 4;
1, 25;
1, 25;
15, 33;
28, 24;
[2]
28, 24;
junghea
verb indicativ imperfect 3 pl.
[3]
2, 13;
junghea
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
14, 34;
[2]
14, 34;
junghia
verb indicativ imperfect 3 pl.
[3]
14, 32;
14, 34;
junghia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[6]
15, 12;
junghiară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
6, 15;
[2]
10, 14;
[6]
6, 13;
junghie
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
28, 24;
să junghe
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
14, 34;
[3]
1, 21;
2, 14;
14, 34;
[2]
14, 34;
să junghi
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[3]
10, 8;
vor junghea
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[1]
31, 4;
vor junghia
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[2]
31, 4;
junghiere
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Opfer“: „offrande“
junghêre
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
6, 13;
[5]
6, 13;
jungherile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
25, 11;
jura
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „schwören“: „jurer“
a să jura
verb infinitiv prezent
[1]
20, 17;
[2]
20, 17;
a se jura
verb infinitiv prezent
[3]
20, 17;
am jurat
verb indicativ perfect compus 1 pl.
[1]
20, 42;
[2]
20, 42;
au jurat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[4]
21, 2;
[5]
21, 2;
au jurat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
14, 28;
[2]
14, 28;
jură
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
14, 24;
14, 27;
jură-te
verb imperativ 2 sg.
[1]
24, 22;
30, 15;
[3]
30, 15;
[2]
24, 22;
30, 15;
jurînd
verb gerunziu
[1]
14, 28;
[2]
14, 28;
mă jur
verb indicativ prezent 1 sg.
[6]
19, 7;
m-am jurat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
3, 14;
[3]
3, 14;
[2]
3, 14;
[4]
19, 7;
[5]
19, 7;
ne-am jurat
verb indicativ perfect compus 1 pl.
[3]
20, 42;
să jură
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
19, 6;
24, 23;
28, 10;
[2]
19, 6;
24, 23;
28, 10;
[4]
3, 35;
19, 23;
[5]
3, 35;
19, 23;
să jurară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[4]
21, 17;
[5]
21, 17;
s-au jurat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[4]
3, 9;
[5]
3, 9;
se jură
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
19, 6;
24, 23;
28, 10;
30, 16;
[5]
18, 22;
[6]
3, 35;
se jurară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[6]
21, 17;
se-au jurat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[6]
21, 2;
se-au jurat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[6]
3, 9;
te jură
verb imperativ 2 sg.
[3]
24, 22;
jurat
: (1469 DERS) : adj: „geschworen“: „juré“
cei juraţi
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[4]
15, 31;
jurămînt
: (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Schwur, Eid“: „serment“
jurămînt
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[3]
14, 24;
14, 26;
jurămîntul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
14, 26;
[2]
14, 26;
[4]
21, 7;
[5]
21, 7;