INDICE BIBLIE

jacman : (1665-1672 Ms. 4389) : s. n.: „Beute“: „butin“
jacman  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[3]  14, 32; 15, 19;

jacmane  subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc. 
[3]  15, 21;

jacmanul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[3]  14, 30; 15, 12;

jacmanului  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[3]  15, 21;

jale : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Klage, Wehmut, Betrübnis“: „lamentation, douleur, affliction“
jale  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  14, 2; 19, 2;
[5]  14, 2; 19, 2;
[6]  14, 2; 19, 2;

jalea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  11, 27; 10, 26; 10, 26;
[6]  11, 27;

jalnic : (1643 VARLAAM) : adj.: „trauernd, in Trauer“: „qui se lamente“
jalnică  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  14, 2;

jecmăni : (1665-1672 Ms. 4389) : v. IV.: „plündern, rauben“: „ravir, piller“
să jăcmănim  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[3]  14, 36;

jefui : (1600 DA) : v. IV: „plündern, rauben“: „ravir, piller“
jăfuiesc  verb indicativ prezent 3 pl. 
[3]  23, 1;

jefuiescu  verb indicativ prezent 3 pl. 
[1]  23, 1;
[2]  23, 1;

să jăhuim  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[1]  14, 36;

să jecuim  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[2]  14, 36;

jeli : (1563 CORESI PRAXIU) : v. IV.: „(be) klagen, (be) trauern “: „plaindre, déplorer“
jăli  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  11, 26;

jălind  verb gerunziu 
[4]  14, 2;

jăluia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[6]  13, 2;

jelind  verb gerunziu 
[5]  14, 2;

jertfă : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Opfer“: „offrande“
jărtva  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  1, 21; 1, 25; 2, 17; 2, 29; 2, 29; 15, 21; 20, 6; 20, 29; 26, 19;
[6]  14, 17;

jărtvă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  20, 29;
[3]  1, 3; 2, 13; 2, 19; 6, 15; 10, 8; 15, 15; 16, 2; 16, 3; 16, 5;
[6]  6, 17; 15, 8;

jărtve  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[3]  3, 14;
[2]  10, 14;
[6]  6, 12;

jărtvele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[3]  15, 22; 15, 22;
[6]  15, 12;

jirtva  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[2]  1, 21; 1, 25; 2, 17; 2, 19; 2, 29; 9, 13; 15, 22; 20, 6; 26, 19;

jirtvă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  2, 14; 6, 15; 9, 12; 16, 3; 16, 5; 20, 29;
[5]  14, 17;

jirtve  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  10, 8;
[2]  10, 8; 11, 15; 15, 22;

jirtvele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[2]  3, 14; 25, 11;
[5]  15, 12;

jîrtva  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  1, 21; 1, 25; 2, 17; 2, 19; 2, 29; 9, 13; 15, 22; 20, 6; 26, 19;

jîrtvă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  2, 14; 6, 15; 9, 12; 16, 3; 16, 5;
[4]  14, 17;

jîrtve  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  11, 15; 15, 22;

jîrtvele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  15, 12;

jîrtvile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  3, 14;

jertfelnic : (1570 CORESI LIT.) : s. n.: „Altar“: „autel“
jirtăvnic  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[2]  7, 17; 14, 35; 14, 35;
[4]  23, 17; 23, 20; 23, 24; 23, 24;

jîrtăvnic  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[1]  7, 17; 14, 35; 14, 35;
[4]  24, 18; 24, 21; 24, 25; 24, 25;

jirtăvnicul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[2]  2, 28; 2, 33;

jîrtăvnicul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  2, 28; 2, 33;

jertfi : (1581-1582 PO) : v. IV.: „opfern“: „sacrifier“
a jirtvui  verb infinitiv prezent 
[2]  1, 3; 2, 19;

a jîrtvui  verb infinitiv prezent 
[1]  1, 3; 2, 19;

au jirtvuit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[2]  6, 15; 11, 15;

au jîrtvuit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  6, 15; 11, 15;

jărtvuia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  2, 16;

jirtvui  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  1, 4;

jirtvuia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[2]  2, 13; 2, 15; 2, 16;

jirtvuind  verb gerunziu 
[5]  15, 12;

jîrtvi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  1, 4;

jîrtvuia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  2, 13; 2, 15; 2, 16;

jîrtvuind  verb gerunziu 
[4]  15, 12;

să jărtvuiesc  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[3]  16, 5;

să jirtvuiască  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[2]  1, 21; 15, 15; 15, 21;

să jirtvuiescu  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[2]  10, 8; 16, 2; 16, 5;

să jîrtvuiască  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  1, 21; 15, 15; 15, 21;

să jîrtvuiesc  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[1]  10, 8; 16, 2;

să jîrtvuiescu  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[1]  16, 5;

jertfire : (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Opfer“: „offrande“
jărtvuirea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  2, 15;

jidov : (XVI sec. CV2) : s. m.: „jűdisch, Jude“: „Juif“
jidovii  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[1]  13, 19; 17, 8;
[2]  13, 19; 17, 8;

jidovesc : (1561 CORESI TE2) : adj.: „hebräisch, jüdisch“: „hébreux“
jidoveşti  adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc. 
[3]  30, 14;

jiganie : (1570 CORESI LIT.) : s. f.: „Tier“: „animal“
jiganiile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  21, 10;
[5]  21, 10;

jiganiilor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[2]  17, 44; 17, 46;

jilţ : (1563 CORESI PRAXIU) : s. n.: „Lehnstuhl“: „fauteuil“
jăţiu  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[1]  1, 9; 4, 17; 28, 23;
[3]  20, 25;

jăţul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  20, 25;

jeţ  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[2]  4, 17; 20, 25;

jeţiu  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[1]  20, 25;

jeţu  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[2]  1, 9; 28, 23;

jeţul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[2]  4, 13; 20, 25;

jimblă : (1501 DLRV) : s. f.: „Weizenbrot, Weißbrot“: „pain“
jămnă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  28, 22;

jemnă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  28, 22;

joc : (1551-1553 ES) : s. f.: „Spiel“: „jeu“
joc  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[3]  17, 42;
[6]  6, 16; 13, 22;

jos : (XVI sec. PS. H.) : adv.: „unten, hinunter“: „en bas, bas“
jos  adv. de loc 
[3]  5, 3; 5, 3; 15, 17; 17, 49; 18, 23; 28, 20;
[6]  2, 23; 12, 16; 13, 19; 13, 31; 14, 4; 14, 33;

juca : (XVI sec. PS. H.) v. I: „spielen“: „jouer“
am jucat  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[6]  6, 21;

joacă  verb indicativ prezent 3 pl. 
[2]  18, 6;
[4]  6, 20;
[5]  6, 20;
[6]  6, 20;

joc  verb indicativ prezent 1 sg. 
[6]  6, 22;

juca  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[1]  18, 6; 18, 7; 21, 11;
[3]  18, 6;
[2]  18, 7; 21, 11;
[4]  6, 21;

jucînd  verb gerunziu 
[1]  18, 6;
[2]  18, 6;
[4]  6, 5; 6, 16;
[5]  6, 5; 6, 16;
[6]  6, 5; 6, 16;

să joace  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[6]  2, 14;

să să joace  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[4]  2, 14;
[5]  2, 14;

voi juca  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  6, 21; 6, 21;

voiu juca  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  6, 22;

judeca : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „richten, urteilen“: „juger“
a judecat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[6]  18, 19;

au judecat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  4, 18; 25, 39;
[3]  25, 39;
[2]  4, 18; 25, 39;
[4]  18, 19; 18, 31; 17, 30;
[5]  18, 19;
[6]  18, 31;

judeca  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  7, 6; 7, 15; 7, 16; 7, 17;
[3]  7, 17;
[2]  7, 6; 7, 15; 7, 16; 7, 17;

judecă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  4, 18;

judece  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  24, 16;
[2]  24, 16; 24, 16;

să judec  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[6]  15, 4;

să judece  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  8, 6; 24, 13; 24, 16;
[3]  8, 5; 8, 6; 24, 13; 24, 16;
[2]  8, 5; 8, 6; 24, 13;

va judeca  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  2, 10; 8, 20;
[3]  2, 10;
[2]  2, 10; 8, 20;

voi judeca  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  12, 7;

voiu judeca  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  12, 7;

judecată : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „1. Gericht, 2. Urteil“: „1. jugement, 2. réflexion“
judecata  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  24, 16; 25, 39;
[3]  25, 39;
[6]  15, 2;

judecată  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  2, 9;
[3]  2, 9; 12, 7; 24, 16;
[4]  8, 15; 12, 1; 15, 2; 15, 2; 15, 4; 15, 6;
[5]  12, 1; 15, 2; 15, 6;
[6]  8, 15; 12, 1; 15, 2; 15, 4; 15, 6;

judecăţile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  22, 23;
[6]  22, 23;

judecător : (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Richter“: „juge“
judecător  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  24, 16;
[2]  24, 16;
[5]  15, 4;
[6]  15, 4;

judecători  subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  8, 1; 8, 2;
[2]  8, 1; 8, 2;
[5]  7, 11;
[6]  7, 11;

judecătoriu  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  24, 16;
[4]  7, 11; 15, 4;

judeţ : (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „1. Gericht, 2. Urteil“: „1. jugement, 2. réflexion“
judeţ  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[2]  2, 9;
[4]  7, 14;
[5]  15, 2; 15, 4;

judêţele  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[5]  22, 23;

judeţul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[2]  24, 16; 25, 39;

jug : (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Joch“: „joug“
jug  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[1]  6, 7;
[2]  6, 7;

jugul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[3]  6, 7;

jugurile  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[5]  23, 21;

jumătate : (1403 DERS) : s. f.: „Hälfte“: „moitié“
jumătate  adv. 
[4]  10, 4;
[5]  10, 4;

jumătate  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  10, 4; 18, 3; 19, 40;
[5]  10, 4; 18, 3; 19, 40; 18, 39;
[6]  10, 4; 10, 4; 18, 3;

o jumătate  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  14, 14;

juncă : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Kälbin“: „génisse“
juncă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  28, 24;
[2]  28, 24;

o giuncă  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[2]  16, 2;

o junice  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  16, 2;

un junc  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  16, 2;

junghetură : (1683 DOSOFTEI VS) : s. f.: „Genick“: „nucke“
junghetura  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  4, 17;

junghia : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „abstechen, schlachten“: „juguler, abattre“
am junghiat  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  25, 11;

au junghiat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  1, 25; 1, 25; 14, 32; 15, 33;
[2]  1, 25; 1, 25; 14, 32; 15, 33;

fu junghiat  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  1, 25;

junghe  verb imperativ 2 sg. 
[1]  31, 4;
[3]  31, 4;
[2]  31, 4;

junghe  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  1, 4; 1, 25; 1, 25; 15, 33; 28, 24;
[2]  28, 24;

junghea  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[3]  2, 13;

junghea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  14, 34;
[2]  14, 34;

junghia  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[3]  14, 32; 14, 34;

junghia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[6]  15, 12;

junghiară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  6, 15;
[2]  10, 14;
[6]  6, 13;

junghie  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  28, 24;

să junghe  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  14, 34;
[3]  1, 21; 2, 14; 14, 34;
[2]  14, 34;

să junghi  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[3]  10, 8;

vor junghea  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[1]  31, 4;

vor junghia  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[2]  31, 4;

junghiere : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Opfer“: „offrande“
junghêre  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  6, 13;
[5]  6, 13;

jungherile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  25, 11;

jura : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „schwören“: „jurer“
a să jura  verb infinitiv prezent 
[1]  20, 17;
[2]  20, 17;

a se jura  verb infinitiv prezent 
[3]  20, 17;

am jurat  verb indicativ perfect compus 1 pl. 
[1]  20, 42;
[2]  20, 42;

au jurat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  21, 2;
[5]  21, 2;

au jurat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  14, 28;
[2]  14, 28;

jură  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  14, 24; 14, 27;

jură-te  verb imperativ 2 sg. 
[1]  24, 22; 30, 15;
[3]  30, 15;
[2]  24, 22; 30, 15;

jurînd  verb gerunziu 
[1]  14, 28;
[2]  14, 28;

mă jur  verb indicativ prezent 1 sg. 
[6]  19, 7;

m-am jurat  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  3, 14;
[3]  3, 14;
[2]  3, 14;
[4]  19, 7;
[5]  19, 7;

ne-am jurat  verb indicativ perfect compus 1 pl. 
[3]  20, 42;

să jură  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  19, 6; 24, 23; 28, 10;
[2]  19, 6; 24, 23; 28, 10;
[4]  3, 35; 19, 23;
[5]  3, 35; 19, 23;

să jurară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  21, 17;
[5]  21, 17;

s-au jurat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  3, 9;
[5]  3, 9;

se jură  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  19, 6; 24, 23; 28, 10; 30, 16;
[5]  18, 22;
[6]  3, 35;

se jurară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[6]  21, 17;

se-au jurat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[6]  21, 2;

se-au jurat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[6]  3, 9;

te jură  verb imperativ 2 sg. 
[3]  24, 22;

jurat : (1469 DERS) : adj: „geschworen“: „juré“
cei juraţi  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[4]  15, 31;

jurămînt : (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Schwur, Eid“: „serment“
jurămînt  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[3]  14, 24; 14, 26;

jurămîntul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  14, 26;
[2]  14, 26;
[4]  21, 7;
[5]  21, 7;