o
: (XVI sec. CV2) : interj.: „ach!“: „oh!, ô!“
o
interjectie
[3]
1, 26;
15, 32;
16, 4;
19, 4;
[6]
23, 15;
oaie
: (1341 SUCIU) : s. f.: „Schaf“: „mouton“
oaia
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
14, 34;
[3]
14, 34;
[2]
14, 34;
oaie
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
15, 3;
22, 19;
[3]
22, 19;
[2]
15, 3;
22, 19;
o oaie
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
17, 34;
[3]
17, 34;
[2]
17, 34;
oi
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
25, 2;
25, 18;
[3]
14, 32;
15, 3;
17, 28;
25, 2;
27, 9;
[2]
16, 2;
25, 2;
25, 18;
[4]
17, 29;
[5]
17, 29;
23, 16;
[6]
12, 2;
17, 29;
oile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
17, 15;
17, 20;
17, 28;
25, 11;
[3]
16, 11;
16, 19;
17, 15;
17, 20;
25, 2;
25, 11;
[2]
17, 15;
17, 20;
17, 28;
25, 11;
[4]
24, 17;
[5]
24, 17;
[6]
13, 23;
13, 24;
oilor
subst. comun fem. pl. gen./dat. acc.
[3]
24, 4;
[4]
7, 8;
[5]
7, 8;
[6]
7, 8;
oală
: (1535 BGL) : s. f.: „Topf“: „pot“
oală
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
2, 14;
[3]
2, 14;
[2]
2, 14;
oare
: (1404 DERS) : adv.: „wohl“: „peut-être“
oare
adv.
[3]
23, 19;
oarece
: (XVI sec. CV2) : adv.: „wenig, minder“: „un peu“
oarece
adv.
[1]
14, 29;
[4]
16, 1;
oarecine
: (XVI sec. PS. H.) : pron. nehot.: „irgend-jemand“: „quiconque“
oarecine
adj. pron. nehot. masc. sg. nom./ac.
[6]
20, 11;
oară
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Mal“: „fois“
oară
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
3, 6;
3, 8;
3, 10;
19, 15;
19, 21;
26, 8;
[6]
14, 29;
14, 32;
21, 20;
ori
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
17, 39;
18, 11;
20, 41;
[3]
18, 11;
20, 41;
[2]
17, 39;
18, 11;
20, 41;
[5]
18, 41;
[6]
24, 3;
oaspete
: (XVI sec. PS. V.) : s. m.: „Gast“: „hôte, invité“
oaspelui
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[6]
12, 4;
un oaspe
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[6]
12, 4;
oaste
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Heer“: „troupe“
oaste
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
18, 5;
30, 15;
30, 15;
[4]
8, 16;
[5]
8, 16;
oastea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
11, 11;
[4]
3, 23;
10, 7;
[5]
3, 23;
[6]
3, 23;
10, 7;
oşti
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[3]
30, 8;
oştile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[3]
11, 11;
14, 15;
26, 7;
30, 23;
[6]
8, 16;
18, 6;
oştilor
subst. comun fem. pl. gen./dat. acc.
[3]
14, 50;
17, 55;
18, 13;
[6]
11, 7;
obadă
: (cca 1496 DERS) : s. f.: „1. Radfelge, 2. Handfessel“: „1. jante, 2. lien“
obedzi
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[5]
3, 34;
obezi
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[4]
3, 34;
obicei
: (1560-1561 CORESI TE2) : s. n.: „Gewohnheit“: „habitude“
obicêiu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[3]
11, 1;
11, 2;
obicêiul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[3]
30, 25;
[2]
9, 25;
[6]
7, 19;
obicină
: (1632 EUSTR. PRAV.) : s. f.: „Gewohnheit“: „habitude“
obicina
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
20, 25;
obîrşi
: (1551-1553 ES) : v. IV: „ausführen, vollenden“: „achever, accomplir“
obîrşi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[2]
18, 1;
[6]
6, 18;
obor
: (1651 PSALT.) : s. n.: „Gehege“: „bergerie“
obor
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[3]
6, 10;
obosi
: (1620 MOXA) : v. IV: „ermüden, anstrengen“: „fatiguer“
obosi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[4]
21, 15;
[5]
21, 15;
[6]
21, 15;
obosiră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
30, 10;
[2]
30, 10;
obosit
verb participiu sg. masc.
[4]
17, 29;
[5]
17, 2;
17, 29;
obosit
: (1649 MARD.) : adj.: „müde, matt“ : „fatigué“
obosit
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[5]
17, 29;
obosiţ
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[4]
16, 14;
obosiţi
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[5]
16, 14;
obraz
: (1424 DRH) : s. m./n.: „1. Wange, Gesicht, 2. Bild, 3. Person“: „1. joue, face, 2. image, 3. personne“
obradzele
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[5]
19, 5;
obraz
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
1, 5;
obraz
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
1, 5;
obrazele
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[4]
19, 5;
obrazul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
15, 27;
[2]
15, 27;
[4]
2, 22;
[5]
2, 22;
[6]
19, 4;
obroc
: (1573 DIR) : s. n.: „Gefäss“: „boisseau“
obroc
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[6]
16, 1;
obrăznicie
: (1668-1670 HERODOT) : s. f.: „Frechheit, Ungezogenheit“: „impertinence, insolence“
obrăznecie
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
6, 7;
obrăzniciia
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[5]
6, 7;
ocară
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Schimpf, Schmach“: „éprimande, blâme“
ocara
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
17, 36;
[3]
17, 26;
[2]
17, 26;
17, 36;
[4]
13, 13;
[5]
13, 13;
[6]
13, 13;
ocară
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
11, 2;
[2]
11, 2;
ocării
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
25, 39;
[2]
25, 39;
ocărî
: (XVI sec. CV2) : v. IV: „beschimpfen, verunglimpfen“: „gronder, injurier“
a ocărî
verb infinitiv prezent
[1]
17, 25;
[2]
17, 25;
ai ocărît
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[1]
17, 45;
[2]
17, 45;
am ocărît
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
17, 10;
[2]
17, 10;
au ocărît
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
17, 26;
17, 36;
[2]
17, 26;
17, 36;
[4]
23, 9;
[5]
23, 9;
fură ocărîţi
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[6]
10, 6;
ocăraşte
verb indicativ prezent 3 sg.
[3]
17, 26;
să ocărască
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[3]
17, 25;
ochi
: (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Auge“: „oeil“
ochii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
(122x)
ochilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[1]
16, 12;
17, 42;
25, 8;
27, 5;
[3]
1, 18;
2, 33;
11, 10;
12, 16;
18, 8;
25, 8;
26, 24;
26, 24;
29, 6;
[2]
16, 12;
17, 42;
25, 8;
27, 5;
[4]
12, 11;
13, 5;
13, 6;
13, 8;
22, 25;
[5]
12, 11;
13, 5;
13, 8;
22, 25;
[6]
6, 20;
12, 11;
13, 5;
13, 34;
14, 22;
15, 25;
15, 26;
16, 4;
16, 22;
17, 4;
17, 4;
19, 18;
19, 37;
22, 25;
ochiu
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
2, 29;
[3]
2, 29;
[2]
2, 29;
ochiul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
11, 2;
[3]
11, 2;
[2]
11, 2;
[5]
3, 30;
ocoli
: (1636 DRH) : v. IV: „ausweichen“: „éviter“
ocoliră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[6]
11, 1;
22, 6;
24, 7;
ocolit
: (1665-1672 Ms. 4389) : adj.: „belagern“: „assiégé“
ocolită
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
11, 16;
odăjdii
: (1583 BGL) : s. f.: „Ornat, Messgewand“: „vêtements sacerdotaux“
odăjdie
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
2, 19;
odată
: (1640 URECHE) : adv.: „einmal, einst“: „jadis, une fois“
odată
adv. de timp
[1]
20, 25;
[2]
20, 25;
[4]
23, 8;
[5]
23, 8;
odihni
: (1560-1561 CORESI TE2) : v. IV: „(sich) ausruhen“: „(se) reposer“
se odihniră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[6]
16, 14;
să se odihnească
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[3]
24, 4;
să odihnească
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[4]
21, 10;
[5]
21, 10;
[6]
21, 10;
va odihni
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
16, 16;
[3]
16, 16;
[2]
16, 16;
voi odihni
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[5]
7, 11;
voiu odihni
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[4]
7, 11;
odihnă
: (1564 CORESI CAZ.) : s. f.: „Ruhe, Rast“: „repos“
odihnă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
7, 1;
odoacă
: (1675 COSTIN, O.) : adv.: „einst“: „jadis“
odocă
adv.
[2]
14, 30;
odrăsli
: (1620 MOXA) : v. IV: „aufblühen, ausschlagen“: „bourgeonner“
va odrăsli
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[4]
23, 5;
[5]
23, 5;
olăcar
: (1589 BGL) : s. m.: „Kurier“: „courrier“
olăcar
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[6]
11, 22;
11, 25;
olăcari
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[3]
11, 3;
[6]
3, 26;
12, 27;
olăcarii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[3]
11, 4;
11, 9;
olăcarilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[3]
11, 7;
11, 9;
olăcariul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[6]
11, 22;
11, 22;
11, 23;
olăcariului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[6]
11, 19;
un olăcar
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[3]
23, 27;
om
: (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Mensch, Mann“: „homme“
a oamenilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[1]
29, 4;
[3]
2, 26;
[5]
23, 17;
a om
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[2]
9, 1;
9, 21;
a omul
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[5]
19, 14;
al om
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[1]
17, 12;
30, 13;
ale oamenilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[1]
11, 5;
a unui om
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[5]
1, 13;
[6]
19, 14;
al unui om
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[4]
1, 13;
nişte oameni
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[6]
13, 34;
oameni
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
(174x)
oamenii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
(347x)
oamenilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
(64x)
om
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
(189x)
omul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
(167x)
omului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[1]
2, 15;
9, 7;
9, 7;
9, 8;
17, 26;
17, 27;
25, 2;
[3]
9, 8;
17, 26;
17, 27;
[2]
2, 15;
9, 7;
9, 7;
9, 8;
14, 20;
17, 26;
17, 27;
25, 2;
[4]
7, 19;
12, 4;
12, 4;
14, 16;
18, 11;
19, 41;
19, 42;
19, 42;
19, 42;
[5]
7, 19;
12, 4;
12, 4;
14, 16;
18, 11;
19, 41;
19, 42;
19, 42;
19, 42;
[6]
1, 5;
1, 13;
7, 19;
18, 11;
un om
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
1, 1;
11, 7;
15, 29;
16, 16;
[3]
18, 23;
21, 14;
21, 15;
25, 2;
26, 15;
30, 11;
[2]
1, 1;
11, 7;
15, 29;
16, 16;
[4]
18, 10;
[5]
18, 10;
[6]
1, 2;
16, 5;
18, 10;
18, 24;
19, 7;
20, 1;
20, 11;
20, 21;
unor oameni
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[3]
25, 11;
unui om
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[4]
17, 3;
17, 18;
19, 14;
[5]
17, 3;
17, 18;
19, 14;
[6]
17, 18;
17, 25;
omăt
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „Schnee“: „neige“
omătului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[4]
23, 20;
[5]
23, 20;
omenesc
: (XVI sec. PS. H.) : adj.: „menschlich“: „humain“
omeneşti
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[3]
2, 7;
26, 19;
omor
: (1682 DOSOFTEI VS) : s. n.: „Gemetzel“: „carnage, massacre“
omor
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[6]
11, 22;
omorî
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „töten“: „tuer“
a omorî
verb infinitiv prezent
[4]
20, 19;
[5]
20, 19;
ai omorît
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[1]
24, 19;
[3]
24, 19;
[2]
24, 19;
[4]
12, 9;
22, 41;
[5]
12, 9;
22, 41;
21, 40;
am omorît
verb indicativ perfect compus 1 pl.
[3]
15, 15;
am omorît
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
17, 35;
[2]
17, 35;
[4]
1, 16;
[5]
1, 16;
[6]
4, 10;
au omorît
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
30, 2;
[4]
13, 32;
[5]
13, 32;
au omorît
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
6, 19;
22, 21;
[2]
6, 19;
22, 21;
[4]
3, 30;
14, 6;
14, 7;
21, 1;
[5]
3, 30;
14, 6;
14, 7;
21, 1;
de omorît
verb supin
[4]
8, 2;
[5]
8, 2;
fu omorît
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[6]
11, 21;
omoară
verb imp. 2 sg.
[1]
20, 8;
[3]
20, 8;
[2]
20, 8;
[4]
1, 9;
14, 32;
[5]
1, 9;
13, 31;
[6]
1, 9;
1, 15;
omoară
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
2, 6;
[3]
2, 6;
[2]
2, 6;
omorî
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[5]
4, 12;
omorî
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
17, 50;
17, 51;
22, 18;
[3]
17, 50;
17, 51;
[2]
17, 50;
17, 51;
22, 18;
4, 5;
[4]
21, 17;
[5]
21, 17;
[6]
1, 15;
6, 8;
21, 17;
omorîi
verb indicativ perfect simplu 1 sg.
[5]
1, 10;
omorîia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[5]
24, 17;
omorîiam
verb indicativ imperfect 1 sg.
[3]
17, 35;
omorîiu
verb indicativ perfect simplu 1 sg.
[4]
1, 10;
omorînd
verb gerunziu
[5]
23, 16;
omorîră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[4]
4, 7;
4, 12;
18, 15;
[5]
4, 7;
18, 15;
[6]
3, 30;
4, 7;
4, 12;
18, 15;
omorîţ
verb imperativ 2 pl.
[4]
13, 28;
omorîţi
verb imperativ 2 pl.
[1]
22, 17;
[3]
22, 17;
[2]
22, 17;
[5]
13, 28;
s-au omorît
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[4]
21, 9;
[5]
21, 9;
să omoară
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[1]
19, 1;
24, 8;
[3]
19, 1;
[2]
19, 1;
să omoară
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
19, 11;
[3]
5, 10;
19, 2;
20, 33;
20, 33;
[2]
19, 11;
20, 33;
[4]
3, 37;
[5]
3, 37;
[6]
5, 8;
14, 32;
să omoare
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[2]
24, 8;
să omoare
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
5, 11;
20, 33;
20, 33;
[2]
5, 11;
20, 33;
să omor
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[3]
19, 15;
23, 2;
24, 11;
[2]
19, 15;
24, 11;
să omori
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[1]
19, 5;
28, 9;
30, 15;
[3]
28, 9;
[2]
19, 5;
28, 9;
30, 15;
să omorî
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[6]
20, 19;
să omorîm
verb conjunctiv prezent 1 pl.
[6]
21, 4;
să omorîţ
verb conjunctiv prezent 2 pl.
[1]
5, 10;
să omorîţi
verb conjunctiv prezent 2 pl.
[2]
5, 10;
să omoru
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[1]
19, 15;
24, 11;
să va omorî
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[4]
19, 21;
19, 22;
[5]
19, 21;
19, 22;
se va omorî
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[6]
19, 22;
te vei omorî
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
19, 11;
[2]
19, 11;
va omorî
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[3]
5, 11;
voi omorî
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
19, 17;
voiu omorî
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
19, 17;
[3]
17, 36;
voiu să omor
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[3]
19, 17;
vom omorî
verb viitor 1 indicativ 1 pl.
[1]
11, 12;
[2]
11, 12;
[4]
14, 7;
[5]
14, 7;
omorîre
: (1581 CORESI EV.) : s. f.: „Totschlag“: „meurtre“
a omorîrei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[2]
26, 16;
ai omorîrii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
26, 16;
omorîre
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
21, 4;
[5]
21, 4;
opreală
: (1611 DIRB) : s. f.: „Verbot“: „défense, interdiction“
opreală
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
14, 6;
opri
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „1. (auf-, an)halten, 2. verbieten“: „1. arrêter, retarder, entraver, 2. interdire“
ai oprit
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[1]
25, 33;
[3]
25, 33;
[2]
25, 33;
am oprit
verb indicativ perfect compus 1 pl.
[1]
25, 7;
[2]
25, 7;
au oprit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
25, 15;
[2]
25, 15;
au oprit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
25, 26;
25, 34;
[3]
25, 26;
25, 39;
[2]
25, 26;
25, 34;
era oprite
verb indicativ imperfect 3 sg.
[4]
20, 3;
[5]
20, 3;
opri
verb infinitiv prezent
[3]
13, 12;
opri
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[6]
18, 16;
oprindu-să
verb gerunziu
[2]
14, 6;
să să oprească
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[4]
24, 21;
[5]
24, 21;
să opri
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[4]
24, 25;
[5]
24, 25;
se opresc
verb indicativ prezent 3 pl.
[6]
20, 12;
se oprêşte
verb indicativ prezent 3 sg.
[3]
14, 6;
va opri
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[4]
13, 13;
[5]
13, 13;
[6]
13, 13;
veţi opri
verb viitor 1 indicativ 2 pl.
[6]
23, 3;
oraş
: (1431 DERS) : s. n.: „Stadt“: „ville“
oraşul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
6, 18;
[2]
6, 18;
oraşului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[6]
24, 5;
orb
: (1491 DERS) : adj.: „blind“: „aveugle“
cei orbi
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[4]
5, 6;
5, 8;
[5]
5, 6;
5, 8;
orbi
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[6]
5, 8;
orbii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[4]
5, 8;
[5]
5, 8;
[6]
5, 6;
5, 8;
organ
: (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Lyra, Harfe“: „lyre, harpe“
organe
subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc.
[4]
6, 5;
6, 14;
[5]
6, 5;
6, 14;
[6]
6, 5;
organele
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[6]
6, 14;
ori
: (1560-1561 CORESI TE2) : adv. rel.: „was (wer, wo, wann etc.) auch immer“: „n'importe quoi (qui, oů, quand etc.)“
or
adv. rel.
[3]
2, 36;
17, 35;
18, 5;
ori
adv. rel.
[3]
14, 47;
[6]
7, 9;
orice
: (1632 GCR) : pron. nehot.: „was auch immer“: „n'importe quoi“
orice
pron. nehot. masc. sg. nom./ac.
[1]
14, 6;
[3]
3, 17;
12, 3;
[2]
14, 6;
[5]
18, 37;
[6]
15, 35;
oricine
: (1646 PRAV. MOLD.) : pron. nehot.: „was wer auch immer“: „n'importe qui“
oricine
pron. nehot. masc. sg. nom./ac.
[3]
11, 7;
23, 20;
oricîte (
oricîte
pron. nehot. fem. pl. nom./ac.
[4]
19, 38;
oriunde
: (1646 PRAV. MOLD.) : adv. rel.: „wo (auch) immer“: „n'importe oů“
orideunde
adv. rel.
[6]
8, 14;
oriunde
adv. rel.
[1]
23, 13;
[2]
23, 13;
[4]
15, 20;
oriîncotro
: (1646 PRAV. MOLD.) : adv. rel.: „wo (auch) immer“: „n'importe oů“
oriîncătro
adv. rel.
[1]
14, 47;
orz
: (1497 DERS) : s. n.: „Gerste“: „orge“
oardze
subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc.
[5]
14, 30;
oardzelor
subst. comun neutru pl. gen./dat. acc.
[5]
21, 9;
oarze
subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc.
[4]
14, 30;
oarzelor
subst. comun neutru pl. gen./dat. acc.
[4]
21, 9;
21, 10;
ordzu
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[5]
17, 28;
ordzului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[5]
21, 10;
orz
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[4]
17, 28;
[6]
17, 19;
17, 28;
21, 9;
21, 10;
orzul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[6]
14, 30;
os
: (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Knochen“: „os“
oasele
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[1]
31, 13;
[3]
31, 13;
[2]
31, 13;
[4]
5, 2;
19, 12;
21, 12;
21, 12;
21, 13;
21, 13;
21, 13;
21, 14;
21, 14;
21, 14;
[5]
5, 2;
19, 12;
21, 12;
21, 12;
21, 13;
21, 13;
21, 13;
21, 14;
21, 14;
21, 14;
[6]
21, 12;
21, 12;
21, 13;
21, 13;
21, 14;
21, 14;
21, 14;
os
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
11, 2;
osul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[4]
19, 13;
[5]
19, 13;
[6]
5, 2;
19, 13;
osebi
: (XVI sec. CV2) : adv.: „abseits“: „à part“
osebi
adv.
[3]
17, 3;
17, 3;
osebit
: (1643 VARLAAM) : adj.: „verschieden“: „différent“
cea osebită
substantiv fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
8, 1;
osîndi
: (XVI sec. CV2) : v. IV: „verurteilen, dammen“: „condamner“
am fost osîndit
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[3]
26, 21;
ospăţ
: (1560-1561 CORESI TE2) : s. n.: „Festmahl“: „festin“
ospăţ
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[3]
25, 36;
[4]
3, 20;
11, 8;
13, 27;
[5]
3, 20;
11, 8;
13, 27;
[6]
3, 20;
13, 27;
13, 27;
ospăţul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[3]
25, 36;
[4]
13, 27;
[5]
13, 27;
osteni
: (XVI sec. CV2) : v. IV: „1. bemühen, 2. ermüden“: „1. (s') efforcer, 2. fatiguer“
au ostenit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[4]
23, 10;
[5]
23, 10;
osteni
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
17, 39;
[3]
17, 39;
[2]
17, 39;
[6]
23, 10;
osteniia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
6, 12;
[2]
6, 12;
osteniră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
14, 31;
să ostenească
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[1]
14, 15;
[2]
14, 15;
se va osteni
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[4]
23, 7;
[6]
23, 6;
va osteni
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[5]
23, 7;
ostenit
: (XVI sec. PS. SCH.) : adj.: „erschöpft“: „épuisé“
ostenit
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[4]
17, 2;
[5]
17, 2;
osteniţi
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[6]
16, 14;
17, 2;
oşti
: (1581-1582 PO) : v. IV: „kämpfen“: „lutter, combattre“
oşti
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[6]
12, 29;
aţi oştit
verb indicativ perfect compus 2 pl.
[3]
27, 10;
va oşti
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[3]
14, 6;
otavă
: (1654 NEAGOE) : s. f.: „Grummetwiese“: „regain“
otava
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
23, 4;
[5]
23, 4;
oteşi
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „beschwichtigen“: „(se) calmer, (s') apaiser“
să oteşi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[4]
23, 15;
ovrei
: (XVI sec. PS. SCH.) : s.m: „Hebräer, Jude“: „Juif“
ovrêi
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[3]
17, 8;
ovrêii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[3]
13, 3;
13, 19;
14, 11;
14, 21;
ovrêilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[3]
4, 9;
[2]
4, 9;
ovreiesc
: (1570 CORESI LIT.) : adj.: „hebräisch, jüdisch“: „hébreux“
ovreiască
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
4, 6;