INDICE BIBLIE

ucide : (XVI sec. PS. H.) : v. III: „töten, umbringen“: „tuer“
ai ucis  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[1]  21, 9;
[3]  21, 9;
[2]  21, 9;
[4]  12, 9;
[5]  12, 9;
[6]  12, 9; 12, 9; 18, 11;

am ucis  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  17, 35; 24, 12;
[3]  24, 12;
[2]  17, 35; 24, 12;
[6]  1, 10; 1, 16;

au fost ucişi  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[6]  13, 33;

au ucis  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  2, 31; 3, 30; 4, 11;
[5]  2, 31; 4, 11;
[6]  4, 11; 11, 24;

au ucis  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  15, 7; 21, 11;
[3]  22, 21;
[2]  15, 7; 21, 11;
[4]  23, 20;
[5]  23, 20;
[6]  8, 9; 8, 10; 11, 22; 13, 30; 13, 32; 14, 6; 14, 7; 21, 1; 23, 20;

fu ucis  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[5]  12, 37;
[6]  11, 21;

fusêse ucişi  verb indicativ mcpf. 3 pl. 
[6]  21, 13;

să ucidem  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[3]  11, 12;

să ucideţi  verb conjunctiv prezent 2 pl. 
[6]  13, 28;

să ucig  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[3]  17, 46; 26, 8;

să ucigă  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[3]  19, 5; 19, 11; 24, 8; 30, 6;

să ucigă  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  30, 6;
[3]  17, 25; 26, 15;
[2]  30, 6;
[6]  15, 14; 21, 16;

să ucizi  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[3]  15, 3; 26, 9;

ucide  verb imp. 2 sg. 
[3]  22, 18;

ucide  verb indicativ prezent 3 sg. 
[5]  5, 8;

ucidea  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[6]  1, 12;

ucidea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  14, 13;

ucideam  verb indicativ imperfect 1 sg. 
[3]  17, 35;

uciş  verb indicativ perfect simplu 1 sg. 
[4]  4, 10;
[5]  4, 10;

ucis  verb participiu sg. masc. 
[6]  1, 25; 13, 32; 13, 33;

ucisă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  19, 5;
[5]  10, 18;

ucise  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  6, 19; 15, 7; 15, 7; 22, 18;
[2]  19, 5;
[4]  10, 18; 23, 21;
[5]  23, 21;
[6]  8, 5; 10, 18; 21, 21; 23, 21; 23, 21;

uciseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  18, 27;
[3]  14, 31; 18, 27; 30, 2; 31, 2;
[2]  18, 27;
[6]  13, 29; 18, 15;

ucisêse  verb indicativ mcpf. 3 sg. 
[3]  28, 3;
[6]  2, 31; 3, 30;

va ucide  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  16, 2; 17, 9; 17, 25; 17, 26; 17, 27;
[3]  16, 2; 17, 26; 17, 27;
[2]  16, 2; 17, 9; 17, 25; 17, 26; 17, 27;
[6]  15, 14;

vei ucide  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  15, 3; 15, 18;
[3]  30, 15;
[2]  15, 3; 15, 18;

voi ucide  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  17, 9; 17, 46;
[5]  17, 2;

voiu ucide  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  17, 9; 17, 46;
[4]  17, 2;
[6]  17, 2;

vom să ucidem  verb viitor 1 pl. 
[6]  14, 7;

ucidere : (XVI sec. CV2) : s. f.: „Mord“: „meurtre“
ucidere  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  18, 7;

uciderea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  17, 57;
[3]  17, 57;
[6]  3, 37; 18, 8;

ucigaş : (1620 MOXA) : s. m.: „Mörder“: „assassin“
ucigaş  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. acc. 
[2]  25, 25;

ucigaş  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 17;
[3]  25, 25;
[2]  25, 17; 30, 22;

ucigaş  adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc. 
[2]  29, 10;

ucigaşe  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  1, 16;

ucigaşi  adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc. 
[2]  2, 12; 10, 27;

ucigaşului  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[3]  25, 17;

ucis : (1581 CORESI OMIL.) : adj./s. m.: „getötet, ermordet“: „tué“
celor ucişi  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[6]  21, 14;

ucis  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. gen./dat. acc. 
[6]  14, 7;

uita : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „1. vergessen, 2. betrachten“: „1. oublier, 2. regarder“
au uitat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  12, 9;
[2]  12, 9;

se uită  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  24, 9;

uitară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  12, 9;

vei uita  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  1, 11;
[2]  1, 11;

uliţă : (1475 DERS) : s. f.: „Gasse“: „rue(lle)“
uliţa  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  21, 12;
[5]  21, 12;

umbla : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „(umher)gehen, laufen, wandern“: „aller, marcher, parcourir“
ai umblat  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[6]  7, 9;

am umblat  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[3]  12, 2;

au îmblat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[5]  13, 20;

au umblat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  30, 31;
[4]  13, 20;

blăm  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[3]  14, 1;

eram îmblînd  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[5]  7, 6;

eram umblînd  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[4]  7, 6;

îmbla  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[4]  10, 1;

îmblînd  verb gerunziu 
[1]  17, 39;
[2]  17, 39;

să umble  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[3]  4, 3;

umbla  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[3]  3, 21;

umbla  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  17, 39; 18, 14;
[4]  11, 2;

umbla  verb infinitiv prezent 
[3]  17, 39;

umbli  verb indicativ prezent 2 sg. 
[3]  24, 15;

umblînd  verb gerunziu 
[4]  7, 6;

va umbla  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[3]  2, 35;

veţi umbla  verb viitor 1 indicativ 2 pl. 
[3]  12, 14;

umblet : (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Weg“: „voie“
umbletele  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[3]  3, 21;

umbră : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Schatten“: „ombre“
umbra  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  14, 2;

umbri : (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „entrinnen“: „(s')échapper“
va umbri  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[4]  20, 6;
[5]  20, 6;

umfla : (1642 CAZ. GOV.) : v. I: „verrückt werden, Irrsinn vortäuschen“: „être/simuler la démence“
să înfla  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[2]  21, 13;

umili : (1563 CORESI PRAXIU) : v. IV: „zerknirscht werden“: „(s') humilier“
m-am umilit  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  13, 12;
[2]  13, 12;

umilit : (1642 CAZ. GOV.) : adj.: „betrübt“: „affligé“
umilit  adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc. 
[3]  1, 10;

umple : (XVI sec. PS. H.) : v. III/II: „füllen, erfüllen“: „remplir“
ai umplut  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[3]  28, 18;

împle  verb imperativ 2 sg. 
[2]  16, 1;

împlutu-s-au  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  20, 3;
[2]  20, 3;

să umple  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[3]  1, 23;

să umplu  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[6]  15, 7;

se-au umplut  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  20, 7; 20, 9; 20, 33; 25, 17;

se umplu  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  17, 23;

se umplură  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  25, 38;
[6]  24, 8;

se umpluse  verb indicativ mcpf. 3 sg. 
[3]  20, 34;

umple  verb imp. 2 sg. 
[3]  16, 1;

va să se umple  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[3]  20, 3;

umăr : (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Schulter, Achsel“: „épaule“
umăr  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  9, 2; 10, 23; 21, 9;
[2]  9, 2; 10, 23; 21, 9;

umărul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  10, 9;
[2]  4, 17; 10, 9;

umeri  subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc. 
[2]  9, 23;

umerilor  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[1]  17, 6;
[2]  17, 6;

un : (1521 NEACŞU) : num./pron.: „ein“: „un“
cîte o  num. distributiv fem. nom./ac. 
[1]  17, 34;
[3]  17, 34;
[2]  17, 34;
[4]  6, 19; 6, 19;
[5]  6, 19; 6, 19;
[6]  6, 19; 6, 19;

cîte un  num. distributiv masc. nom./ac. 
[4]  6, 19;
[5]  6, 19;
[6]  6, 19;

o  adj. pron. nehot. fem. sg. nom./ac. 
[1]  3, 10; 14, 16; 23, 26; 23, 26;
[3]  3, 21; 14, 24; 14, 40; 20, 25; 23, 26; 23, 26; 25, 7; 29, 3; 29, 6; 29, 10;
[2]  3, 10; 14, 5; 14, 16; 23, 26; 23, 26;
[4]  13, 34;
[5]  13, 34;
[6]  3, 27; 5, 9; 14, 25; 15, 2;

o  num. card. fem. nom./ac. 
[1]  1, 5; 13, 17; 13, 18; 13, 18; 17, 39; 30, 12;
[3]  1, 5; 14, 14; 17, 4; 25, 18; 30, 12;
[2]  13, 17; 13, 18; 13, 18; 17, 4; 17, 39; 26, 8; 30, 12;
[4]  14, 27;
[5]  14, 27;
[6]  14, 27; 14, 32; 24, 3;

un  adj. pron. nehot. masc. sg. nom./ac. 
[3]  14, 24; 14, 36; 30, 17;
[4]  19, 22;
[6]  21, 4;

un  adj. pron. nehot. neutru sg. nom./ac. 
[3]  3, 18; 3, 19; 20, 2; 20, 2; 20, 9; 20, 21; 20, 26; 25, 7; 25, 15; 25, 36; 28, 10;
[2]  2, 30; 24, 7;
[6]  3, 11; 15, 11; 21, 5;

un  num. card. masc. nom./ac. 
[1]  13, 21;
[3]  1, 24; 11, 11; 30, 24;
[2]  13, 1; 13, 21; 25, 18;
[4]  12, 30; 18, 11;
[6]  18, 11; 3, 13; 10, 15; 16, 1; 16, 1; 16, 1; 18, 11;

una  num. card. fem. nom./ac. 
[2]  1, 5;

una  pron. nehot. fem. sg. nom./ac. 
[1]  2, 36; 27, 5;
[3]  1, 2; 1, 16; 16, 18;
[2]  2, 36; 21, 7; 27, 5;
[4]  2, 1; 24, 12;
[5]  2, 1; 15, 2; 24, 12;
[6]  1, 15; 8, 2; 15, 2;

unii  pron. nehot. masc. pl. nom./ac. 
[4]  2, 12;
[6]  2, 13;

uniia  pron. nehot. fem. sg. gen./dat. 
[1]  1, 2; 14, 4; 14, 5;
[3]  14, 4;
[2]  1, 2; 14, 4;

unu  pron. nehot. masc. sg. nom./ac. 
[6]  4, 2;

unui  adj. pron. nehot. masc. sg. gen./dat. 
[3]  13, 22;

unui  num. card. masc. gen./dat. 
[4]  19, 14;
[5]  19, 14;
[6]  19, 14;

unuia  pron. nehot. masc. sg. gen./dat. 
[4]  4, 2;
[5]  4, 2;

unul  num. card. masc. nom./ac. 
[1]  6, 17; 6, 17; 6, 17; 6, 17; 13, 21;
[3]  11, 7;
[2]  6, 7; 6, 17; 6, 17; 6, 17; 6, 17; 7, 9; 13, 21; 16, 20;

unul  pron. nehot. masc. sg. nom./ac.   (64x)

unde : (XVI sec. PS. H.) : adv.: „wo, wohin“: „oů“
unde  adv. pron. inter./relat.   (111x)
unde  conjuncţie subord. 
[1]  1, 23; 30, 4;
[2]  1, 23; 30, 4;
[4]  22, 38; 23, 10;
[5]  22, 38; 23, 10;

undeşi  adv. pron. inter./rel. 
[5]  15, 20;

undeva : (1646 PRAV. MOLD.) : adv.: „irgendwo, irgendwohin“: „quelque part“
undevaş  adv. nehot. 
[3]  21, 3;
[6]  9, 1;

unda : (1642 CAZ. GOV.) : v. I/IV: „(auf)wallen lassen“: „verser“
undă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  5, 6; 6, 1;
[2]  6, 1;

undi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  5, 6;

undiţă : (1551-1553 ES) : s. f.: „Gabel“: „fourchette“
undiţa  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  2, 13;

undiţă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  2, 14;
[2]  2, 13; 2, 14;

unealtă : (1581-1582 PO) : s. f.: „Gerät, Gerätschaften, Habe“: „outil, outillage, avoir“
nişte unêlte  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[3]  19, 13;

unealta  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  13, 20;

unêlte  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  8, 12; 8, 12; 10, 22; 25, 13; 30, 24;
[3]  21, 9; 30, 19; 30, 24;
[2]  10, 22; 25, 13; 30, 24; 9, 22;

unêltele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  6, 15; 13, 21; 14, 1; 14, 6; 14, 7; 14, 12; 14, 13; 14, 13; 14, 14; 14, 17; 16, 21; 17, 22; 17, 54; 20, 40; 21, 5; 21, 8; 31, 4; 31, 4; 31, 5; 31, 8; 31, 10;
[3]  15, 8; 19, 16;
[2]  6, 15; 14, 12; 16, 21; 17, 22; 17, 54; 20, 40; 21, 5; 21, 8; 31, 4; 31, 4; 31, 5;
[4]  1, 27; 18, 15; 23, 37; 24, 22; 22, 36;
[5]  18, 15;

unêltelor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[1]  14, 12;
[2]  14, 12;

uneori : (1683-1686 Ms. 45) : adv.: „manchmal“: „parfois“
uneori  adv. 
[4]  11, 25;
[5]  11, 25;

unge : (XVI sec. PS. H.) : v. III: „salben“: „oindre“
am uns  verb indicativ perfect compus 1 pl. 
[4]  19, 10;
[6]  19, 10;

am uns  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  15, 10;
[3]  15, 10;
[4]  12, 7;
[6]  12, 7;

am unsu  verb indicativ perfect compus 1 pl. 
[5]  19, 10;

am unsu  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[2]  15, 10;
[5]  12, 7;

a uns  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  10, 1;

au uns  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  10, 1; 10, 1; 15, 17; 16, 13;
[3]  10, 1; 15, 17;
[4]  2, 7; 5, 17; 12, 20;
[6]  2, 7;

au unsu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[2]  10, 1; 10, 1; 15, 17; 16, 13;
[5]  2, 7;

s-au unsu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[5]  5, 17; 12, 20;

să ung  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[1]  15, 1;
[3]  15, 1;

să ungu  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[2]  15, 1;

să unse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[5]  1, 21;

se-au uns  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[6]  5, 17;

se unse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[4]  1, 21;
[6]  12, 20;

te unge  verb imperativ 2 sg. 
[6]  14, 2;

ung  verb indicativ prezent 3 pl. 
[4]  2, 4;

unge  verb imp. 2 sg. 
[1]  16, 12;
[3]  16, 12;
[2]  16, 12;

ungu  verb indicativ prezent 3 pl. 
[4]  5, 3;
[5]  2, 4; 5, 3;

uns  verb participiu masc. sg. 
[6]  3, 39;

unse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  11, 15;
[3]  11, 15; 16, 13;
[2]  11, 15;

unseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[6]  2, 4; 5, 3;

vei unge  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  9, 16; 16, 3;
[3]  16, 3;
[2]  9, 16; 16, 3;

ungere : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Salbung“: „onction“
ungere  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  1, 28;

unghie : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Nagel“: „ongle“
unghele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[5]  19, 24;

unghile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  19, 24;
[5]  18, 23;

unire : (1688 BIBLIA) : s. f.: „Bund“: „union“
unire  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  15, 12;

uns : (XVI sec. PS. H.) : adj./s. m.: „gesalbt; Gesalbter“: „oint“
cel uns  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  16, 6; 26, 16;

cel unsu  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  26, 23;
[2]  16, 6; 26, 16; 26, 23;

celui uns  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[1]  24, 7;

celui unsu  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[2]  24, 7;

uns  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  23, 1;

unsă  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  1, 21;

unsul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  12, 5; 24, 7; 24, 11; 26, 9; 26, 10;
[3]  12, 5; 24, 7; 24, 11; 26, 16; 26, 23;
[2]  12, 5; 24, 7; 24, 11; 26, 9; 26, 10;
[4]  1, 14; 1, 16; 2, 5; 19, 21; 23, 1;
[5]  1, 14; 1, 16; 2, 5; 19, 21; 23, 1; 18, 20;
[6]  1, 16; 2, 5;

unsului  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[1]  2, 10; 2, 35; 12, 3;
[3]  2, 10; 2, 35; 12, 3; 24, 7; 26, 9; 26, 10;
[2]  2, 10; 2, 35; 12, 3;
[4]  22, 51;
[5]  22, 51;
[6]  1, 14; 22, 51;

unt : (1522 DERS) : s. n.: „1. (Salbung) Öl, 2. Butter“: „1. huile, 2. beurre“
unt  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[1]  16, 20;
[4]  17, 29;
[6]  17, 29;

untu  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[2]  16, 1;
[5]  17, 29;

untdelemn : (1668-1670 HERODOT) : s. n.: „(Salbung) Öl“: „huile“
undelemn  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[3]  16, 1;
[6]  1, 21; 14, 2;

undelemnul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[3]  10, 1; 16, 13;

untdelemn  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[1]  16, 1;

untdelemnu  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[4]  1, 21; 14, 2;

untdelemnul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  10, 1;

untdelemnului  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[1]  16, 13;

untudelemnu  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[5]  1, 21; 14, 2;

untudelemnul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[2]  10, 1;

untudelemnului  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[2]  16, 13;

untură : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Fett“: „graisse“
untura  subst. comun feminin sg. nom./ac. 
[6]  1, 22;

ură : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Hass“: „haine“
ura  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[5]  13, 15;

ură  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  13, 15;

urca : (1620 MOXA) : v. I: „besteigen“: „monter“
urcară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  6, 11;

urcior : (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „Krug“: „outre“
urcioare  subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc. 
[3]  25, 18;

ureche : (1407 DERS) : s. f.: „Ohr“: „oreille“
urêchea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  9, 15; 20, 2; 20, 13; 22, 8; 22, 8; 22, 17;
[2]  9, 15; 20, 2; 20, 13; 22, 8; 22, 8;
[4]  7, 27;
[5]  7, 27;

urechii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[4]  22, 45;
[5]  22, 45; 21, 44;

urechile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  3, 11; 3, 17; 8, 21; 15, 14; 18, 23; 25, 24;
[3]  15, 14;
[2]  3, 11; 3, 17; 8, 21; 11, 4; 15, 14; 18, 23; 25, 24;
[4]  3, 19; 3, 19; 7, 22; 18, 12; 22, 7;
[5]  3, 19; 3, 19; 7, 22; 18, 12; 22, 7;
[6]  7, 22; 7, 27; 22, 7;

urgie : (1543 DERS) : s. f.: „Grimm, Zorn“: „fureur, rage, courroux“
urgie  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  11, 6; 19, 22; 20, 30; 20, 34;
[3]  2, 33; 20, 30;
[2]  19, 22; 20, 34;
[4]  6, 7; 12, 5; 24, 1;
[5]  6, 7; 12, 5; 24, 1;

urgiei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[1]  28, 18;
[3]  28, 18;
[2]  28, 18;

urgiia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  20, 7;
[2]  11, 6;
[4]  22, 9;
[5]  22, 9;
[6]  24, 1;

urgisi : (1563 CORESI PRAXIU) : v. IV: „1. ergrimmen, 2. jdm. das Wohlwollen entziehen“: „1. se mettre en colère, 2. délaisser, abandonner“
ai urgisit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[3]  15, 23; 15, 26;

am urgisit  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[3]  16, 1; 16, 7; 17, 10;

aţi urgisit  verb indicativ perfect compus 2 pl. 
[2]  9, 19;

au urgisit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  17, 36;

să urgisi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  18, 8;
[2]  18, 8;

urgisit  verb participiu masc. sg. 
[3]  13, 4;

va urgisi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[3]  2, 30; 15, 23; 15, 26;

uriaş : (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Riese“: „géant“
a uriiaşilor  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[5]  21, 18;

uriaşilor  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[6]  21, 22;

uriiaşilor  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[4]  21, 18; 21, 22;
[5]  21, 11; 21, 22;

urî : (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „hassen“: „hair“
au urît  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[5]  21, 40;
[6]  22, 18;

au urît  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  13, 15;

au urîtu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[5]  13, 15;

să urăşti  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[5]  19, 6;

urăsc  verb indicativ prezent 3 pl. 
[4]  22, 41;
[6]  5, 8; 19, 6;

urăsc  verb indicativ prezent 1 sg. 
[4]  22, 18;

urăscu  verb indicativ prezent 3 pl. 
[4]  5, 8; 19, 6;
[5]  5, 8; 19, 6; 22, 18; 22, 41;

urî  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[4]  13, 15;
[5]  13, 15;
[6]  13, 15; 13, 22;

urîia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[4]  13, 22;
[5]  13, 22;

urînd  verb gerunziu 
[4]  19, 6;
[6]  19, 6;

urîse  verb indicativ mcpf. 3 sg. 
[6]  13, 15;

urîciune : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „1. Hass, Gehässigkeit, 2. Abscheu“: „1. haine, 2. dégoűt“
urîciune  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 31;
[3]  25, 31;
[2]  25, 31;
[4]  13, 15;
[6]  13, 15;

urîciunea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  13, 15;
[6]  13, 15;

urma : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „folgen“: „suivre“
urma  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  24, 9;

urmară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[6]  20, 2;

urmaţ  verb conjunctiv prezent 2 pl. 
[1]  12, 21;

urmează  verb indicativ prezent 3 sg. 
[6]  17, 9;

urmă : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Spur“: „trace“
urma  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  12, 14; 20, 37; 24, 22;
[4]  14, 25;
[5]  14, 25;

urmă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  29, 2;
[3]  24, 15;
[6]  3, 23; 19, 11; 19, 12;

urmele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[6]  22, 37;

urs : (1318 DLRV) : s. m.: „Bär“: „ours“
urs  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  17, 36;

ursu  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  17, 36;

ursul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  17, 34;
[3]  17, 34;
[2]  17, 34;

ursului  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[1]  17, 37;
[3]  17, 37;
[2]  17, 37;

ursoaică : (1632 DRH) : s. f.: „Bärin“: „ourse“
ursoaice  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[6]  17, 8;

ursoaie : (1649 MARDARIE) : s. f.: „Bärin“: „ourse“
o ursoaie  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  17, 8;
[5]  17, 8;

urzi : (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „bauen“: „bâtir“
ai urzit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[4]  7, 7;

aţi urdzit  verb indicativ perfect compus 2 pl. 
[5]  7, 7;

uscăcios : (1683 DOSOFTEI VS) : adj.: „trocken“: „sec“
uscăcios  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. 
[1]  23, 15;

uşă : (1472 BGL) : s. f.: „Tür“: „porte“
uşa  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  4, 13;
[2]  4, 13;
[4]  10, 8; 11, 9; 11, 23; 13, 17; 13, 18; 10, 8; 10, 22;
[5]  10, 8; 13, 18;
[6]  13, 17; 13, 18;

uşăle  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  2, 22; 21, 13; 21, 13;

uşii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[3]  1, 9;

uşile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  3, 15;
[3]  2, 22; 3, 15;
[2]  2, 22; 3, 15; 21, 13; 21, 13;

uşor1 : (1551-1553 ES) : adj./adv.: „leicht“: „1. agile, 2. facile“
iuşoare  adj. calificativ gradul pozitiv neutru pl. nom./ac. neacc. 
[5]  15, 3;

iuşor  adv. 
[2]  18, 23;

iuşor  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  18, 23;
[4]  2, 18;
[5]  2, 18;

mai iuşori  adj. calificativ gradul comparativ masc. pl. nom./ac. acc. 
[5]  1, 23;

mai uşori  adj. calificativ gradul comparativ masc. pl. nom./ac. neacc. 
[4]  1, 23;
[6]  1, 23;

uşor  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  2, 18;

uşor2 : (1581-1582 PO) : „Pfoste (einer Tür)“: „montant (d'une porte)“
umşorii  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[2]  1, 9;

uşura : (XVI sec. CV2) : v. I: „leichter werden“: „devenir plus léger“
să iuşurêze  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  6, 5;

să uşorêze  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[3]  6, 5;