ucide
: (XVI sec. PS. H.) : v. III: „töten, umbringen“: „tuer“
ai ucis
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[1]
21, 9;
[3]
21, 9;
[2]
21, 9;
[4]
12, 9;
[5]
12, 9;
[6]
12, 9;
12, 9;
18, 11;
am ucis
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
17, 35;
24, 12;
[3]
24, 12;
[2]
17, 35;
24, 12;
[6]
1, 10;
1, 16;
au fost ucişi
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[6]
13, 33;
au ucis
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[4]
2, 31;
3, 30;
4, 11;
[5]
2, 31;
4, 11;
[6]
4, 11;
11, 24;
au ucis
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
15, 7;
21, 11;
[3]
22, 21;
[2]
15, 7;
21, 11;
[4]
23, 20;
[5]
23, 20;
[6]
8, 9;
8, 10;
11, 22;
13, 30;
13, 32;
14, 6;
14, 7;
21, 1;
23, 20;
fu ucis
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[5]
12, 37;
[6]
11, 21;
fusêse ucişi
verb indicativ mcpf. 3 pl.
[6]
21, 13;
să ucidem
verb conjunctiv prezent 1 pl.
[3]
11, 12;
să ucideţi
verb conjunctiv prezent 2 pl.
[6]
13, 28;
să ucig
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[3]
17, 46;
26, 8;
să ucigă
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[3]
19, 5;
19, 11;
24, 8;
30, 6;
să ucigă
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
30, 6;
[3]
17, 25;
26, 15;
[2]
30, 6;
[6]
15, 14;
21, 16;
să ucizi
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[3]
15, 3;
26, 9;
ucide
verb imp. 2 sg.
[3]
22, 18;
ucide
verb indicativ prezent 3 sg.
[5]
5, 8;
ucidea
verb indicativ imperfect 3 pl.
[6]
1, 12;
ucidea
verb indicativ imperfect 3 sg.
[3]
14, 13;
ucideam
verb indicativ imperfect 1 sg.
[3]
17, 35;
uciş
verb indicativ perfect simplu 1 sg.
[4]
4, 10;
[5]
4, 10;
ucis
verb participiu sg. masc.
[6]
1, 25;
13, 32;
13, 33;
ucisă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
19, 5;
[5]
10, 18;
ucise
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
6, 19;
15, 7;
15, 7;
22, 18;
[2]
19, 5;
[4]
10, 18;
23, 21;
[5]
23, 21;
[6]
8, 5;
10, 18;
21, 21;
23, 21;
23, 21;
uciseră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
18, 27;
[3]
14, 31;
18, 27;
30, 2;
31, 2;
[2]
18, 27;
[6]
13, 29;
18, 15;
ucisêse
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[3]
28, 3;
[6]
2, 31;
3, 30;
va ucide
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
16, 2;
17, 9;
17, 25;
17, 26;
17, 27;
[3]
16, 2;
17, 26;
17, 27;
[2]
16, 2;
17, 9;
17, 25;
17, 26;
17, 27;
[6]
15, 14;
vei ucide
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
15, 3;
15, 18;
[3]
30, 15;
[2]
15, 3;
15, 18;
voi ucide
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
17, 9;
17, 46;
[5]
17, 2;
voiu ucide
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
17, 9;
17, 46;
[4]
17, 2;
[6]
17, 2;
vom să ucidem
verb viitor 1 pl.
[6]
14, 7;
ucidere
: (XVI sec. CV2) : s. f.: „Mord“: „meurtre“
ucidere
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
18, 7;
uciderea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
17, 57;
[3]
17, 57;
[6]
3, 37;
18, 8;
ucigaş
: (1620 MOXA) : s. m.: „Mörder“: „assassin“
ucigaş
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. acc.
[2]
25, 25;
ucigaş
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
25, 17;
[3]
25, 25;
[2]
25, 17;
30, 22;
ucigaş
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
29, 10;
ucigaşe
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[2]
1, 16;
ucigaşi
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[2]
2, 12;
10, 27;
ucigaşului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[3]
25, 17;
ucis
: (1581 CORESI OMIL.) : adj./s. m.: „getötet, ermordet“: „tué“
celor ucişi
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[6]
21, 14;
ucis
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. gen./dat. acc.
[6]
14, 7;
uita
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „1. vergessen, 2. betrachten“: „1. oublier, 2. regarder“
au uitat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
12, 9;
[2]
12, 9;
se uită
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
24, 9;
uitară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
12, 9;
vei uita
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
1, 11;
[2]
1, 11;
uliţă
: (1475 DERS) : s. f.: „Gasse“: „rue(lle)“
uliţa
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
21, 12;
[5]
21, 12;
umbla
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „(umher)gehen, laufen, wandern“: „aller, marcher, parcourir“
ai umblat
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[6]
7, 9;
am umblat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[3]
12, 2;
au îmblat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[5]
13, 20;
au umblat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
30, 31;
[4]
13, 20;
blăm
verb conjunctiv prezent 1 pl.
[3]
14, 1;
eram îmblînd
verb indicativ imperfect 3 sg.
[5]
7, 6;
eram umblînd
verb indicativ imperfect 3 sg.
[4]
7, 6;
îmbla
verb indicativ imperfect 3 sg.
[4]
10, 1;
îmblînd
verb gerunziu
[1]
17, 39;
[2]
17, 39;
să umble
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[3]
4, 3;
umbla
verb indicativ imperfect 3 pl.
[3]
3, 21;
umbla
verb indicativ imperfect 3 sg.
[3]
17, 39;
18, 14;
[4]
11, 2;
umbla
verb infinitiv prezent
[3]
17, 39;
umbli
verb indicativ prezent 2 sg.
[3]
24, 15;
umblînd
verb gerunziu
[4]
7, 6;
va umbla
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[3]
2, 35;
veţi umbla
verb viitor 1 indicativ 2 pl.
[3]
12, 14;
umblet
: (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Weg“: „voie“
umbletele
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[3]
3, 21;
umbră
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Schatten“: „ombre“
umbra
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
14, 2;
umbri
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „entrinnen“: „(s')échapper“
va umbri
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[4]
20, 6;
[5]
20, 6;
umfla
: (1642 CAZ. GOV.) : v. I: „verrückt werden, Irrsinn vortäuschen“: „être/simuler la démence“
să înfla
verb indicativ imperfect 3 sg.
[2]
21, 13;
umili
: (1563 CORESI PRAXIU) : v. IV: „zerknirscht werden“: „(s') humilier“
m-am umilit
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
13, 12;
[2]
13, 12;
umilit
: (1642 CAZ. GOV.) : adj.: „betrübt“: „affligé“
umilit
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[3]
1, 10;
umple
: (XVI sec. PS. H.) : v. III/II: „füllen, erfüllen“: „remplir“
ai umplut
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[3]
28, 18;
împle
verb imperativ 2 sg.
[2]
16, 1;
împlutu-s-au
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
20, 3;
[2]
20, 3;
să umple
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[3]
1, 23;
să umplu
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[6]
15, 7;
se-au umplut
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
20, 7;
20, 9;
20, 33;
25, 17;
se umplu
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[6]
17, 23;
se umplură
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
25, 38;
[6]
24, 8;
se umpluse
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[3]
20, 34;
umple
verb imp. 2 sg.
[3]
16, 1;
va să se umple
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[3]
20, 3;
umăr
: (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Schulter, Achsel“: „épaule“
umăr
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
9, 2;
10, 23;
21, 9;
[2]
9, 2;
10, 23;
21, 9;
umărul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
10, 9;
[2]
4, 17;
10, 9;
umeri
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[2]
9, 23;
umerilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[1]
17, 6;
[2]
17, 6;
un
: (1521 NEACŞU) : num./pron.: „ein“: „un“
cîte o
num. distributiv fem. nom./ac.
[1]
17, 34;
[3]
17, 34;
[2]
17, 34;
[4]
6, 19;
6, 19;
[5]
6, 19;
6, 19;
[6]
6, 19;
6, 19;
cîte un
num. distributiv masc. nom./ac.
[4]
6, 19;
[5]
6, 19;
[6]
6, 19;
o
adj. pron. nehot. fem. sg. nom./ac.
[1]
3, 10;
14, 16;
23, 26;
23, 26;
[3]
3, 21;
14, 24;
14, 40;
20, 25;
23, 26;
23, 26;
25, 7;
29, 3;
29, 6;
29, 10;
[2]
3, 10;
14, 5;
14, 16;
23, 26;
23, 26;
[4]
13, 34;
[5]
13, 34;
[6]
3, 27;
5, 9;
14, 25;
15, 2;
o
num. card. fem. nom./ac.
[1]
1, 5;
13, 17;
13, 18;
13, 18;
17, 39;
30, 12;
[3]
1, 5;
14, 14;
17, 4;
25, 18;
30, 12;
[2]
13, 17;
13, 18;
13, 18;
17, 4;
17, 39;
26, 8;
30, 12;
[4]
14, 27;
[5]
14, 27;
[6]
14, 27;
14, 32;
24, 3;
un
adj. pron. nehot. masc. sg. nom./ac.
[3]
14, 24;
14, 36;
30, 17;
[4]
19, 22;
[6]
21, 4;
un
adj. pron. nehot. neutru sg. nom./ac.
[3]
3, 18;
3, 19;
20, 2;
20, 2;
20, 9;
20, 21;
20, 26;
25, 7;
25, 15;
25, 36;
28, 10;
[2]
2, 30;
24, 7;
[6]
3, 11;
15, 11;
21, 5;
un
num. card. masc. nom./ac.
[1]
13, 21;
[3]
1, 24;
11, 11;
30, 24;
[2]
13, 1;
13, 21;
25, 18;
[4]
12, 30;
18, 11;
[6]
18, 11;
3, 13;
10, 15;
16, 1;
16, 1;
16, 1;
18, 11;
una
num. card. fem. nom./ac.
[2]
1, 5;
una
pron. nehot. fem. sg. nom./ac.
[1]
2, 36;
27, 5;
[3]
1, 2;
1, 16;
16, 18;
[2]
2, 36;
21, 7;
27, 5;
[4]
2, 1;
24, 12;
[5]
2, 1;
15, 2;
24, 12;
[6]
1, 15;
8, 2;
15, 2;
unii
pron. nehot. masc. pl. nom./ac.
[4]
2, 12;
[6]
2, 13;
uniia
pron. nehot. fem. sg. gen./dat.
[1]
1, 2;
14, 4;
14, 5;
[3]
14, 4;
[2]
1, 2;
14, 4;
unu
pron. nehot. masc. sg. nom./ac.
[6]
4, 2;
unui
adj. pron. nehot. masc. sg. gen./dat.
[3]
13, 22;
unui
num. card. masc. gen./dat.
[4]
19, 14;
[5]
19, 14;
[6]
19, 14;
unuia
pron. nehot. masc. sg. gen./dat.
[4]
4, 2;
[5]
4, 2;
unul
num. card. masc. nom./ac.
[1]
6, 17;
6, 17;
6, 17;
6, 17;
13, 21;
[3]
11, 7;
[2]
6, 7;
6, 17;
6, 17;
6, 17;
6, 17;
7, 9;
13, 21;
16, 20;
unul
pron. nehot. masc. sg. nom./ac.
(64x)
unde
: (XVI sec. PS. H.) : adv.: „wo, wohin“: „oů“
unde
adv. pron. inter./relat.
(111x)
unde
conjuncţie subord.
[1]
1, 23;
30, 4;
[2]
1, 23;
30, 4;
[4]
22, 38;
23, 10;
[5]
22, 38;
23, 10;
undeşi
adv. pron. inter./rel.
[5]
15, 20;
undeva
: (1646 PRAV. MOLD.) : adv.: „irgendwo, irgendwohin“: „quelque part“
undevaş
adv. nehot.
[3]
21, 3;
[6]
9, 1;
unda
: (1642 CAZ. GOV.) : v. I/IV: „(auf)wallen lassen“: „verser“
undă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
5, 6;
6, 1;
[2]
6, 1;
undi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[2]
5, 6;
undiţă
: (1551-1553 ES) : s. f.: „Gabel“: „fourchette“
undiţa
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
2, 13;
undiţă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
2, 14;
[2]
2, 13;
2, 14;
unealtă
: (1581-1582 PO) : s. f.: „Gerät, Gerätschaften, Habe“: „outil, outillage, avoir“
nişte unêlte
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[3]
19, 13;
unealta
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
13, 20;
unêlte
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
8, 12;
8, 12;
10, 22;
25, 13;
30, 24;
[3]
21, 9;
30, 19;
30, 24;
[2]
10, 22;
25, 13;
30, 24;
9, 22;
unêltele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
6, 15;
13, 21;
14, 1;
14, 6;
14, 7;
14, 12;
14, 13;
14, 13;
14, 14;
14, 17;
16, 21;
17, 22;
17, 54;
20, 40;
21, 5;
21, 8;
31, 4;
31, 4;
31, 5;
31, 8;
31, 10;
[3]
15, 8;
19, 16;
[2]
6, 15;
14, 12;
16, 21;
17, 22;
17, 54;
20, 40;
21, 5;
21, 8;
31, 4;
31, 4;
31, 5;
[4]
1, 27;
18, 15;
23, 37;
24, 22;
22, 36;
[5]
18, 15;
unêltelor
subst. comun fem. pl. gen./dat. acc.
[1]
14, 12;
[2]
14, 12;
uneori
: (1683-1686 Ms. 45) : adv.: „manchmal“: „parfois“
uneori
adv.
[4]
11, 25;
[5]
11, 25;
unge
: (XVI sec. PS. H.) : v. III: „salben“: „oindre“
am uns
verb indicativ perfect compus 1 pl.
[4]
19, 10;
[6]
19, 10;
am uns
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
15, 10;
[3]
15, 10;
[4]
12, 7;
[6]
12, 7;
am unsu
verb indicativ perfect compus 1 pl.
[5]
19, 10;
am unsu
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[2]
15, 10;
[5]
12, 7;
a uns
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
10, 1;
au uns
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
10, 1;
10, 1;
15, 17;
16, 13;
[3]
10, 1;
15, 17;
[4]
2, 7;
5, 17;
12, 20;
[6]
2, 7;
au unsu
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[2]
10, 1;
10, 1;
15, 17;
16, 13;
[5]
2, 7;
s-au unsu
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[5]
5, 17;
12, 20;
să ung
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[1]
15, 1;
[3]
15, 1;
să ungu
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[2]
15, 1;
să unse
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[5]
1, 21;
se-au uns
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[6]
5, 17;
se unse
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[4]
1, 21;
[6]
12, 20;
te unge
verb imperativ 2 sg.
[6]
14, 2;
ung
verb indicativ prezent 3 pl.
[4]
2, 4;
unge
verb imp. 2 sg.
[1]
16, 12;
[3]
16, 12;
[2]
16, 12;
ungu
verb indicativ prezent 3 pl.
[4]
5, 3;
[5]
2, 4;
5, 3;
uns
verb participiu masc. sg.
[6]
3, 39;
unse
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
11, 15;
[3]
11, 15;
16, 13;
[2]
11, 15;
unseră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[6]
2, 4;
5, 3;
vei unge
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
9, 16;
16, 3;
[3]
16, 3;
[2]
9, 16;
16, 3;
ungere
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Salbung“: „onction“
ungere
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
1, 28;
unghie
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Nagel“: „ongle“
unghele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[5]
19, 24;
unghile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[4]
19, 24;
[5]
18, 23;
unire
: (1688 BIBLIA) : s. f.: „Bund“: „union“
unire
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
15, 12;
uns
: (XVI sec. PS. H.) : adj./s. m.: „gesalbt; Gesalbter“: „oint“
cel uns
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
16, 6;
26, 16;
cel unsu
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
26, 23;
[2]
16, 6;
26, 16;
26, 23;
celui uns
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[1]
24, 7;
celui unsu
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[2]
24, 7;
uns
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[6]
23, 1;
unsă
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
1, 21;
unsul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
12, 5;
24, 7;
24, 11;
26, 9;
26, 10;
[3]
12, 5;
24, 7;
24, 11;
26, 16;
26, 23;
[2]
12, 5;
24, 7;
24, 11;
26, 9;
26, 10;
[4]
1, 14;
1, 16;
2, 5;
19, 21;
23, 1;
[5]
1, 14;
1, 16;
2, 5;
19, 21;
23, 1;
18, 20;
[6]
1, 16;
2, 5;
unsului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[1]
2, 10;
2, 35;
12, 3;
[3]
2, 10;
2, 35;
12, 3;
24, 7;
26, 9;
26, 10;
[2]
2, 10;
2, 35;
12, 3;
[4]
22, 51;
[5]
22, 51;
[6]
1, 14;
22, 51;
unt
: (1522 DERS) : s. n.: „1. (Salbung) Öl, 2. Butter“: „1. huile, 2. beurre“
unt
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
16, 20;
[4]
17, 29;
[6]
17, 29;
untu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
16, 1;
[5]
17, 29;
untdelemn
: (1668-1670 HERODOT) : s. n.: „(Salbung) Öl“: „huile“
undelemn
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[3]
16, 1;
[6]
1, 21;
14, 2;
undelemnul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[3]
10, 1;
16, 13;
untdelemn
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
16, 1;
untdelemnu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[4]
1, 21;
14, 2;
untdelemnul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
10, 1;
untdelemnului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[1]
16, 13;
untudelemnu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[5]
1, 21;
14, 2;
untudelemnul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[2]
10, 1;
untudelemnului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[2]
16, 13;
untură
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Fett“: „graisse“
untura
subst. comun feminin sg. nom./ac.
[6]
1, 22;
ură
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Hass“: „haine“
ura
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[5]
13, 15;
ură
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[5]
13, 15;
urca
: (1620 MOXA) : v. I: „besteigen“: „monter“
urcară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
6, 11;
urcior
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „Krug“: „outre“
urcioare
subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc.
[3]
25, 18;
ureche
: (1407 DERS) : s. f.: „Ohr“: „oreille“
urêchea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
9, 15;
20, 2;
20, 13;
22, 8;
22, 8;
22, 17;
[2]
9, 15;
20, 2;
20, 13;
22, 8;
22, 8;
[4]
7, 27;
[5]
7, 27;
urechii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[4]
22, 45;
[5]
22, 45;
21, 44;
urechile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
3, 11;
3, 17;
8, 21;
15, 14;
18, 23;
25, 24;
[3]
15, 14;
[2]
3, 11;
3, 17;
8, 21;
11, 4;
15, 14;
18, 23;
25, 24;
[4]
3, 19;
3, 19;
7, 22;
18, 12;
22, 7;
[5]
3, 19;
3, 19;
7, 22;
18, 12;
22, 7;
[6]
7, 22;
7, 27;
22, 7;
urgie
: (1543 DERS) : s. f.: „Grimm, Zorn“: „fureur, rage, courroux“
urgie
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
11, 6;
19, 22;
20, 30;
20, 34;
[3]
2, 33;
20, 30;
[2]
19, 22;
20, 34;
[4]
6, 7;
12, 5;
24, 1;
[5]
6, 7;
12, 5;
24, 1;
urgiei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
28, 18;
[3]
28, 18;
[2]
28, 18;
urgiia
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
20, 7;
[2]
11, 6;
[4]
22, 9;
[5]
22, 9;
[6]
24, 1;
urgisi
: (1563 CORESI PRAXIU) : v. IV: „1. ergrimmen, 2. jdm. das Wohlwollen entziehen“: „1. se mettre en colère, 2. délaisser, abandonner“
ai urgisit
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[3]
15, 23;
15, 26;
am urgisit
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[3]
16, 1;
16, 7;
17, 10;
aţi urgisit
verb indicativ perfect compus 2 pl.
[2]
9, 19;
au urgisit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
17, 36;
să urgisi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
18, 8;
[2]
18, 8;
urgisit
verb participiu masc. sg.
[3]
13, 4;
va urgisi
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[3]
2, 30;
15, 23;
15, 26;
uriaş
: (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Riese“: „géant“
a uriiaşilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[5]
21, 18;
uriaşilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[6]
21, 22;
uriiaşilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[4]
21, 18;
21, 22;
[5]
21, 11;
21, 22;
urî
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „hassen“: „hair“
au urît
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[5]
21, 40;
[6]
22, 18;
au urît
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[4]
13, 15;
au urîtu
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[5]
13, 15;
să urăşti
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[5]
19, 6;
urăsc
verb indicativ prezent 3 pl.
[4]
22, 41;
[6]
5, 8;
19, 6;
urăsc
verb indicativ prezent 1 sg.
[4]
22, 18;
urăscu
verb indicativ prezent 3 pl.
[4]
5, 8;
19, 6;
[5]
5, 8;
19, 6;
22, 18;
22, 41;
urî
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[4]
13, 15;
[5]
13, 15;
[6]
13, 15;
13, 22;
urîia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[4]
13, 22;
[5]
13, 22;
urînd
verb gerunziu
[4]
19, 6;
[6]
19, 6;
urîse
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[6]
13, 15;
urîciune
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „1. Hass, Gehässigkeit, 2. Abscheu“: „1. haine, 2. dégoűt“
urîciune
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
25, 31;
[3]
25, 31;
[2]
25, 31;
[4]
13, 15;
[6]
13, 15;
urîciunea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
13, 15;
[6]
13, 15;
urma
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „folgen“: „suivre“
urma
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
24, 9;
urmară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[6]
20, 2;
urmaţ
verb conjunctiv prezent 2 pl.
[1]
12, 21;
urmează
verb indicativ prezent 3 sg.
[6]
17, 9;
urmă
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Spur“: „trace“
urma
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
12, 14;
20, 37;
24, 22;
[4]
14, 25;
[5]
14, 25;
urmă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
29, 2;
[3]
24, 15;
[6]
3, 23;
19, 11;
19, 12;
urmele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[6]
22, 37;
urs
: (1318 DLRV) : s. m.: „Bär“: „ours“
urs
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
17, 36;
ursu
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[2]
17, 36;
ursul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
17, 34;
[3]
17, 34;
[2]
17, 34;
ursului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[1]
17, 37;
[3]
17, 37;
[2]
17, 37;
ursoaică
: (1632 DRH) : s. f.: „Bärin“: „ourse“
ursoaice
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[6]
17, 8;
ursoaie
: (1649 MARDARIE) : s. f.: „Bärin“: „ourse“
o ursoaie
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
17, 8;
[5]
17, 8;
urzi
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „bauen“: „bâtir“
ai urzit
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[4]
7, 7;
aţi urdzit
verb indicativ perfect compus 2 pl.
[5]
7, 7;
uscăcios
: (1683 DOSOFTEI VS) : adj.: „trocken“: „sec“
uscăcios
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac.
[1]
23, 15;
uşă
: (1472 BGL) : s. f.: „Tür“: „porte“
uşa
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
4, 13;
[2]
4, 13;
[4]
10, 8;
11, 9;
11, 23;
13, 17;
13, 18;
10, 8;
10, 22;
[5]
10, 8;
13, 18;
[6]
13, 17;
13, 18;
uşăle
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
2, 22;
21, 13;
21, 13;
uşii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[3]
1, 9;
uşile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
3, 15;
[3]
2, 22;
3, 15;
[2]
2, 22;
3, 15;
21, 13;
21, 13;
uşor1
: (1551-1553 ES) : adj./adv.: „leicht“: „1. agile, 2. facile“
iuşoare
adj. calificativ gradul pozitiv neutru pl. nom./ac. neacc.
[5]
15, 3;
iuşor
adv.
[2]
18, 23;
iuşor
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
18, 23;
[4]
2, 18;
[5]
2, 18;
mai iuşori
adj. calificativ gradul comparativ masc. pl. nom./ac. acc.
[5]
1, 23;
mai uşori
adj. calificativ gradul comparativ masc. pl. nom./ac. neacc.
[4]
1, 23;
[6]
1, 23;
uşor
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[6]
2, 18;
uşor2
: (1581-1582 PO) : „Pfoste (einer Tür)“: „montant (d'une porte)“
umşorii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[2]
1, 9;
uşura
: (XVI sec. CV2) : v. I: „leichter werden“: „devenir plus léger“
să iuşurêze
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
6, 5;
să uşorêze
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[3]
6, 5;