ia
: (1551-1553 ES) : interj.: „siehe da, nun“: „voilà, donc“
ia
interjectie
[5]
18, 22;
iad
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „Hölle“: „enfer“
iad
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
2, 6;
[3]
2, 6;
[2]
2, 6;
iadului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[6]
22, 6;
iairitean
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. m.: „Iairiter“: „Yaďrite“
ioairiteanul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[6]
20, 26;
iar
: (XVI sec. PS. H.) : conj./adv.: „aber, und“: „mais, cependant, et“
iar
adv. de timp
[3]
3, 6;
3, 6;
3, 8;
5, 3;
5, 3;
12, 6;
12, 23;
14, 34;
16, 11;
17, 3;
17, 15;
17, 18;
17, 30;
19, 8;
19, 15;
19, 21;
20, 4;
20, 27;
20, 38;
23, 4;
23, 13;
30, 15;
30, 17;
[5]
18, 21;
[6]
2, 15;
5, 22;
5, 22;
6, 1;
18, 26;
21, 15;
21, 20;
iar
conjuncţie coord.
(751x)
iară
conjuncţie coord.
(69x)
iară
adv. de timp
[3]
17, 30;
[6]
2, 22;
18, 22;
iarăşi
: (XVI sec. CV2) : adv.: „wiederum, abermals“: „de nouveau, encore“
iarăş
adv.
[1]
16, 6;
iată
: (XVI sec. PS. H.) : interj.: „siehe da“: „voici, voilà“
iată
interjecţie
(396x)
idol
: (XVI sec. CV2) : s. m: „Götze, Idol“: „idole“
idoli
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[3]
15, 23;
idolilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[1]
31, 9;
[3]
31, 9;
idumeu
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. m.: „Edomiter“: „Edomite“
idumei
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[6]
8, 12;
idumeii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[4]
7, 12;
8, 13;
[6]
8, 13;
sirul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
21, 7;
22, 9;
22, 18;
22, 22;
[2]
21, 7;
22, 18;
22, 22;
iebuseu
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. m.: „Jebusiter“: „Jébuséen“
evuseului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[4]
24, 16;
ievusei
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[6]
5, 8;
ievuseii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[6]
5, 6;
5, 6;
ievuseu
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[4]
5, 8;
[5]
5, 6;
5, 8;
ievuseul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[5]
23, 15;
23, 15;
ievuseului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[3]
23, 17;
23, 17;
ied
: (1549 BGL) : s. m.: „Zicklein“: „chevreau“
iedu
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[2]
16, 20;
un ied
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[3]
16, 20;
ieri
: (XVI sec. . PS. SCH.) : adv.: „gestern“: „hier“:
ieri
adv. de timp
[1]
4, 7;
10, 11;
14, 21;
19, 7;
20, 27;
21, 5;
[3]
4, 8;
14, 21;
20, 27;
[2]
4, 7;
10, 11;
14, 21;
19, 7;
20, 27;
21, 5;
9, 11;
[4]
3, 17;
5, 2;
15, 20;
[5]
3, 17;
5, 2;
15, 20;
15, 20;
[6]
3, 17;
5, 2;
15, 20;
ierta
: (XVI sec. PS. H.) : v. I.: „verzeihen“: „pardonner“
să va ierta
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
3, 14;
6, 3;
[2]
3, 14;
se va ierta
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[3]
6, 3;
va ierta
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[2]
6, 3;
iertare
: (1560 BRATU) : s. f.: „Vergebung“: „pardon“
iertare
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[2]
12, 3;
ieterean
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. m.: „die von Jitriter“: „homme de Yattir“
etereanul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[5]
22, 37;
ethineul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[4]
22, 37;
eththereul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[4]
22, 37;
eththerseanul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[5]
22, 37;
ieşi
: (1521 NEACŞU) : v. IV: „heraus-, hinausgehen“: „sortir“
am ieşit
verb indicativ perfect compus 1 pl.
[1]
21, 5;
[3]
21, 5;
[2]
21, 5;
aţi ieşit
verb indicativ perfect compus 2 pl.
[3]
17, 8;
au ieşit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[3]
21, 11;
29, 5;
[4]
2, 12;
[6]
11, 23;
au ieşit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
1, 23;
26, 20;
[3]
1, 23;
23, 13;
26, 20;
[2]
1, 23;
26, 20;
[4]
16, 11;
23, 4;
[5]
2, 13;
16, 11;
23, 4;
[6]
16, 11;
iase
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
23, 15;
[3]
17, 55;
ies
verb indicativ prezent 3 pl.
[1]
14, 11;
[3]
14, 11;
[2]
14, 11;
iêse
verb indicativ prezent 3 sg.
[2]
23, 15;
ieşi
verb imperativ 2 sg.
[4]
16, 7;
16, 7;
19, 7;
[5]
16, 7;
16, 7;
19, 7;
[6]
16, 7;
16, 7;
19, 7;
ieşi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
(71x)
ieşiia
verb indicativ imperfect 3 pl.
[3]
15, 6;
ieşiia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
17, 20;
18, 13;
18, 16;
[3]
1, 3;
15, 2;
18, 16;
[2]
17, 20;
18, 13;
18, 16;
[4]
16, 5;
18, 4;
19, 19;
[5]
16, 5;
18, 4;
19, 19;
18, 18;
[6]
13, 32;
16, 5;
16, 5;
18, 4;
ieşind
verb gerunziu
[1]
17, 55;
[3]
10, 5;
28, 14;
[2]
17, 55;
[4]
18, 2;
[5]
18, 2;
[6]
18, 2;
ieşiră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
7, 11;
18, 6;
18, 30;
23, 13;
30, 21;
[3]
6, 13;
7, 11;
11, 7;
13, 17;
14, 20;
16, 4;
18, 6;
18, 30;
23, 13;
26, 2;
30, 21;
[2]
7, 11;
18, 6;
18, 30;
23, 13;
30, 21;
[4]
10, 8;
11, 17;
11, 23;
17, 21;
20, 7;
10, 16;
10, 22;
[5]
10, 8;
17, 21;
20, 7;
1, 12;
[6]
10, 8;
11, 17;
17, 21;
18, 6;
20, 7;
23, 10;
ieşise
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[5]
18, 23;
ieşiseră
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[3]
13, 23;
ieşiţ
verb indicativ prezent 2 pl.
[1]
17, 8;
ieşiţi
verb indicativ prezent 2 pl.
[2]
17, 8;
să iasă
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[3]
2, 3;
17, 2;
28, 1;
[2]
28, 1;
[6]
19, 15;
să iasă
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
4, 3;
23, 13;
[3]
18, 13;
[2]
4, 3;
23, 13;
[4]
13, 38;
[5]
13, 38;
să ieşi
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[6]
5, 23;
5, 24;
15, 20;
18, 3;
va ieşi
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
8, 20;
24, 14;
[3]
12, 14;
24, 14;
[2]
8, 20;
24, 14;
[4]
5, 24;
[5]
5, 24;
[6]
5, 24;
7, 12;
vei ieşi
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
28, 1;
[3]
28, 1;
[2]
28, 1;
[4]
18, 3;
19, 7;
21, 17;
[5]
18, 3;
19, 7;
21, 17;
[6]
19, 7;
21, 17;
voi ieşi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
19, 3;
[5]
18, 2;
voiu ieşi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
19, 3;
[3]
16, 11;
19, 3;
20, 20;
[4]
18, 2;
[6]
5, 23;
18, 2;
vom ieşi
verb viitor 1 indicativ 1 pl.
[1]
11, 3;
11, 10;
[3]
11, 3;
11, 10;
[2]
11, 3;
11, 10;
vrea să iasă
verb indicativ imperfect 3 pl.
[6]
11, 1;
ieşire
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Ausgang, Exodus“: „sortie, issue, exode“
ieşirea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
29, 6;
[3]
18, 30;
29, 6;
[2]
29, 6;
[4]
3, 25;
[5]
3, 25;
[6]
3, 25;
ieşirei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[2]
18, 30;
[5]
11, 1;
ieşirii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
18, 30;
[4]
11, 1;
ieşirile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[6]
1, 20;
ieşit
: (XVI sec. PS. SCH.) : adj.: „Audgegangen“: „sorti, issus“
ieşite
adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
9, 11;
[2]
9, 11;
ifă
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Münze“: „monnaie“
efi
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[3]
17, 17;
ifi
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
1, 24;
17, 17;
25, 18;
[2]
1, 24;
17, 17;
25, 18;
[4]
16, 1;
16, 1;
[5]
16, 1;
16, 1;
in
: (1551-1553 ES) : s. n.: „Lein“: „lin“
in
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
2, 18;
inimă
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Herz, Seele“: „coeur, âme“
inema
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
2, 1;
4, 13;
4, 20;
7, 3;
9, 19;
10, 26;
13, 14;
14, 7;
24, 6;
25, 37;
27, 1;
29, 10;
[4]
7, 21;
7, 27;
14, 20;
17, 10;
17, 10;
18, 14;
18, 14;
19, 14;
19, 19;
24, 10;
inemă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
16, 7;
[4]
18, 3;
18, 3;
inemii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
17, 28;
25, 31;
[2]
17, 28;
inemile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
6, 6;
6, 6;
7, 3;
[4]
15, 6;
19, 7;
inima
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
(95x)
inimă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
10, 9;
[3]
16, 7;
[2]
10, 9;
16, 7;
9, 9;
[5]
18, 3;
18, 3;
inime
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[6]
18, 3;
inimei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[2]
25, 31;
inimi
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[2]
9, 26;
inimii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[3]
2, 35;
13, 14;
14, 36;
17, 28;
25, 31;
[6]
7, 21;
inimile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[2]
6, 6;
6, 6;
7, 3;
10, 26;
[5]
15, 6;
19, 7;
[6]
15, 6;
15, 13;
19, 7;
19, 14;
inimilor
subst. comun fem. pl. gen./dat. acc.
[6]
15, 11;
o inimă
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[6]
17, 10;
intra
: (XVI sec. PS. H.) : v. I.: „hinein-, hereintreten“: „entrer“:
a întra
verb infinitiv prezent
[1]
9, 15;
[2]
9, 15;
[5]
19, 3;
ai întrat
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[4]
3, 7;
[5]
3, 7;
am întrat
verb indicativ perfect compus 1 pl.
[3]
30, 14;
au întrat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
1, 24;
12, 8;
[2]
1, 24;
12, 8;
[4]
20, 3;
[5]
16, 15;
au întrat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
4, 13;
5, 11;
26, 15;
[3]
12, 8;
23, 7;
26, 15;
[2]
4, 13;
5, 11;
26, 15;
4, 10;
[4]
14, 33;
16, 15;
17, 25;
[5]
14, 33;
17, 25;
20, 3;
[6]
17, 25;
întra
verb indicativ imperfect 3 pl.
[1]
16, 6;
[2]
16, 6;
4, 4;
[4]
6, 9;
19, 3;
[6]
19, 3;
întra
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
18, 13;
18, 16;
[3]
18, 16;
[2]
18, 13;
18, 16;
[4]
15, 37;
[5]
15, 37;
[6]
15, 37;
întrară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
5, 3;
11, 11;
14, 11;
[3]
5, 3;
11, 11;
14, 11;
14, 26;
16, 6;
17, 2;
[2]
5, 3;
11, 11;
14, 11;
[4]
4, 5;
4, 7;
10, 14;
17, 18;
[5]
4, 5;
4, 7;
10, 14;
17, 18;
[6]
4, 6;
10, 14;
16, 15;
17, 18;
23, 13;
24, 6;
întra-voiu
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[6]
2, 1;
întră
verb imperativ 2 sg.
[1]
20, 40;
[2]
20, 40;
[5]
16, 21;
[6]
2, 1;
16, 21;
întră
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
(99x)
întră
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
5, 5;
[2]
5, 5;
întrînd
verb gerunziu
[1]
23, 7;
30, 1;
[3]
2, 28;
[2]
23, 7;
30, 1;
să între
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[3]
18, 13;
21, 15;
[4]
17, 17;
[5]
17, 17;
[6]
6, 9;
13, 17;
17, 17;
să întri
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[1]
25, 26;
[2]
25, 26;
[6]
2, 1;
14, 3;
să întru
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[6]
11, 11;
va întra
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
9, 13;
21, 15;
26, 6;
[3]
9, 13;
26, 6;
[2]
9, 13;
21, 15;
26, 6;
[4]
5, 6;
13, 5;
[5]
5, 6;
6, 9;
13, 5;
[6]
5, 6;
13, 5;
22, 7;
vei întra
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
10, 5;
10, 5;
[2]
10, 5;
10, 5;
[4]
5, 6;
[5]
5, 6;
veţi întra
verb viitor 1 indicativ 2 pl.
[1]
9, 13;
[3]
9, 13;
[2]
9, 13;
voi întra
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
26, 6;
[4]
10, 10;
voiu întra
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
26, 6;
[3]
26, 6;
[4]
11, 11;
[6]
2, 1;
vom întra
verb viitor 1 indicativ 1 pl.
[1]
23, 3;
[2]
23, 3;
vor întra
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[4]
5, 8;
[5]
5, 8;
[6]
5, 8;
intrare
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Eingang, Eintritt“: „entrée“
întrarea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
16, 4;
17, 52;
29, 6;
[3]
29, 6;
[2]
16, 4;
17, 52;
29, 6;
[4]
3, 25;
[5]
3, 25;
[6]
3, 25;
15, 2;
întrării
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[3]
16, 4;
iscoadă
: (1521 DERS) : s. f.: „Kundschafter, Späher, Spion“: „espion“
iscoade
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
26, 4;
[3]
26, 4;
[2]
26, 4;
[4]
15, 10;
[5]
15, 10;
[6]
15, 10;
iscodi
: (1603 HC) : v. IV: „ausspähen“: „explorer, espionner“
să iscodească
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[4]
10, 3;
[5]
10, 3;
[6]
10, 3;
ispiti
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „1. in Versuchung führen, 2. prüfen“: „1. tenter, séduire, 2. mettre à l`épreuve“
să ispitească
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[6]
10, 3;
voiu ispiti
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[3]
20, 12;
ispravă
: (1479 DERS) : s. f.: „1. Handlung; 2. Erfolg“: „1. action, affaire; 2. succès“
isprăvi
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
25, 3;
[2]
25, 3;
isprăvile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
2, 3;
ispravnic
: (1495 DERS) : s. m.: „Aufseher“: „surveillant“:
ispravnic
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[4]
13, 17;
[6]
13, 17;
ispravnici
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[6]
8, 18;
ispravnicii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[4]
2, 5;
[5]
2, 5;
ispravnicul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
22, 9;
[2]
22, 9;
isprăvi
: (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV.: „1. ausrichten, zustande bringen“: „finir, accomplir, achever“
va isprăvi
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[3]
25, 30;
isprăvire
: (XVI sec. CV2) : s. f.: „Richten, Führen“: „fin, accomplissement“
isprăvirile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[2]
2, 3;
isprăvnici
: (1688 BIBLIA) : v. IV.: „verwalten, leiten“: „administrer, conduir“
isprăvnicind
verb gerunziu
[1]
19, 20;
israelitean
: (XVI sec. PS. SCH.) : adj., s. m.: „1. israelitisch; 2. Israelit“: „israélite“
esrailteanca
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[2]
27, 3;
iezrailteancei
subst. comun fem. sg. gen./det. acc.
[5]
3, 2;
israiliteanina
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
27, 3;
israiltean
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
13, 6;
israilteanca
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
27, 3;
[3]
30, 5;
[2]
30, 5;
[5]
2, 2;
[6]
2, 2;
3, 2;
israilteanul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[4]
17, 25;
[5]
17, 25;
[6]
17, 25;
israiltêni
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[6]
20, 1;
israiltêni
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[6]
2, 28;
israiltênii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[3]
3, 20;
4, 2;
4, 10;
14, 21;
14, 22;
14, 48;
17, 25;
28, 1;
29, 1;
31, 1;
31, 1;
31, 7;
31, 7;
[6]
16, 21;
18, 17;
21, 15;
israiltênilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[3]
15, 12;
[6]
10, 15;
10, 18;
15, 6;
16, 22;
iubi
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „lieben“: „aimer“
ai iubit
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[4]
7, 18;
[5]
7, 18;
[6]
7, 18;
au iubit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[6]
12, 25;
iubesc
verb indicativ prezent 1 sg.
[4]
13, 4;
iubesc
verb indicativ prezent 3 pl.
[1]
18, 22;
[6]
19, 6;
iubescu
verb indicativ prezent 1 sg.
[5]
13, 4;
iubescu
verb indicativ prezent 3 pl.
[2]
18, 22;
[4]
19, 6;
[5]
19, 6;
iubêşte
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
18, 28;
[3]
18, 28;
[2]
18, 28;
iubi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
16, 21;
18, 1;
20, 17;
[3]
16, 21;
18, 3;
[2]
16, 21;
18, 1;
[4]
12, 24;
13, 1;
[5]
12, 24;
13, 1;
[6]
12, 24;
iubiia
verb indicativ imperfect 3 pl.
[3]
18, 16;
[2]
18, 3;
18, 16;
iubiia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
1, 5;
18, 3;
18, 16;
19, 1;
20, 17;
20, 17;
[3]
19, 1;
[2]
1, 5;
20, 17;
[4]
13, 21;
[5]
13, 21;
iubind
verb gerunziu
[4]
19, 6;
[6]
19, 6;
să iubeşti
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[5]
19, 6;
iubit
: (1418 DRH) : adj.: „geliebt, beliebt“: „aimé“
iubiţ
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. acc.
[4]
1, 23;
iubiţi
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. acc.
[5]
1, 23;
[6]
1, 23;
ivi
: (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „erscheinen“: „paraître“
ivi
verb infinitiv prezent
[4]
17, 17;
[5]
17, 17;
să ivi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[4]
22, 11;
[5]
22, 11;
să iviră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[4]
22, 15;
[5]
22, 16;
să va ivi
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
1, 22;
[2]
1, 22;
izbaş
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. m.: „Anführern“: „chef“
iuzbaşi
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[3]
22, 7;
[6]
18, 1;
izbăşie
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Tausenden“: „milliers“
iuzbăşiile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[6]
18, 4;
izbăşii
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[3]
29, 2;
izbăvi
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV.: „erretten“: „sauver“
izbăvi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[6]
22, 20;
izbi
: (XVI sec. CV2) : v. IV.: „schlangen“: „frapper, cogner, heurter“
izbi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[5]
17, 19;
izbîndă
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Rache“: „vengeance“
izbîndă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[5]
21, 47;
[6]
4, 8;
izbîndi
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „1. besiegen, 2. sich rächen“: „1. vaincre, 2. se venger“
să izbîndească
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
24, 13;
[2]
24, 13;
să izbîndeşti
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[1]
18, 25;
[2]
18, 25;
să izbîndim
verb conjunctiv prezent 1 pl.
[6]
21, 6;
voi izbîndi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
3, 13;
14, 24;
15, 2;
voiu izbîndi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
3, 13;
14, 24;
15, 2;
[3]
3, 13;
15, 2;
vom izbîndi
verb viitor 1 indicativ 1 pl.
[3]
14, 24;
izbîndire
: (1569 BRATU) : s. f.: „1. Sieg; 2. Rache; 3. Erfolg“: „1. victoire, 2. vengeance; 3. succés“
izbîndire
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
4, 8;
[5]
22, 48;
izbîndiri
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[4]
22, 48;
izgoni
: (1581 CORESI OMIL.) : v. IV.: „vertreiben“: „chasser, mettre dehors“
au izgonit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
28, 9;
izgoniia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[2]
2, 17;
izmeni
: (1581 CORESI OMIL.) : v. IV.: „umwandeln“: „minauder“
se izmeni
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
21, 13;
ş-au izmenit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
1, 18;
[2]
1, 18;
izvor
: (1486 DERS) : s. n.: „Quelle, Brunnen“: „source, fontaine“
izvoarăle
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[6]
22, 16;
izvorul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[3]
13, 18;
[4]
2, 12;
[5]
2, 13;
izvorului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[4]
2, 13;