da
: (1521 NEACŞU) : v. I: „geben“: „donner“
a da
verb infinitiv prezent
[6]
18, 20;
a dat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[3]
6, 17;
18, 8;
a dat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
14, 12;
ai da
verb cond.-opt. prezent 2 sg.
[6]
18, 12;
ai dat
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[1]
2, 20;
24, 18;
[3]
2, 20;
22, 13;
24, 18;
[2]
24, 18;
[4]
22, 36;
22, 41;
[5]
22, 36;
22, 41;
21, 40;
am dat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
2, 28;
9, 23;
24, 18;
[3]
2, 28;
9, 23;
24, 18;
[2]
2, 28;
9, 23;
24, 18;
[4]
9, 9;
12, 8;
12, 8;
[5]
9, 9;
12, 8;
12, 8;
[6]
12, 8;
12, 8;
ar da
verb cond.-opt. prezent 3 sg.
[4]
18, 33;
ară da
verb cond.-opt. prezent 3 sg.
[3]
17, 25;
are da
verb cond.-opt. prezent 3 sg.
[5]
18, 33;
aş fi dat
verb cond.-opt. perfect 1 sg.
[5]
18, 11;
[6]
18, 11;
aş hi dat
verb cond.-opt. perfect 1 sg.
[4]
18, 11;
aţi dat
verb indicativ perfect compus 2 pl.
[6]
11, 20;
au dat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
6, 17;
7, 14;
12, 9;
18, 8;
18, 8;
24, 8;
24, 11;
[2]
6, 17;
7, 14;
[4]
20, 3;
21, 10;
24, 23;
[5]
21, 10;
21, 15;
au dat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
(70x)
au fost dat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
24, 11;
da
verb imp. 2 sg.
[1]
1, 16;
[3]
1, 16;
[2]
1, 16;
da
verb indicativ imperfect 3 pl.
[1]
31, 1;
[2]
31, 1;
[6]
2, 23;
8, 2;
8, 6;
da
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
1, 23;
[2]
1, 23;
[6]
16, 23;
dai
verb indicativ prezent 2 sg.
[5]
21, 47;
[6]
17, 6;
dat
verb participiu sg. masc.
[1]
1, 11;
[2]
1, 11;
dat-am
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[4]
12, 27;
[5]
12, 27;
datu-a
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[6]
22, 36;
datu-au
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
23, 7;
daţ
verb imp. 2 pl.
[4]
21, 6;
daţi
verb imp. 2 pl.
[1]
6, 3;
[3]
11, 12;
12, 3;
17, 10;
[2]
6, 3;
6, 5;
17, 10;
[4]
20, 21;
[5]
20, 21;
21, 6;
[6]
20, 21;
21, 6;
daţî
verb imp. 2 pl.
[1]
17, 10;
dau
verb indicativ prezent 1 sg.
[1]
23, 4;
[3]
1, 28;
[2]
23, 4;
[6]
9, 9;
dau
verb indicativ prezent 3 pl.
[1]
28, 15;
da-va
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[6]
22, 21;
da-vei
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
14, 37;
[3]
14, 37;
[2]
14, 37;
[4]
5, 19;
[6]
5, 19;
5, 23;
da-voi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
18, 21;
da-voiu
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
18, 21;
[3]
18, 21;
da-vor
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[1]
23, 12;
23, 12;
[3]
23, 11;
[2]
23, 12;
23, 12;
dă
verb imp. 2 sg.
[1]
8, 6;
9, 23;
11, 12;
14, 40;
14, 40;
14, 40;
17, 17;
21, 3;
21, 9;
25, 8;
27, 5;
[3]
2, 15;
8, 6;
9, 23;
14, 40;
14, 40;
21, 3;
21, 9;
25, 8;
25, 27;
[2]
2, 15;
8, 6;
9, 23;
11, 12;
14, 40;
14, 40;
14, 40;
17, 17;
21, 3;
21, 9;
25, 8;
[4]
3, 14;
14, 7;
[5]
3, 14;
14, 7;
[6]
3, 14;
dă
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
2, 10;
2, 10;
[4]
19, 36;
22, 48;
[5]
19, 36;
22, 48;
dea
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[2]
27, 5;
dêde
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
(53x)
dedea
verb indicativ imperfect 3 sg.
[3]
1, 5;
dêderă
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
4, 10;
30, 11;
30, 12;
[3]
18, 8;
23, 25;
30, 11;
30, 12;
[2]
4, 10;
30, 11;
30, 12;
[6]
10, 17;
15, 31;
19, 1;
23, 12;
dînd
verb gerunziu
[1]
2, 8;
6, 3;
[3]
2, 8;
[2]
6, 3;
[4]
5, 19;
[5]
5, 19;
dîndu
verb gerunziu
[2]
2, 8;
dîndu-se
verb gerunziu
[6]
18, 30;
să dai
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[1]
22, 13;
30, 15;
[3]
17, 18;
[2]
22, 13;
30, 15;
să daţi
verb conjunctiv prezent 2 pl.
[3]
6, 5;
6, 8;
12, 20;
să dau
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[3]
1, 11;
17, 46;
[4]
4, 10;
[5]
4, 10;
să dăm
verb conjunctiv prezent 1 pl.
[1]
6, 4;
[2]
6, 4;
să dea
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
1, 6;
1, 17;
17, 9;
18, 19;
22, 15;
24, 5;
[3]
1, 17;
2, 20;
18, 19;
18, 22;
18, 25;
20, 33;
20, 35;
24, 7;
26, 10;
[2]
1, 6;
1, 17;
17, 9;
18, 19;
22, 15;
24, 5;
28, 1;
[4]
2, 23;
[5]
2, 23;
să dêde
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[2]
18, 19;
să dêderă
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
7, 14;
[3]
7, 14;
[2]
7, 14;
se-au dat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[6]
22, 23;
se-au dat
verb indicativ perfect compus 3 sg
[6]
19, 42;
se dêde
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
18, 19;
[3]
14, 16;
15, 6;
18, 19;
19, 10;
te dă
verb imp. 2 sg.
[3]
15, 6;
[6]
5, 23;
va da
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
8, 14;
8, 15;
12, 17;
15, 28;
17, 25;
17, 32;
17, 47;
22, 7;
28, 17;
28, 19;
28, 19;
[3]
2, 10;
12, 17;
17, 47;
20, 10;
22, 7;
24, 5;
28, 17;
28, 19;
28, 19;
[2]
8, 14;
8, 15;
12, 17;
15, 28;
17, 25;
17, 32;
17, 47;
22, 7;
28, 17;
28, 19;
28, 19;
[4]
22, 21;
22, 25;
[5]
22, 21;
22, 25;
[6]
18, 33;
22, 21;
22, 25;
23, 4;
va să dea
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[3]
17, 46;
vei da
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
1, 11;
2, 16;
9, 8;
25, 27;
[3]
1, 11;
2, 16;
30, 15;
[2]
1, 11;
2, 16;
9, 8;
25, 27;
[4]
5, 23;
[5]
5, 19;
5, 23;
[6]
18, 20;
veţ da
verb viitor 1 indicativ 2 pl.
[1]
6, 8;
veţi da
verb viitor 1 indicativ 2 pl.
[1]
4, 9;
6, 5;
[2]
4, 9;
6, 8;
voi da
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
1, 11;
17, 44;
17, 46;
18, 17;
25, 11;
[5]
5, 19;
12, 11;
21, 6;
voiu da
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
1, 11;
17, 44;
17, 46;
18, 17;
25, 11;
[3]
17, 44;
18, 17;
19, 3;
20, 9;
23, 4;
[4]
5, 19;
12, 11;
21, 6;
[6]
5, 19;
7, 11;
9, 7;
12, 11;
21, 6;
vom da
verb viitor 1 indicativ 1 pl.
[1]
30, 22;
[3]
6, 4;
30, 22;
[2]
30, 22;
vor da
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[1]
10, 4;
[3]
10, 4;
23, 12;
[2]
10, 4;
dacă
: (XVI sec. PS. SCH.) : conj.: „wenn“: „si“
daca
conjuncţie subord.
[1]
2, 13;
5, 11;
24, 17;
[2]
8, 6;
[4]
14, 26;
dacă
conjuncţie subord.
[2]
2, 13;
4, 17;
5, 10;
5, 11;
9, 13;
9, 26;
10, 5;
11, 6;
17, 24;
17, 55;
18, 6;
20, 41;
24, 2;
24, 17;
25, 37;
[4]
23, 16;
[5]
13, 28;
14, 26;
deaca
conjuncţie subord.
(149x)
deca
conjuncţie subord.
[1]
9, 26;
dans
: (1632 DRH) : s. n.: „Tanz“: „danse“
danţ
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
10, 5;
10, 10;
danţu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
10, 5;
10, 10;
danţuri
subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc.
[1]
29, 5;
[2]
29, 5;
[4]
6, 13;
[5]
6, 13;
dar/1
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. n: „Geschenk, Gabe“: „cadeau, don“
dar
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
19, 5;
25, 31;
[3]
1, 11;
[2]
25, 31;
[4]
24, 24;
[5]
24, 24;
[6]
4, 10;
darul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[3]
2, 20;
daruri
subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc.
[1]
8, 3;
10, 27;
[3]
6, 3;
6, 4;
6, 11;
[2]
8, 3;
10, 27;
darurile
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[3]
6, 15;
dar/2
: (XVI sec. PS. H.) : conj.: „aber“: „mais“
da
conjuncţie coord.
[2]
15, 22;
dar
conjuncţie coord.
[3]
15, 19;
dară
conjuncţie coord.
(258x)
dare
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Gabe“: „don“
dare
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
18, 25;
[2]
18, 25;
[4]
19, 41;
[5]
19, 41;
darn
: (1683-1686 Ms. 45) : adv.: „vergebens“: „vainement“
darn
adv.
[2]
19, 5;
datorie
: (cca 1527 BGL) : s. f.: „Gabe“: „don“
datoria
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
2, 20;
datoriia
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[2]
2, 20;
datornic
: (1551-1553 ES) : s. m.: „Schuldner“: „créancier“
datornicul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
22, 2;
[2]
22, 2;
dată
: (1640 URECHE) : s. f.: „Mal“: „fois“
dată
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
3, 10;
17, 39;
[3]
22, 9;
25, 7;
[2]
3, 10;
17, 39;
26, 8;
[4]
17, 7;
[5]
17, 7;
[6]
11, 25;
14, 32;
o dată
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
3, 10;
26, 8;
[2]
3, 10;
dănţui
: (1643 VARLAAM) : v. I.: „tanzen“: „dancer“
dănţuind
verb gerunziu
[3]
18, 6;
18, 7;
21, 11;
29, 5;
de1
: (1521 NEACŞU) : prep.: „von, seit“: „de, depuis“
dă
prep.
[3]
12, 3;
[5]
14, 18;
20, 20;
de
prep.
(2520x)
de2
: (1521 NEACŞU) : conj.: „1. um, zu, 2. wenn“: „1. que, 2. si“
dă
conjuncţie subord.
[2]
1, 11;
1, 22;
3, 9;
7, 3;
9, 11;
14, 40;
15, 32;
18, 23;
20, 15;
21, 8;
21, 15;
23, 3;
[5]
7, 7;
9, 1;
13, 26;
14, 11;
14, 19;
14, 32;
15, 25;
15, 34;
18, 3;
18, 3;
18, 25;
19, 22;
20, 9;
20, 17;
23, 17;
[6]
7, 18;
de
conjuncţie subord.
(345x)
de-acii
: (1561 CORESI TE2) : adv.: „hierauf“: „dorénavant, puis“
de-acii
adv.
(92x)
de-aciii
adv.
[3]
2, 25;
deal
: (1392 DERS) : s. n.: „Hügel“: „colline“
deal
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
7, 1;
10, 10;
10, 13;
14, 2;
13, 3;
22, 6;
23, 19;
26, 1;
[3]
7, 1;
13, 3;
22, 6;
23, 19;
26, 1;
[2]
7, 1;
10, 10;
10, 13;
13, 3;
14, 2;
22, 6;
23, 19;
26, 1;
9, 10;
9, 13;
[4]
6, 3;
[5]
6, 3;
[6]
6, 3;
dealul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
10, 5;
23, 19;
26, 1;
[3]
10, 5;
23, 19;
26, 1;
26, 3;
[2]
10, 5;
23, 19;
26, 1;
[4]
2, 24;
[5]
2, 24;
[6]
2, 24;
dealului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[1]
14, 2;
26, 13;
[3]
14, 2;
[2]
14, 2;
26, 13;
unui deal
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[4]
2, 25;
[5]
2, 25;
[6]
2, 25;
deasupra
: (XVI sec. PS. SCH.) : adv./ prep.: „über“: „sur, au dessus“
desupra
adv. de loc
[3]
18, 4;
desupra
prep.
[1]
17, 39;
[3]
17, 6;
[6]
3, 32;
4, 12;
deci
: (XVI sec. CV2) : conj.: „also“: „donc, ainsi“
deci
conjuncţie subord.
[3]
1, 2;
11, 3;
12, 13;
12, 14;
14, 9;
17, 9;
17, 36;
18, 22;
20, 5;
20, 8;
20, 12;
20, 21;
[2]
9, 19;
[6]
3, 18;
11, 16;
24, 13;
decindea
: (1551-1553 ES) : adv./prep.: „jenseits“: „au-delà“
dăcindea
prep.
[3]
31, 7;
decinde
adv. de loc
[2]
26, 13;
decinde
prep.
[2]
13, 23;
14, 1;
30, 10;
31, 7;
31, 7;
[5]
10, 16;
decindea
adv. de loc
[1]
14, 1;
26, 13;
decindea
prep.
[1]
13, 23;
14, 4;
14, 4;
30, 10;
31, 7;
31, 7;
[4]
10, 16;
decindele
prep.
[2]
14, 4;
14, 4;
decît
: (XVI sec. PS. H.) : adv./conj.: „als“: „que“
decît
adv.
(95x)
decît
conjuncţie subord.
[6]
20, 5;
dedesubt
: (XVI sec. PS. H.) : prep.: „unten, darunter“: „au dessous de, en dessous“
dedăsuptul
prep.
[5]
22, 37;
dedesuptul
prep.
[1]
7, 11;
[2]
7, 11;
[4]
18, 9;
22, 37;
[5]
18, 9;
defăima
: (XVI sec. PS. SCH.) : v. I: „verwerfen, verachten“: „rejeter, mépriser“
ai dăfăimat
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[2]
15, 23;
15, 26;
[5]
12, 9;
12, 10;
ai defăimat
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[1]
15, 23;
15, 26;
[4]
12, 9;
12, 10;
am dăfăimat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[2]
16, 1;
16, 7;
am defăimat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
16, 1;
16, 7;
au dăfăimat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[5]
21, 21;
au defăimat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[4]
21, 21;
aţ defăimat
verb indicativ perfect compus 2 pl.
[1]
10, 19;
aţi dăfăimat
verb indicativ perfect compus 2 pl.
[2]
10, 19;
dăfaimă
verb indicativ prezent 3 sg.
[2]
2, 30;
dăfăimă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[2]
17, 42;
[5]
6, 16;
dăfăimară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[2]
8, 7;
8, 7;
13, 3;
defaimă
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
2, 30;
defăimară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
8, 7;
8, 7;
defăimă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[4]
6, 16;
va dăfăima
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[2]
15, 23;
va defăima
verb viitor 1 indicativ 33 sg.
[1]
15, 23;
15, 26;
[2]
15, 26;
defăimare
: (1551-1553 ES) : s. f.: „Übertretung“: „méchanceté“
dăfăimare
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[2]
24, 12;
defăimare
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
24, 12;
defăimat
: (1683-1686 Ms. 45) : adj.: „verachtet“: „méprisé“
dăfăimat
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[2]
15, 9;
defăimat
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
15, 9;
deget
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „Finger“: „doigt“
dêgete
subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc.
[6]
21, 20;
21, 20;
dêgetele
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[4]
21, 20;
21, 20;
dêgetile
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[5]
21, 20;
21, 20;
degrabă
: (1688 BIBLIA) : adv.: „schnell“: „vite“
degrabă
adv.
[1]
21, 8;
23, 22;
[4]
17, 16;
deodată
: (1688 BIBLIA) : adv.: „zugleich“: „ensemble, en même temps“
deodată
adv.
[1]
31, 6;
[2]
31, 6;
[4]
2, 12;
2, 16;
12, 3;
[5]
2, 13;
2, 16;
12, 3;
[6]
2, 16;
21, 9;
deosebi
: (1561 CORESI TE2) : v. IV: „unterscheiden“: „discerner“
s-au osebit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[4]
1, 23;
se-au usebit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[6]
1, 23;
deosebi (
deosebi
adv.
[3]
29, 2;
deosebiş
adv.
[4]
7, 10;
[5]
7, 10;
deosebit
: (1688 BIBLIA) : adj./s.: „unterschieden“: „séparé“
cea usăbită
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[5]
8, 1;
usebiţi
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[6]
1, 23;
departe
: (XVI sec. PS. H.) : adv.: „fern, weit“: „loin“
dăparte
adv. de loc
[3]
20, 22;
20, 37;
26, 13;
[6]
15, 17;
departe
adv. de loc
[1]
26, 13;
[2]
26, 13;
[4]
15, 17;
[5]
7, 19;
15, 17;
depărta
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „(sich) entfernen“: „chasser, s'éloigner“
am depărtat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[4]
7, 15;
7, 15;
[5]
7, 15;
7, 15;
dăpărtaţi-vă
verb imp. 2 pl.
[2]
14, 9;
depărtaţi-vă
verb imp. 2 pl.
[1]
14, 9;
depărtă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
18, 13;
[2]
18, 13;
depărteadză-te
verb imp. 2 sg.
[5]
2, 22;
depărtează-te
verb imp. 2 sg.
[4]
2, 22;
s-au depărtat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[4]
22, 23;
s-au depărtat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
16, 14;
18, 12;
28, 15;
28, 16;
[2]
16, 14;
18, 12;
28, 15;
28, 16;
[5]
22, 23;
să depărtă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
19, 10;
19, 10;
[2]
4, 22;
19, 10;
19, 10;
să mă depărtedzu
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[2]
7, 8;
să mă depărtez
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[1]
7, 8;
să se dăpărtêze
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[3]
6, 3;
12, 23;
[6]
12, 10;
să va depărta
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[2]
6, 3;
[5]
12, 10;
se-au dăpărtat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
28, 15;
se dăpărta
verb indicativ imperfect 3 sg.
[3]
16, 23;
se dăpărtă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
16, 14;
se va depărta
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
6, 3;
[4]
12, 10;
voi dăpărta
verb indicativ 1 viitor 1 sg.
[5]
7, 15;
voiu depărta
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[4]
7, 15;
deprinde
: (1581 PRL) : v. III: „gewöhnen“: „s'habituer“
m-am dăprinsu
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[2]
17, 39;
m-am deprins
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
17, 39;
dăprins
verb participiu masc. sg.
[3]
17, 39;
deretica
: (1628 DOC.) : v. I: „ausrotten“: „supprimer“
va dărăteca
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[3]
20, 15;
desăvîrşit
: (XVI sec. PS. H.) : adj./adv.: „vollkommen, vollständig“: „parfait(ement), entièr(ement)“
desăvîrşit
adv.
[3]
11, 15;
[6]
22, 36;
desăvîrşit
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[4]
22, 26;
22, 26;
[5]
22, 26;
22, 26;
descăleca
: (1581-1582 PO) : v. I: „(vom Pferde) absteigen“: „descendre (de cheval)“
dăscălecă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
25, 23;
deschide
: (XVI sec. PS. H.) : v. III: „öffnen“: „ouvrir“
ai dăşchis
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[6]
7, 27;
dăşchise
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
3, 15;
deşchise
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
3, 15;
[2]
3, 15;
descinge
: (1665-1672 Ms. 4389) : v. III: „losgürten“: „enlever“
dăşcinseră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
17, 39;
31, 9;
descîntător
: (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Weissager“: „devin“
descîntătorii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[1]
6, 2;
[2]
6, 2;
descoperi
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „aufdecken“: „découvrir“
ai dăscoperit
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[5]
7, 27;
ai descoperit
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[4]
7, 27;
au descoperit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[4]
22, 16;
au descoperit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
22, 17;
[4]
6, 20;
dăscoperind
verb gerunziu
[2]
22, 8;
dăscoperindu-să
verb gerunziu
[5]
6, 20;
descopere
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
22, 8;
descoperi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
9, 15;
[2]
9, 15;
20, 2;
[4]
15, 30;
descoperind
verb gerunziu
[1]
2, 27;
22, 8;
descoperindu
verb gerunziu
[2]
2, 27;
descoperindu-se
verb gerunziu
[4]
6, 20;
m-am descoperit
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
2, 27;
[2]
2, 27;
mă voi dăscoperi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[5]
6, 22;
mă voiu descoperi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[4]
6, 22;
s-au dăscoperit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[5]
22, 16;
s-au descoperit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
3, 21;
[2]
3, 21;
[5]
6, 20;
să dăscopere
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[2]
22, 8;
[5]
6, 20;
se dăscopere
verb indicativ prezent 3 sg.
[6]
6, 20;
să descopere
verb indicativ prezent 3 sg.
[4]
6, 20;
să dăscoperi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
3, 7;
[6]
6, 20;
se dăscoperiră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[6]
22, 16;
va descoperi
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
20, 2;
voi dăscoperi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
20, 13;
voiu descoperi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
20, 13;
descoperire
: (1581 CORESI OMIL.) : s. f.: „Nudität“: „nudité“
dăscoperirei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[3]
20, 30;
[2]
20, 30;
descoperirii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
20, 30;
desculţ
: (1551 DERS) : adj.: „barfuss“: „nu-pieds“
dăsculţi
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[6]
15, 30;
dăsculţu
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[5]
15, 30;
desculţ
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc..
[4]
15, 30;
desfăta
: (1646 PRAV. MOLD.) : v. I: „laben“: „délecter“
să vor dăsfăta
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[5]
1, 20;
desfeciori
: (1683-1686 Ms. 45) : v. IV: „der Kinder berauben, ohne Kinder bleiben“: „rester sans enfants, tuer les enfants de qn.“
să va desfeciori
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[2]
15, 33;
să va dezfeciori
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
15, 33;
desime
: (1620 MOXA) : s. f.: „Dichtheit“: „densité“
desimea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
18, 9;
[5]
18, 9;
[6]
18, 9;
desiş
: (1649 MARD.) : s. n.: „Dickicht“: „fourré“
desişurile
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[1]
7, 3;
7, 4;
[2]
7, 3;
7, 4;
desişurilor
subst. comun neutru pl.gen ./dat. acc.
[1]
12, 10;
[2]
12, 10;
despica
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „spalten“: „sectionner“
dăspicînd
verb gerunziu
[5]
22, 35;
despicară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
6, 14;
despre
: (XVI sec. PS. H.) : prep.: „nach, vor, bezüglich“: „vers, au sujet de“
despre
prep.
(90x)
despărţi
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „trennen, scheiden“: „séparer, disjoindre“
să dăsparţă
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[6]
14, 6;
se dăspărţi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[2]
9, 9;
despuia
: (1630 DRH) : v. I: „rauben“: „détrousser“
dăspuia
verb indicativ imperfect 3 pl.
[6]
23, 10;
destul
: (XVI sec. PS. H.) : adv.: „genung“: „assez“
dăstulul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[2]
18, 30;
destulul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
18, 30;
deşert
: (XVI sec. PS. H.) : adj./s. n.: „1. leer, Wüste, 2. vergeblich“: „1. vide, désert, 2. (en) vain“
cêle deşarte
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
19, 13;
19, 16;
cêle deşearte
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[2]
19, 13;
dăşartă
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
1, 22;
dăşartu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
13, 13;
dăşărt
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[3]
20, 18;
20, 25;
20, 27;
dăşărtul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[6]
20, 10;
dăşertu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
26, 21;
[5]
20, 10;
deşartă
adj. calificativ gradul pozitiv feminin sg. nom./ac. neacc.
[4]
1, 22;
deşărt
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
26, 21;
[4]
2, 23;
3, 27;
deşărt
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
6, 3;
deşărtu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
13, 13;
deşeartă
adj. calificativ gradul pozitiv feminin sg. nom./ac. neacc.
[5]
1, 22;
deşearte
adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc.
[2]
19, 16;
deşert
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[4]
1, 22;
deşertu
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[2]
6, 3;
[5]
1, 22;
deşertu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc..
[5]
2, 23;
3, 27;
deştepta
: (1551-1553 ES) : v. I: „1. auf-, erwecken, 2. auf-, erwachen“: „1. (r)éveiller, 2. se réveiller“
deştepta
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
26, 12;
dezbrăca
: (1551-1553 ES) : v. I: „1. (sich) ausziehen, 2. rauben“: „1. (se) déshabiller, 2. détrousser“
a dăzbrăca
verb infinitiv prezent
[2]
31, 8;
[5]
23, 10;
a dezbrăca
verb infinitiv prezent
[1]
31, 8;
[4]
23, 10;
au dezbrăcat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
19, 24;
[2]
19, 24;
dăzbrăcară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
31, 9;
dăzbrăcă
verb indicativ prezent 3 sg.
[2]
18, 4;
dezbrăcară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
31, 8;
[2]
31, 9;
să dăzbrace
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[3]
31, 8;
să dezbrăcă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
18, 4;
se dăzbrăcă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
18, 4;
19, 24;
dezlipi
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „(sich) entfernen“: „(s')éloigner“
am dăzlipit
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[6]
7, 15;
au dăzlupit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
28, 16;
se-au dăzlipit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[6]
7, 15;
se dăzlupiră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[6]
20, 2;
se dăzlupise
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[3]
18, 12;
voiu dăzlipi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[6]
7, 15;
dezrădăcina
: (1561 CORESI TE2) : v. I: „entwurzeln“: „déraciner, supprimer“
am dăzrădăcinat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[6]
7, 9;
să dăzrădăcinez
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[6]
4, 11;
să dăzrădăcinêze
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[3]
15, 8;
să dăzrădăcinezi
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[3]
15, 3;
15, 18;
vei dăzrădăcina
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[3]
24, 22;
dezvinovăţi
: (1683-1686 Ms. 45) : v. IV: „entschuldigen“: pardonner“
să va dăzvinovăţi
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[2]
26, 9;
dimineaţă
: (XVI sec. PS. H.) : s. f./adv.: „Morgen, morgens“: „le matin, matin“
demineaţa
adv. de timp
[1]
1, 19;
[4]
17, 22;
23, 4;
23, 4;
24, 11;
demineaţă
adv. de timp
[1]
25, 22;
[4]
24, 15;
demineţii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
25, 34;
25, 36;
dimeneaţa
adv. de timp
[1]
15, 12;
dimeneaţă
adv. de timp
[1]
29, 10;
[4]
13, 4;
13, 4;
dimineaţa
adv. de timp
[1]
3, 15;
11, 5;
17, 20;
19, 11;
25, 36;
[3]
1, 19;
3, 15;
5, 3;
11, 5;
11, 11;
25, 36;
25, 37;
30, 17;
[2]
15, 12;
[5]
23, 4;
23, 4;
[6]
11, 14;
24, 11;
dimineaţă
adv. de timp
[1]
3, 15;
9, 19;
19, 2;
20, 35;
[3]
9, 19;
11, 9;
11, 10;
19, 2;
19, 2;
19, 11;
25, 22;
29, 10;
[2]
1, 19;
3, 15;
5, 4;
9, 19;
11, 11;
19, 2;
19, 11;
20, 35;
25, 22;
25, 37;
29, 10;
[4]
23, 14;
[5]
2, 27;
13, 4;
13, 4;
17, 22;
24, 11;
[6]
23, 4;
23, 4;
dimineaţă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
11, 11;
[3]
3, 15;
11, 11;
15, 12;
17, 20;
29, 10;
[2]
3, 15;
11, 5;
[4]
2, 27;
11, 14;
[5]
11, 14;
[6]
2, 27;
dimineţii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[2]
25, 34;
25, 36;
diminiaţă
adv. de timp
[2]
17, 20;
dimpotrivă
: (1683-1686 Ms. 45) : adv./prep.: „gegen“: „face à“
dempotriva
prep.
[1]
10, 10;
17, 2;
17, 21;
denpotriva
prep.
[2]
10, 10;
[5]
10, 9;
den potriva
prep.
[2]
17, 2;
17, 21;
denpotrivă
adv.
[5]
10, 9;
dimprejur
: (XVI sec. PS. SCH.) : adv./prep.: umher“: „d'alentour“
depregiur
prep.
[2]
1, 5;
1, 6;
7, 4;
denprejur
adv. de loc
[3]
12, 11;
din
: (1521 NEACŞU) : prep.: „aus, von“: „de“
den
prep.
(926x)
dinainte
: (XVI sec. PS. H.) : adv./prep./s. f.: „vorher, vor,: „plus tôt à l'avance, devant“
denainte
adjectiv invariabil neutru sg. nom./ac.
[5]
20, 15;
denainte
prep.
[6]
18, 28;
denaintea
prep.
[3]
2, 30;
19, 10;
31, 1;
[5]
19, 17;
22, 25;
[6]
10, 13;
10, 14;
10, 18;
12, 11;
18, 4;
18, 13;
22, 13;
denainţele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[2]
5, 4;
dennainte
adjectiv invariabil neutru sg. nom./ac.
[4]
20, 15;
den naintea
prep.
[4]
19, 17;
24, 13;
dennainţele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
5, 4;
mai denainte
adv.
[6]
18, 18;
dinapoi
: (1551-1553 ES) : adv./ prep./ s. f.: „hinten, rückwärts“
dănapoia
prep.
[5]
16, 18;
denapoi
adv. de loc
[6]
2, 23;
denapoia
prep.
(57x)
den napoia
prep.
(51x)
dennapoia
prep.
(73x)
dennapoia
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc..
[3]
2, 25;
dincoace
: (1581 CORESI EV.) : adv.: „diesseits“: „de ce côté-ci“
dencoace
adv. de loc
[1]
17, 3;
20, 21;
20, 21;
23, 26;
[3]
14, 4;
[2]
17, 3;
20, 21;
20, 21;
23, 26;
[4]
2, 13;
[5]
2, 13;
dincolo
: (1683-1686 Ms. 45) : adv.: „jenseits“: „de l'autre côté, au- (par-, en-) delà“
dăncolo
adv. de loc
[2]
20, 22;
dencolea
adv. de loc
[1]
17, 3;
23, 26;
[2]
17, 3;
23, 26;
[4]
2, 13;
[5]
2, 13;
dencolo
adv. de loc
[1]
20, 22;
dincotro
: (1665-1672 Ms. 4389) : adv: „woher“: „d'oů, de quel côté“
dencătrouă
adv.
[6]
11, 16;
dindărăt
: (1643 VARLAAM) : adv./prep.: „hinten, rückwäts“
dendărăt
adv.
[1]
4, 17;
dendărătul
adv.
[5]
2, 20;
dendărătul
prep.
[1]
14, 46;
[2]
14, 46;
dinte
: (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Zahn“: „dent“
dinte
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
13, 21;
[2]
13, 21;
dinţi
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
2, 13;
[2]
2, 13;
dintîi
: (1569-1575 GCR I) : adj./adv./num.: „(der) erste“:„(le) premier, premièrement“
cei dentîi
num. ord. masc. pl. nom./ac. acc.
[1]
9, 22;
[2]
9, 22;
cel dentîi
num. ord. masc. sg. nom./ac. acc.
[5]
13, 16;
cel dentîiu
num. ord. masc. sg. nom./ac. acc.
[4]
13, 16;
cêle dentîi
num. ord. fem. pl. nom./ac. acc.
[2]
15, 21;
cêle dentîiu
num. ord. fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
15, 21;
celor dentîi
num. ord. masc. p. gen./dat. acc.
[3]
17, 30;
celui dentîi
num. ord. masc. sg. gen./dat. acc.
[2]
17, 30;
[5]
18, 26;
[6]
18, 26;
dentăi
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. acc.
[2]
14, 14;
dentîi
adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac.
[4]
16, 23;
[5]
16, 23;
dentîi
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. gen./dat. acc.
[6]
20, 15;
dentîi
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
13, 17;
14, 14;
24, 14;
dentîi
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
13, 16;
dentîi
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[5]
20, 18;
dentîi
adv.
[3]
3, 10;
14, 49;
[2]
6, 7;
6, 10;
8, 2;
14, 49;
17, 13;
[5]
3, 2;
13, 21;
17, 9;
19, 42;
21, 10;
[6]
13, 21;
dentîiu
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. gen./dat. neacc..
[4]
21, 9;
dentîiu
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
14, 14;
[4]
18, 26;
dentîiu
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
17, 30;
[4]
19, 42;
dentîiu
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[4]
20, 18;
dentîiu
adv.
[1]
6, 7;
6, 10;
8, 2;
14, 49;
17, 13;
[4]
3, 2;
13, 21;
19, 42;
20, 18;
24, 25;
[5]
24, 25;
mai dentîi
adj. calificativ gradul comparativ fem. pl. nom./ac. neacc.
[6]
16, 23;
mai dentîi
adv.
[6]
19, 42;
dintru
: (XVI sec. CV2) : prep.: „aus“: „de“
dentru
prep.
(209x)
dîns
: (XVI sec. PS. H.) : pron. pers./dem.: „1. er, 2. selbst“: „1. il, 2. -même“
dinsul
pron. pers. 3 masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
25, 37;
[4]
16, 8;
dînsa
pron. pers. 3 fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
1, 17;
1, 19;
4, 19;
4, 20;
17, 51;
25, 42;
28, 7;
31, 4;
[4]
13, 17;
13, 18;
[6]
3, 7;
3, 16;
9, 1;
11, 4;
11, 4;
12, 24;
13, 2;
13, 14;
13, 17;
13, 18;
13, 18;
13, 19;
14, 2;
20, 17;
dînsele
pron. pers. 3 fem. pl. nom./ac. acc.
[3]
17, 39;
[6]
12, 11;
20, 3;
20, 8;
22, 8;
dînsul
pron. pers. 3 masc. sg. nom./ac. acc.
(188x)
dînsulu
pron. pers. 3 masc. sg. nom./ac. acc.
[6]
1, 11;
dînşii
pron. pers. 3 masc. pl. nom./ac. acc.
(50x)
dîsul
pron. pers. 3 masc. sg. nom./ac. acc.
[6]
18, 32;
dîrz
: (1581 CORESI EV.) : adj.: „tapfer“: „courageux“
dîrz
adj. calificativ gradul pozitiv masculin sg. nom./ac. neacc.
[3]
17, 37;
doar
: (XVI sec. PS. H.) : adv.: „1. etwa, wohl, vielleicht, 2. ob (etwa)“: „1. peut-être, 2. si“
dară
adv.
[3]
14, 6;
14, 17;
doară
adv.
[1]
9, 21;
21, 15;
[3]
1, 8;
1, 13;
2, 27;
10, 12;
10, 12;
14, 30;
14, 45;
15, 22;
17, 8;
18, 8;
19, 4;
20, 30;
21, 15;
22, 7;
22, 15;
23, 22;
29, 4;
[2]
21, 15;
9, 12;
[4]
2, 26;
3, 8;
10, 3;
19, 35;
[5]
2, 26;
3, 8;
10, 3;
18, 40;
[6]
2, 26;
3, 25;
7, 7;
12, 23;
13, 5;
14, 15;
16, 12;
20, 19;
dobitoc
: (1561 CORESI TE2) : s. n.: „1. Tier, 2. Herde“: „1. animal, 2. troupeau“
dobitoacele
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[3]
23, 5;
[2]
23, 5;
dobitocul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
23, 5;
[3]
15, 15;
doborî
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „niederwerfen“: „faire tomber“
să oboare
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[5]
20, 15;
doi
: (XVI sec. PS. H.) : num.: „zwei“: „deux“
doao
num. card. fem. gen./dat.
[1]
14, 49;
[4]
18, 24;
[5]
18, 24;
doao
num. card. fem. nom./ac.
[1]
1, 2;
6, 7;
6, 10;
11, 7;
17, 39;
25, 18;
30, 21;
[2]
1, 2;
6, 7;
6, 10;
10, 4;
11, 7;
15, 29;
17, 39;
18, 11;
25, 18;
30, 12;
[4]
1, 1;
8, 2;
8, 2;
[5]
8, 2;
8, 2;
doaoă
num. card. fem. gen./dat.
[3]
14, 49;
doaoă
num. card. fem. nom./ac.
[6]
18, 24;
doaozăci
num. card. masc. nom./ac.
[1]
7, 2;
doi
num. card. masc. nom./ac.
[1]
10, 2;
11, 11;
28, 8;
[2]
1, 3;
13, 1;
[4]
4, 2;
15, 36;
21, 8;
[5]
4, 2;
[6]
15, 36;
doo
num. card. fem. nom./ac.
[1]
15, 29;
două
num. card. fem. nom./ac.
[3]
10, 4;
doică
: (1528 DOR) : s. f.: „Amme“: „nourrice“
doica
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
4, 4;
[6]
4, 4;
doilea
: (XVI sec. PS. H.) : num. ord.: „der/die zweite“: „le/la deuxième“
a doa
num. ord. fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
20, 27;
26, 8;
a doao
num. ord. fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
5, 3;
11, 11;
20, 27;
20, 27;
20, 34;
31, 8;
[2]
5, 3;
5, 4;
11, 11;
18, 10;
20, 27;
20, 27;
20, 34;
30, 17;
31, 8;
[4]
11, 12;
[5]
11, 12;
16, 19;
a doaoa
num. ord. fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
13, 18;
14, 49;
15, 12;
17, 20;
18, 10;
20, 34;
20, 35;
30, 17;
31, 8;
[6]
11, 12;
17, 22;
a dooa
num. ord. fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
18, 10;
30, 17;
[4]
16, 19;
a doua
num. ord. fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
5, 4;
[3]
3, 6;
3, 10;
19, 15;
[6]
14, 29;
14, 32;
al doilea
num. ord. fem. sg. gen./dat.acc.
[1]
14, 49;
[2]
1, 2;
14, 49;
al doilea
num. ord. masc. sg. gen./dat. acc.
[1]
8, 2;
[3]
8, 2;
[2]
8, 2;
[4]
4, 2;
[5]
4, 2;
al doilea
num. ord. masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
1, 2;
3, 6;
17, 13;
23, 17;
29, 3;
[3]
17, 13;
23, 17;
29, 3;
[2]
3, 6;
17, 13;
23, 17;
29, 3;
[4]
3, 3;
14, 29;
[5]
3, 3;
14, 29;
[6]
3, 3;
dojenire
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Verweis“: „reproche“
dojănirea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[6]
7, 14;
domn
: (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Herr“: „Seigneur“
ale domni
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[1]
6, 18;
doamne
subst. comun masc. sg. voc. neacc.
[1]
1, 8;
1, 26;
22, 12;
24, 9;
26, 17;
[3]
22, 12;
[2]
1, 8;
1, 26;
22, 12;
24, 9;
26, 17;
domn
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[3]
3, 18;
10, 1;
domni
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[1]
6, 16;
[2]
6, 16;
[4]
8, 18;
7, 17;
domnii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[1]
5, 8;
5, 11;
6, 12;
7, 7;
29, 2;
29, 3;
29, 4;
29, 9;
[2]
5, 8;
5, 11;
6, 12;
7, 7;
29, 2;
29, 3;
29, 4;
29, 9;
domnilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[1]
6, 4;
29, 6;
29, 7;
[2]
29, 6;
29, 7;
[6]
18, 5;
domnu
subst. comun masc. sg. gen./dat. neacc.
[1]
17, 32;
domnu
subst. comun masc. sg. voc. acc.
[5]
16, 4;
domnul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
26, 18;
[3]
10, 10;
[2]
2, 7;
2, 9;
24, 11;
25, 17;
25, 25;
26, 18;
26, 19;
[4]
2, 7;
3, 9;
3, 21;
3, 39;
4, 8;
9, 11;
10, 12;
10, 16;
10, 18;
[5]
10, 18;
13, 33;
14, 12;
14, 15;
14, 15;
14, 17;
14, 18;
14, 19;
14, 22;
15, 15;
15, 21;
15, 21;
16, 9;
19, 19;
19, 19;
19, 27;
19, 27;
19, 30;
19, 35;
19, 37;
[6]
19, 13;
domnul
subst. comun masc. sg. voc. acc.
[3]
1, 15;
1, 26;
18, 25;
[2]
25, 24;
25, 26;
[5]
14, 9;
14, 19;
14, 22;
19, 26;
[6]
14, 9;
16, 4;
domnului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
(63x)
un domn
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[6]
3, 38;
domni
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „(be)herrschen“: „dominer, régner“
va domni
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
9, 17;
[2]
9, 17;
vei domni
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
10, 1;
[2]
10, 1;
domnie
: (1521 NEACŞU) : s. f.: „Herrschaft, Regierung“: „seigneurerie, règne“
a domnii
subst. comun fem. pl. gen./dat. acc.
[2]
6, 18;
domniilor
subst. comun fem. pl. gen./dat. acc.
[2]
6, 4;
dor
: (1581-1582 PO) : s. n.: „Barmherzigkeit“: affection“
dor
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[6]
16, 17;
dori
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „wünschen“: „désirer“
doresc
verb indicativ prezent 1 sg.
[4]
1, 26;
dorescu
verb indicativ prezent 1 sg.
[5]
1, 26;
iaste dorind
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
22, 8;
dormi
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „schlafen“: „dormir“
au dormit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
9, 25;
au durmit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[2]
9, 25;
doarme
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
3, 15;
[2]
3, 15;
dormi
verb imp. 2 sg.
[1]
3, 5;
3, 6;
3, 9;
[2]
3, 5;
3, 6;
3, 9;
dormi
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
3, 9;
[3]
3, 15;
[2]
3, 9;
[4]
11, 4;
11, 9;
12, 16;
12, 24;
10, 3;
10, 8;
[5]
12, 16;
12, 24;
13, 31;
[6]
11, 9;
dormiia
verb indicativ imperfect 3 pl.
[1]
26, 7;
[3]
26, 7;
26, 12;
[2]
2, 22;
[4]
12, 3;
[5]
4, 5;
4, 6;
dormiia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
3, 2;
3, 3;
3, 5;
26, 5;
26, 5;
[3]
26, 5;
26, 5;
26, 7;
[2]
3, 2;
3, 3;
3, 5;
26, 5;
[4]
4, 5;
4, 6;
4, 7;
[6]
4, 5;
4, 7;
12, 3;
dormind
verb gerunziu
[1]
19, 9;
26, 7;
26, 12;
[2]
19, 9;
26, 7;
26, 12;
durmiia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[2]
26, 5;
26, 7;
[5]
4, 7;
12, 3;
să doarmă
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[4]
11, 13;
[5]
11, 13;
să dorm
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[6]
11, 11;
să dormu
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[4]
11, 11;
[5]
11, 11;
vei dormi
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[4]
7, 12;
[5]
7, 12;
dormita
: (XVI sec. CV2) : v. I: „schlafen“: „dormir“
dormitînd
verb gerunziu
[6]
4, 6;
dos
: (1519 DERS) : s. n.: „Rücken“: „dos“
dos
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[4]
10, 9;
22, 41;
[5]
10, 9;
dosul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[3]
12, 20;
dosădi
: (XVI sec. CV2) : v. IV: „quälen“: „opprimer“
dosădiia
verb indicativ imperfect 3 pl.
[2]
10, 18;
drag
: (1365 DRH) : adj.: „lieb“: „cher“
drag
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[3]
18, 22;
20, 17;
[6]
13, 21;
dragă
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
13, 2;
mai dragă
adj. calificativ gradul comparativ fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
1, 5;
dragoste
: (1561 CORESI TE2) : s. f.: „Liebe“: „amour“
dragostea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
1, 26;
1, 26;
13, 15;
[5]
1, 26;
13, 15;
[6]
1, 26;
1, 26;
13, 2;
13, 15;
drege
: (XVI sec. PS. SCH.) : v. III: „ausbessern, reparieren“: „réparer“
să direagă
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[3]
13, 21;
drept
: (1437 DERS) : adj./adv./ s.: „1. gerade, 2. recht, richtig, 3. rechts, 4. Recht, 5. Gerechter“: „1. droit, 2. juste(-ment), 3. à droite,
4. droit, 5. juste“
celui dirept
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[4]
1, 18;
celui dreptu
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[5]
1, 18;
dereapta
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
14, 19;
direapta
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
6, 12;
23, 19;
23, 24;
[3]
6, 12;
23, 19;
23, 24;
[4]
2, 19;
2, 21;
16, 6;
24, 5;
[6]
2, 19;
2, 21;
14, 19;
16, 6;
24, 5;
direaptă
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
12, 23;
[4]
20, 9;
[6]
19, 17;
20, 9;
direapte
adj. calificativ gradul pozitiv neutru pl. nom./ac. neacc.
[6]
15, 3;
dirept
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
11, 2;
[3]
11, 2;
[6]
4, 11;
dirept
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[4]
17, 4;
19, 6;
dirept
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
2, 2;
2, 10;
16, 17;
29, 6;
[3]
2, 10;
24, 18;
29, 6;
[4]
4, 11;
19, 18;
dirept
adv.
[6]
18, 23;
dirept
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[3]
2, 2;
direptul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
8, 9;
direptului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[3]
2, 8;
direpţilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[1]
2, 8;
dreapta
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[2]
6, 12;
23, 19;
23, 24;
[5]
2, 19;
2, 21;
14, 19;
16, 6;
24, 5;
dreaptă
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. acc.
[2]
12, 23;
[5]
20, 9;
drept
prep.
[3]
3, 14;
20, 8;
[5]
21, 49;
23, 23;
[6]
5, 8;
5, 20;
7, 27;
dreptu
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. acc.
[2]
11, 2;
dreptu
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[2]
2, 10;
16, 17;
29, 6;
[5]
4, 11;
19, 18;
dreptu
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[5]
17, 4;
19, 6;
dreptu
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[2]
2, 2;
drepţilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[2]
2, 8;
mai dirept
adj. calificativ gradul comparativ masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
24, 18;
mai dreptu
adj. calificativ gradul comparativ masc. sg. nom./ac. neacc.
[2]
24, 18;
dreptate
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „1. Gerechtigkeit, 2. Recht“: „1. justice, 2. droit“
direptate
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
2, 9;
[3]
2, 9;
[4]
8, 15;
[6]
8, 15;
15, 4;
direptatea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
12, 7;
[3]
2, 13;
12, 7;
26, 23;
[4]
22, 21;
22, 25;
[6]
15, 11;
22, 21;
22, 25;
direptăţi
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
8, 3;
direptăţile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
26, 23;
[4]
22, 23;
[6]
22, 23;
dreptate
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[2]
2, 9;
[4]
7, 14;
dreptatea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[2]
2, 13;
12, 7;
[5]
15, 11;
22, 21;
22, 25;
dreptăţi
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[2]
8, 3;
dreptăţile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[2]
26, 23;
[5]
22, 23;
drum
: (1446 DERS) : s. n.: „Weg“: „chemin“
drum
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[6]
22, 43;
drumului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[4]
15, 23;
[5]
15, 23;
drumuri
subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc.
[4]
22, 43;
[5]
22, 43;
drumeţ;
: (1683 DOS PAR.) : s. m.: „Wanderer“: „voyageur“
drumăţ
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[5]
12, 4;
duce
: (1521 NEACŞU) : v. III: „1. tragen, 2. (fort-, davon)gehen“: „1. emmener, 2. (s`en) aller“
du
verb imp. 2 sg.
[3]
20, 40;
duce
verb infinitiv prezent
[3]
30, 15;
ducea
verb indicativ imperfect 3 pl.
[3]
30, 2;
ducea
verb indicativ imperfect 3 sg.
[6]
6, 12;
6, 15;
duceai
verb indicativ imperfect 2 sg.
[6]
5, 2;
duce-vei
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
30, 15;
[2]
30, 15;
duce-mă-voiu
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[3]
23, 2;
duci
verb indicativ prezent 2 sg.
[1]
20, 8;
ducînd
verb gerunziu
[2]
10, 3;
ducîndu
verb gerunziu
[2]
10, 3;
10, 3;
ducîndu-se
verb gerunziu
[6]
13, 19;
13, 30;
17, 17;
duse
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
17, 54;
17, 57;
19, 7;
30, 16;
[6]
2, 3;
6, 12;
8, 7;
13, 10;
duseră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
1, 24;
5, 1;
5, 8;
17, 31;
17, 32;
[2]
9, 25;
[6]
4, 8;
6, 17;
duşi
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[6]
15, 31;
du-te
verb imp. 2 sg.
[6]
18, 21;
fi dusu-se
verb cond.-opt. perfect 3 sg.
[3]
14, 17;
m-am dus
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[3]
15, 20;
[4]
3, 8;
[5]
3, 8;
mă voi duce
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[5]
20, 21;
ne vom duce
verb viitor 1 indicativ 1 pl.
[6]
20, 21;
s-au dus
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
6, 6;
[2]
6, 6;
[4]
2, 29;
[5]
2, 29;
s-au dus
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
2, 20;
10, 26;
14, 3;
[2]
2, 20;
10, 26;
14, 3;
[4]
3, 23;
3, 24;
19, 24;
[5]
3, 23;
3, 24;
19, 24;
s-au fost dus
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[4]
3, 22;
s-au fostu dus
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[5]
3, 22;
să duc
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[6]
14, 20;
să ducă
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[3]
5, 8;
[5]
18, 17;
[6]
17, 17;
să ducă
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[3]
14, 26;
să duci
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[3]
20, 8;
să dusă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
16, 13;
să dusără
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
14, 46;
să duse
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
3, 6;
13, 15;
15, 34;
15, 12;
17, 15;
17, 20;
19, 12;
20, 41;
20, 43;
22, 1;
23, 18;
24, 23;
26, 5;
27, 2;
[2]
2, 11;
3, 6;
13, 15;
15, 34;
17, 15;
17, 20;
19, 12;
20, 41;
20, 43;
22, 1;
22, 3;
23, 18;
24, 23;
26, 5;
27, 2;
[4]
6, 19;
12, 15;
17, 23;
18, 21;
[5]
6, 19;
12, 15;
17, 23;
18, 21;
să duseră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
30, 2;
[2]
14, 46;
30, 2;
[4]
17, 21;
17, 21;
[5]
17, 21;
17, 21;
să mă duc
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[1]
20, 29;
[3]
20, 29;
20, 29;
[2]
20, 29;
[5]
18, 25;
[6]
15, 7;
să ne ducem
verb conjunctiv prezent 1 pl.
[3]
26, 11;
să să ducă
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
10, 9;
[2]
10, 9;
să se ducă
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[3]
6, 8;
15, 27;
20, 28;
să te duci
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[3]
20, 22;
se-au dus
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[6]
23, 17;
se-au dus
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[3]
14, 3;
[6]
3, 23;
se ducea
verb indicativ imperfect 3 pl.
[3]
14, 19;
se ducea
verb indicativ imperfect 3 sg.
[3]
18, 5;
[6]
8, 6;
se duse
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
30, 1;
se duse
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
2, 11;
[3]
1, 9;
1, 18;
2, 20;
3, 9;
13, 15;
15, 34;
16, 13;
17, 15;
17, 20;
19, 12;
19, 18;
19, 22;
20, 1;
20, 41;
20, 43;
21, 15;
22, 3;
23, 5;
23, 18;
24, 23;
26, 25;
30, 9;
[2]
9, 26;
22, 26;
[5]
12, 36;
[6]
2, 32;
3, 19;
3, 21;
5, 6;
6, 2;
11, 22;
12, 15;
12, 29;
14, 23;
17, 23;
18, 21;
20, 5;
21, 12;
se duseră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
6, 6;
6, 12;
14, 46;
22, 1;
23, 13;
25, 13;
28, 8;
28, 25;
29, 11;
31, 12;
[2]
9, 25;
[6]
2, 29;
4, 7;
5, 18;
6, 19;
17, 18;
17, 21;
17, 21;
20, 15;
24, 7;
se dusêse
verb indicativ mcpf. 3 pl.
[3]
17, 14;
te-ai dus
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[4]
16, 17;
[5]
16, 17;
[6]
16, 17;
te du
verb imp. 2 sg.
[1]
29, 7;
[3]
1, 14;
17, 17;
22, 5;
29, 7;
[6]
13, 15;
15, 20;
20, 6;
te duci
verb indicativ prezent 2 sg.
[3]
24, 15;
te vei duce
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
10, 2;
[3]
10, 2;
10, 3;
[2]
10, 2;
va duce
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[3]
10, 3;
10, 3;
10, 3;
v-aţi dus
verb indicativ perfect compus 2 pl.
[3]
10, 2;
vă duceţi
verb imp. 2 pl.
[3]
25, 5;
vei duce
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
17, 18;
[2]
17, 18;
voiu duce
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[3]
30, 15;
[4]
20, 21;
duh
: (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „1. Atem, Hauch, 2. Geist“: „1. souffle, 2. esprit“
duh
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
16, 14;
16, 15;
16, 23;
18, 10;
[3]
18, 10;
19, 9;
[2]
16, 14;
16, 15;
16, 23;
18, 10;
19, 9;
19, 23;
duhul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
10, 6;
10, 10;
11, 6;
16, 14;
16, 16;
16, 23;
19, 9;
19, 20;
19, 23;
30, 12;
[3]
10, 6;
11, 6;
16, 13;
16, 14;
16, 14;
16, 15;
16, 16;
16, 23;
16, 23;
19, 20;
19, 23;
[2]
10, 6;
10, 10;
11, 6;
16, 13;
16, 14;
16, 16;
16, 23;
19, 20;
30, 12;
9, 10;
[4]
13, 21;
13, 38;
23, 2;
[5]
13, 21;
13, 38;
23, 2;
[6]
23, 2;
duhului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[4]
22, 16;
[5]
22, 16;
[6]
22, 16;
dulamă
: (1508 DERS) : s. f.: „Kleider; Art Langer“: „vêtement“
dulămii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[3]
15, 27;
24, 6;
24, 6;
24, 12;
24, 12;
dumbravă
: (1413 DRH) : s. f.: „Aue“: „pré“
dumbrava
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
18, 6;
18, 8;
[5]
18, 6;
18, 8;
[6]
18, 6;
18, 8;
dumbravă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
14, 25;
[2]
14, 25;
[4]
18, 6;
18, 17;
[5]
18, 6;
18, 17;
[6]
18, 6;
dumnezeu
: (XVI sec. CV2) : s. m.: „Gott“: „Dieu“
dumnedzăi
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[2]
8, 8;
28, 13;
dumnedzăii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[2]
6, 5;
7, 3;
17, 43;
[5]
5, 21;
dumnezăi
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[1]
4, 7;
8, 8;
26, 19;
28, 13;
dumnezăii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[1]
4, 8;
6, 5;
17, 43;
[4]
5, 21;
dumnezăilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[1]
4, 8;
dumnezăul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
5, 7;
dumnezei
subst. comun masc. pl. gen./dat. neacc.
[3]
26, 19;
[2]
26, 19;
dumnezeii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[1]
7, 3;
[3]
4, 7;
4, 8;
6, 5;
17, 43;
[6]
5, 21;
dumnezeilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[3]
4, 7;
după
: (XVI sec. PS. H.) : prep.: „nach“: „après, selon“
după
prep.
(294x)
dupe
prep.
[1]
15, 19;
dupre
prep.
[1]
13, 14;
17, 22;
18, 6;
durea
: (XVI sec. PS. SCH.) : v. II.: „erbarmen“: „avoir pitié“
aţi durut
verb indicativ perfect compus 2 pl.
[1]
23, 21;
[2]
23, 21;
doare
verb indicativ prezent 3 sg.
[3]
22, 8;
23, 21;
[6]
1, 26;
durîndu
verb gerunziu
[2]
22, 8;
durere
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Schemerz“: „douleur, souffrance, peine“
durêre
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[2]
15, 23;
dureri
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
15, 23;
durerile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[3]
4, 19;
[6]
22, 5;
22, 6;
durut
: (1683-1686 Ms. 45) : adj.: „schmerzhaft“: „souffert“
durut
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
30, 6;
[2]
30, 6;
dvori
: (1581 CORESI OMIL.) : v. IV.: „aufwarten“: „se présenter“
dvoresc
verb indicativ prezent 3 pl.
[1]
25, 27;
dvorescu
verb indicativ prezent 3 pl.
[2]
25, 27;
dvorêşte
verb imperativ 2 sg.
[4]
18, 30;
17, 29;
dvoriia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
16, 21;
[2]
16, 21;
dvoriia
verb indicativ imperfect 3 pl.
[1]
2, 22;
22, 6;
22, 7;
[2]
2, 22;
22, 6;
22, 7;