INDICE BIBLIE

sabie : (1463 DERS) : s. f.: „Schwert“: „épée“
sabia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  17, 39;
[2]  18, 4;
[4]  11, 25; 12, 9; 12, 10; 23, 8;
[5]  2, 16;
[6]  12, 9; 12, 9; 18, 8;
sabie  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  13, 19; 13, 22; 14, 20; 15, 7; 17, 47; 17, 50; 21, 8; 22, 13; 22, 19;
[3]  2, 33; 2, 34; 13, 22; 15, 7; 17, 45; 17, 50; 22, 13; 22, 19;
[2]  13, 19; 13, 22; 15, 7; 17, 45; 17, 47; 17, 50; 21, 8; 22, 13; 22, 19;
[4]  1, 12; 3, 29; 12, 9; 15, 14; 20, 8; 21, 16; 23, 10; 24, 9;
[5]  1, 12; 3, 29; 12, 9; 12, 10; 15, 14; 20, 8; 23, 10; 24, 9;
[6]  1, 12; 5, 8; 15, 14; 23, 10;
sabii  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[3]  13, 19;
sabiia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.   (62x)
sabiie  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  3, 29;
sabiile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  25, 13;
[2]  25, 13;
[6]  2, 16;

sac : (1492 DERS) : s. m.: „Sack“: „sac“
nişte saci  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[6]  21, 10;
saci  subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc. 
[4]  3, 31;
[5]  3, 31;
[6]  3, 31;
sacul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[4]  21, 10;
[5]  21, 10;

sacoviţă : (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Angel“: „ligne (de pêche)“
sacoviţa  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  2, 13;
sacoviţă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  2, 14;

saffoth : (1683-1686 Ms. 45) : s. n.: „Käse“: „fromage“
saffoth  subst. neutru sg. nom./ac. neacc. 
[5]  17, 29;

sarcină : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Last, Bürde“: „charge, fardeau“
sarcină  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  15, 33; 19, 35;
[5]  15, 33; 19, 35;

sat : (1344 DRĂGANU) : s. n.: „Dorf“: „village“
satele  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[3]  13, 17;

sau : (XVI sec. PS. H.) : conj.: „oder“: „ou“
sau  conj.   (50x)

săbiuţă : (1683-1686 Ms. 45) : s. f.: „kleine Säbel“: „petite épée“
săbiuţă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  5, 8;

sădi : (1581 CORESI) : v. IV: „pflanzen“: „planter“
voiu sădi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[6]  7, 10;

săgeată : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Pfeil“: „flèche“
o săgeată  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  20, 36;
săgeata  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  20, 21; 20, 21; 20, 22; 20, 36; 20, 37;
[3]  20, 21; 20, 22; 20, 37;
[6]  1, 22;
săgeţi  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[4]  22, 15; 18, 14;
[5]  18, 14; 22, 15;
[6]  18, 14; 22, 15;
săgeţii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[1]  20, 37;
săgeţile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  20, 20; 20, 36; 20, 38;
[3]  20, 20; 20, 21; 20, 37; 20, 38;

săgeta : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „mit dem Pfeil schießen“: „darder“
a săgeta  verb infinitiv prezent 
[6]  1, 18;
au săgetat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  11, 24;
[5]  11, 24;
[6]  11, 24; 11, 24;
săgeată  verb indicativ prezent 3 pl. 
[4]  11, 24;
[5]  11, 24;
[6]  11, 20;
săget  verb indicativ prezent 1 sg. 
[3]  20, 36;
săgetînd  verb gerunziu 
[3]  20, 20;
voiu săgeta  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[3]  20, 20;
vor săgeta  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[5]  11, 20;
voru săgeta  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[4]  11, 20;

săgetător : (XVI sec. CV2) : adj.: „Bogenschütze“: „archer“
cei săgetători  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[3]  31, 3;
[2]  31, 3;
săgetătorii  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[1]  31, 3;
[6]  11, 24;

sălaş : (1480 LDSR) : s. n.: „Quartier“: „demeure“
sălaş  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[2]  9, 22;
sălaşăle  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[6]  18, 17; 19, 8;
sălaşu  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[1]  9, 22;
sălaşul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  17, 54;
[2]  17, 54;
[4]  18, 17;
[5]  18, 17;
sălaşuri  subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc. 
[4]  7, 23;

sălăşlui : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „(be)herbergen, hausen“: „demeurer, habiter, gîter“
au sălăşuit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  12, 8;
să sălăşluiesc  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[6]  7, 5;
va sălăşlui  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[4]  7, 10;
[5]  7, 10;

sălta : (XVI sec. PS. V.) : v. I: „1. tanzen, 2. springen“: „1. danser, 2. sauter“
săltă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  11, 6;
săltez  verb indicativ prezent 1 sg. 
[6]  6, 22;
săltînd  verb gerunziu 
[6]  6, 16;
voi sălta  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  6, 21;
voiu sălta  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[3]  5, 20;

sămînţă : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „1. Samen, Saat, 2. Geschlecht, Stamm“: „1. semence, graine, 2. souche, descendance“
sămînţa  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  8, 15; 24, 22;
[2]  8, 15; 24, 22;
[6]  21, 2;
sămînţă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  1, 11; 2, 20;
[2]  1, 11; 2, 20;
[6]  3, 29;

sănătate : (1663 CORESI PRAXIU) : s. f.: „Gesundheit“: „santé“
sănătate  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  25, 5; 25, 6;
sănătatea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[6]  11, 7; 11, 7;

sănătos : (XVI sec. CV2) : adj.: „gesund“: „sain“
sănătoasă  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  14, 8;
[5]  14, 8;
[6]  14, 8;
sănătoase  adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 6;
[2]  25, 6;
sănătos  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 6;
[3]  25, 6;
[2]  25, 6;
[4]  20, 9;
[5]  20, 9;
[6]  20, 9;

sărac : (XVI sec. PS. H.) : adj.: „arm“: „pauvre“
cel sărac  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[3]  2, 7;
[4]  12, 3;
[6]  12, 3;
celui sărac  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[6]  12, 4;
celui sărac  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. gen./dat. acc. 
[4]  12, 4;
[5]  12, 4;
sărac  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. acc. 
[4]  22, 28;
[5]  22, 28;
sărac  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  12, 1;
[6]  12, 1;
sărac  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  2, 7; 2, 7; 1, 6;

sărbătoare : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Feiertag“: „fête“
sărbătoarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  17, 18;

sări : (XVI sec. CV2) : v. IV: „springen“: „sauter“
sare  verb indicativ prezent 3 sg. 
[6]  2, 18;
sări  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  10, 10; 11, 6; 16, 13; 20, 34; 25, 9; 25, 23;
[3]  20, 34; 25, 10;
[2]  10, 10; 16, 13; 20, 34; 25, 9; 25, 23;
sărind  verb gerunziu 
[1]  10, 2;
sărînd  verb gerunziu 
[2]  10, 2;
va sări  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  10, 6;
[2]  10, 6;
voi sări  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  22, 30;
voiu sări  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  22, 30;

săruta : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „küssen“: „embrasser“
au sărutat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  19, 39;
[5]  19, 39;
săruta  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[6]  15, 5;
sărută  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  10, 1; 20, 41;
[3]  10, 1;
[2]  10, 1; 20, 41;
[4]  14, 33; 15, 5;
[5]  14, 33; 15, 5;
[6]  14, 33; 19, 39;
să sărute  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[4]  20, 9;
[5]  20, 9;
[6]  20, 9;
se sărutară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  20, 41;

sărăci : (1581 CORESI EV.) : v. IV: „verarmen“: „appauvrir“
sărăcêşte  verb indicativ prezent 3 sg. 
[1]  2, 7;
[3]  2, 7;
[2]  2, 7;

său : (XVI sec. PS. H.) : adj./pron.: „sein“: „son“
a sa  pron. pos. 3 fem. sg. gen./dat. sg. 
[3]  30, 22;
ai săi  pron. pos. 3 sg. masc. gen./dat. pl. 
[3]  30, 21;
ale sale  pron. pos. 3 sg. fem. gen./dat. pl. 
[3]  18, 4; 25, 5;
sa  adj. pron. pos. 3 fem. sg. nom./ac. sg. 
[3]  2, 11; 2, 19; 4, 19; 6, 5; 13, 15; 18, 4; 18, 19; 18, 22; 18, 27; 21, 12; 22, 6; 23, 6; 24, 8; 26, 25; 27, 1; 31, 4; 31, 5;
[4]  13, 2;
[5]  13, 2; 18, 17;
[6]  1, 6; 6, 12; 6, 20; 7, 27; 9, 6; 12, 24; 13, 2; 13, 22; 13, 32; 14, 22; 15, 5; 17, 23; 22, 7; 23, 8; 23, 18; 24, 20;
sa  adj. pron. pos. 3 fem. sg. gen./dat. sg. 
[6]  13, 2;
sau  adj. pron. pos. 3 masc. sg. gen./dat. sg. 
[3]  20, 34;
sale  adj. pron. pos. 3 fem. sg. nom./ac. pl. 
[1]  2, 3; 28, 7;
[3]  16, 17; 19, 5; 19, 24; 21, 14; 25, 2;
[2]  2, 3;
[6]  1, 11; 1, 15; 10, 2; 11, 1; 11, 4; 12, 4; 12, 4; 12, 19; 13, 31; 14, 30; 15, 12; 16, 11; 21, 16;
sale  adj. pron. pos. 3 fem. sg. gen./dat. pl. 
[3]  18, 22; 19, 1; 22, 7; 25, 19; 28, 7;
[6]  3, 38; 4, 12; 13, 28; 15, 14;
sale  adj. pron. pos. 3 fem. sg. gen./dat. sg. 
[3]  1, 21; 14, 1; 15, 34;
[6]  11, 2; 14, 15;
sale  adj. pron. pos. 3 neutru sg. nom./ac. pl. 
[3]  2, 3; 6, 9;
săi  adj. pron. pos. 3 masc. sg. nom./ac. pl. 
[3]  12, 22; 14, 47; 24, 7; 24, 8; 30, 22;
[6]  4, 8; 5, 12; 10, 13;
săi  adj. pron. pos. 3 masc. sg. gen./dat. pl. 
[6]  3, 31; 6, 20; 8, 15; 15, 26;
său  adj. pron. pos. 3 masc. sg. nom./ac. sg.   (78x)
său  adj. pron. pos. 3 masc. sg. gen./dat. sg.   (76x)
său  adj. pron. pos. 3 neutru sg. nom./ac. sg. 
[1]  12, 22; 14, 27;
[3]  1, 21; 12, 22; 17, 25; 18, 1; 19, 4; 20, 17;
[2]  2, 20; 4, 13; 12, 22; 13, 2; 14, 27;
[6]  18, 18; 19, 4; 22, 14;
său  adj. pron. pos. 3 neutru sg. gen./dat. sg. 
[6]  14, 26;

săvai : (XVI sec. CV2) : conj. coord.: „oder“: „ou“
săvai  conj. coord. 
[4]  15, 21; 15, 21;

săvîrşi : (1551-1553 ES) : v. IV: „1. vollenden, 2. verbrauchen, 3. verscheiden“: „1. accomplir, 2. consommer, 3. mourir“
au săvîrşit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  20, 34;
[2]  20, 34;
[5]  15, 24;
s-au săvîrşit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  20, 7; 20, 9; 25, 17;
[2]  20, 7; 20, 9; 25, 17;
săvîrşi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  10, 13; 13, 10; 18, 1; 24, 17;
[3]  18, 1; 24, 17;
[2]  10, 13; 13, 10; 24, 17; 9, 13;
[4]  6, 18; 13, 36;
[5]  6, 18;
se săvîrşi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  15, 24;
se vor săvîrşi  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[6]  7, 12;
vei săvîrşi  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  15, 18;
[2]  15, 18;
[5]  11, 19;
voiu săvîrşi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  3, 12;
vor săvîrşi  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[1]  12, 21;
[2]  12, 21;

săvîrşire : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Ende“: „accomplissement“
săvîrşire  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  20, 41;
[2]  2, 3; 20, 41;
săvîrşirei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[1]  8, 3;
[2]  8, 3;

scaun : (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „1. Stuhl, Sitz, 2. Thron, 3. Gericht“: „1. chaise, siège, 2. trône, 3. tribunal“
scaun  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[1]  2, 7; 1, 6;
[3]  1, 9; 4, 17; 22, 6;
scaunul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  4, 13;
[3]  2, 7; 4, 13;
[4]  3, 10; 7, 13; 7, 16; 14, 9;
[5]  3, 10; 7, 13; 7, 16; 14, 9;
[6]  3, 10; 7, 13; 14, 9;

scălda : (1563 CORESI PRAXIU) : v. I: „baden“: „se baigner“
s-au scăldat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  12, 20;
[5]  12, 20;
scăldîndu-să  verb gerunziu 
[5]  11, 2;
scăldîndu-se  verb gerunziu 
[4]  11, 2;
[6]  11, 2;
se scăldă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  12, 20;

scăldătoare : (1632 EUSTR. PRAV.) : s. f.: „Wanne“: „baignoire“
scăldătoarele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  8, 8;

scăpa : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „1. entkommen, 2. fallen lassen, 3. retten“: „1. fuir, 2. laisser tomber, 3. sauver“
am scăpat  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[3]  4, 16;
[4]  1, 3;
[5]  1, 3;
[6]  1, 3;
au scăpat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  19, 17; 19, 18; 23, 13;
[2]  19, 17; 19, 18; 23, 13;
au scăpat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  30, 17;
[2]  30, 17;
scăpă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  19, 10; 22, 1; 22, 20;
[3]  21, 15; 22, 20;
[2]  19, 10; 22, 1; 22, 20;
vei scăpa  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  19, 11;
[2]  19, 11;
voi scăpa  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  27, 1;
voiu scăpa  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  27, 1;

scăpare : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Rettung“: „salut, délivrance“
scăparea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  22, 3;
[5]  22, 3;
[6]  22, 3;

schimb : (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „Wechsel“: „échange“
schimb  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[4]  24, 24;
[6]  24, 24;
schimbu  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[5]  24, 24;

schimba : (XVI sec. PS. SCH.) : v. I: „wechseln“: „changer“
au schimbat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  21, 13;
schimbă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  28, 8;
[2]  9, 9;
[6]  12, 20;
se schimbă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  21, 13;
te vei schimba  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[3]  10, 6;

scîrbă : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „1. Bürde, 2. Ärger“: „1. affliction, 2. fardeau“
scîrba  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  1, 6;
[2]  1, 6; 9, 19;
scîrbele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  10, 19;

scoate : (XVI sec. PS. SCH.) : v. III: „1. herausnehmen, -ziehen, 2. hervorbringen“: „1. sortir, tirer, 2. faire sortir“
ai scos  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[6]  7, 23;
am scos  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  8, 8; 10, 18; 10, 18; 17, 35;
[3]  8, 8;
[2]  8, 8; 10, 18; 10, 18; 17, 35; 9, 18;
[4]  7, 6;
[5]  7, 6;
[6]  7, 6;
am scos  verb indicativ perfect compus 1 pl. 
[1]  30, 22;
[2]  30, 22;
ară scoate  verb cond.-opt. prezent 3 sg. 
[3]  24, 20;
au scos  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  12, 6; 12, 8; 12, 11; 17, 37; 30, 18;
[3]  12, 6; 12, 8; 17, 37;
[2]  12, 6; 12, 8; 12, 11; 17, 37; 30, 18;
[4]  19, 9; 22, 1; 22, 20; 22, 49;
[5]  19, 9; 22, 1; 22, 20; 22, 49;
[6]  19, 9;
au scos  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  26, 19;
[2]  26, 19;
[4]  12, 30; 12, 31; 19, 5;
[5]  12, 30; 12, 31;
[6]  19, 5;
or scoate  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[1]  12, 21;
[2]  12, 21;
să scoaţă  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  26, 24;
[3]  17, 37; 26, 24;
[2]  26, 24;
[4]  14, 6; 14, 14;
[5]  14, 6; 14, 14;
să scoţ  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[3]  11, 2;
[2]  11, 2;
să scoţi  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[4]  7, 23;
[5]  7, 23;
să scoţu  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[1]  11, 2;
scoase  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  14, 48;
[3]  17, 51;
[2]  14, 48;
[4]  13, 18; 22, 20;
[5]  13, 18; 22, 20;
[6]  12, 31; 13, 18; 22, 20; 23, 8;
scoaseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  13, 10; 23, 16;
[5]  13, 10; 23, 16;
[6]  12, 30; 13, 10;
scoate  verb imp. 2 sg. 
[1]  4, 7; 12, 10;
[3]  4, 8; 12, 10; 31, 4;
[2]  4, 7; 12, 10;
[4]  13, 17;
[6]  13, 17;
scoate  verb indicativ prezent 3 sg. 
[3]  2, 6;
scoateţi  verb imp. 2 pl. 
[4]  13, 9;
[5]  13, 9;
[6]  13, 9;
scot  verb indicativ prezent 3 pl. 
[3]  12, 21;
[5]  19, 5;
scotea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[5]  5, 2;
scoteai  verb indicativ imperfect 2 sg. 
[4]  5, 2;
[6]  5, 2;
scoteam  verb indicativ imperfect 1 sg. 
[3]  17, 35;
scoţînd  verb gerunziu 
[1]  30, 8;
[2]  30, 8;
va scoate  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  4, 8; 7, 3; 17, 37;
[3]  4, 7;
[2]  4, 8; 7, 3; 17, 37;
[4]  15, 14;
[5]  15, 14;
vei scoate  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  30, 8;
[2]  30, 8;
[6]  2, 26;

scopit : (1560 BRATU) : s. m.: „kastriert, beschnitten“: „châtré“
scopiţilor  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[1]  8, 15;
[2]  8, 15;

scorni : (1620 MOXA) : v. IV: „hetzen, stiften“: „instiguer, inciter“
va fi scornind  verb prezumtiv 3 sg. 
[3]  26, 19;
vor fi scornind  verb prezumtiv 3 pl. 
[3]  26, 19;

scos : (XVI sec. PS. SCH.) : adj.: „herausgenommen, hervorgebracht“: „tiré“
scos  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  23, 6;

scovardă : (1649 MARD.) : s. f.: „flaches Brot“: „tourteau“
o scovardă  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  6, 19;
[5]  6, 19;
[6]  6, 19;

scrie : (XVI sec. PS. H.) : v. III: „schreiben“: „écrire“
au scris  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  10, 25;
[2]  10, 25;
i scris  verb indicativ prezent 3 sg. 
[5]  1, 18;
iaste scris  verb indicativ prezent 3 sg. 
[6]  1, 18;
s-au scris  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  1, 18;
scrise  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  9, 25;
[4]  11, 14; 11, 15;
[5]  11, 14; 11, 15;
[6]  11, 14; 11, 15;

scrisoare : (1576 DIR) : s. f.: „geschriebener Text “: „texte écrit“
scrisoare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  8, 17;
scrisorile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[6]  8, 16;

scroafă : (1439 DRĂGANU) : s. f.: „Sau“: „truie“
o scroafă  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  17, 8;

scula : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „aufstehen, sich erheben“: „(se) lever“
au sculat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  23, 1;
[5]  23, 1;
m-am sculat  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[6]  3, 8;
mă voi scula  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  17, 1;
mă voiu scula  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  17, 1;
s-au sculat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  20, 41;
[2]  20, 41;
[4]  14, 7; 23, 10;
[5]  14, 7; 23, 10;
s-au sculat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  18, 32;
[5]  18, 32;
să ne sculăm  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[6]  3, 21;
să să scoale  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[4]  2, 14; 2, 14;
[5]  2, 14; 2, 14;
să scoală  verb indicativ prezent 3 pl. 
[4]  18, 31; 22, 40; 22, 49;
[5]  18, 31; 22, 40; 22, 49;
să scoale  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[1]  24, 8;
[2]  24, 8;
[4]  12, 17; 19, 18;
[5]  12, 17; 19, 18;
să scula  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[2]  17, 35;
să sculară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  17, 52; 23, 24; 31, 12;
[2]  17, 52; 23, 24; 28, 25; 31, 12;
[4]  2, 15; 12, 17; 13, 29;
[5]  2, 15; 12, 17; 13, 29;
să sculă  verb indicativ perfect simplu 3 sg.   (65x)
să se scoale  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[6]  2, 14; 2, 14;
să se scoale  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[6]  12, 17;
să va scula  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[2]  25, 29;
să vor scula  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[5]  22, 39;
scoală  verb imp. 2 sg. 
[3]  16, 12; 22, 5; 23, 4;
[6]  13, 15;
scoală  verb indicativ prezent 3 sg. 
[1]  2, 7; 1, 6;
[3]  2, 7;
scoală-te  verb imp. 2 sg. 
[1]  9, 26; 16, 12; 23, 4;
[3]  9, 26;
[2]  9, 26; 16, 12; 23, 4;
[4]  13, 15;
[5]  13, 15;
scol  verb indicativ prezent 1 sg. 
[5]  12, 11;
scula-mă-voi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  3, 21;
scula-mă-voiu  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  3, 21;
sculaţi  verb imp. 2 pl. 
[6]  15, 14;
sculaţi-vă  verb imp. 2 pl. 
[4]  15, 14;
[5]  15, 14; 17, 21;
[6]  17, 21;
sculîndu-să  verb gerunziu 
[5]  15, 9;
sculîndu-se  verb gerunziu 
[3]  13, 15; 17, 48; 21, 10; 23, 24; 24, 1; 24, 6; 25, 1;
[4]  15, 9;
[6]  6, 2; 13, 29; 14, 23; 15, 9;
sculîndu-te  verb gerunziu 
[4]  19, 7;
[5]  19, 7;
se-au sculat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  22, 13;
[6]  14, 7;
se-au sculat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[6]  18, 31;
se scoală  verb indicativ prezent 3 pl. 
[6]  22, 40; 22, 49;
se sculară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  17, 52; 28, 25;
[6]  2, 15; 5, 6;
se sculă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  1, 9; 3, 6; 3, 8; 16, 13; 17, 20; 18, 27; 20, 41; 20, 43; 23, 13; 23, 16; 24, 8; 25, 41; 25, 42; 26, 2; 26, 5; 26, 12; 27, 2; 28, 23; 31, 12;
[6]  11, 2; 11, 4; 12, 20; 13, 31; 14, 31; 17, 22; 17, 23; 19, 8; 23, 10; 24, 11;
se va scula  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  25, 29;
se vor scula  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[4]  22, 39;
[6]  18, 32; 22, 39;
te-ai sculat  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[4]  12, 21;
[5]  12, 21;
te scoală  verb imp. 2 sg. 
[6]  19, 7;
te sculaşi  verb indicativ perfect simplu 2 sg. 
[6]  12, 21;
vă sculaţi  verb imp. 2 pl. 
[1]  9, 3;
[2]  9, 3;
vei scula  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[5]  15, 20;

scump : (1581 CORESI EV.) : adj.: „edel“: „précieux“
scumpă  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  12, 30;
[5]  12, 30;
scumpe  adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc. 
[6]  12, 30;

scurge : (1683-1686 Ms. 45) : v. III: „abmägern“: „faiblir, étioler“
să scure  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[2]  2, 33;

scutar : (1665-1672 Ms. 4389) : s. m.: „Senner“: „maître-berger“
scutar  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  21, 7;

scuteală : (1683 GCR) : s. f.: „Gunst“: „protection“
scuteală  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  22, 36;
[5]  22, 36;

scutitor : (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Gönner“: „protecteur“
scutitor  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  22, 31;
scutitoriul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[5]  22, 3;

scutura : (1683-1686 Ms. 45) : v. I: „abbrechen“: „suspendre“
au scuturat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  10, 2;
[2]  10, 2;

se : (vezi şi verbe refl.) (XVI sec. CV2) : pron. refl.: „sich“: „se“
îşi  pron. refl. 3 dat. acc. 
[3]  13, 1; 17, 40; 19, 10;
[6]  6, 6; 13, 31; 15, 1;
s-  pron. refl. 3 ac. neacc.   (325x)
să  pron. refl. 3 ac. acc.   (296x)
se  pron. refl. 3 ac. acc.   (826x)
-ş  pron. refl. 3 dat. neacc.   (316x)
ş-  pron. refl. 3 dat. neacc.   (120x)
-ş  pron. refl. 3 dat. neacc.   (89x)
şi-  pron. refl. 3 dat. neacc.   (327x)
şie  pron. refl. 3 dat. acc. 
[2]  2, 14; 5, 9; 8, 12; 12, 22; 13, 1; 13, 14; 18, 13; 25, 31; 25, 39; 25, 40;
[4]  23, 13;
[5]  7, 23; 7, 23; 15, 1; 18, 18; 20, 6; 21, 10;
[6]  22, 12;

seamă : (1643 VARLAAM) : s. f.: „Beobachtung“: „observation, constatation“
seamă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  14, 15;
[6]  14, 17;

seară : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f./adv.: „Abend, abends“: „soir, le soir“
sara  adv. de timp 
[4]  11, 13;
[5]  11, 13;
sară  adv. de timp 
[1]  14, 24; 23, 24;
[2]  23, 24; 30, 17;
sară  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  20, 5; 30, 17; 19, 4;
[3]  10, 1; 10, 1;
[2]  14, 24;
[4]  0, 11;
seara  adv. de timp 
[3]  17, 16; 30, 17;
[6]  1, 12; 11, 13;

secera : (XVI sec. CV2) : v. I: „schneiden“: „moissonner“
secera  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[1]  6, 13;
[3]  6, 13;
[2]  6, 13;
să sêcere  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  8, 12;
[2]  8, 12;

secerat : (1581-1582 PO) : s. n.: „Schneide“: „moisson“
seceratului  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[6]  23, 13;

seceră : (1550 HC) : s. f.: „Schnitt, Ernte“: „récolte, moisson“
a sêcerii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[5]  21, 10;
sêcere  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  6, 13; 13, 21;
[3]  13, 20;
[2]  13, 21;
sêcerea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  8, 12; 12, 17; 13, 20;
[2]  6, 13; 8, 12; 12, 17; 13, 20; 13, 20;
sêcerei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[1]  13, 21;
sêcerii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[2]  13, 21;
[4]  21, 9; 21, 9; 21, 10; 24, 14; 23, 13;
[5]  21, 9; 21, 9;
sêcerile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[3]  13, 21;

seceriş : (1581 CORESI EV.) : s. n.: „Schneide“: „moisson“
secerişul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[3]  6, 13; 12, 17;
secerişului  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[3]  13, 21;
[6]  21, 9; 21, 9; 21, 10; 24, 14;

secure : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Axt, Beil“: „hache“
săcure  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  13, 20;
săcurile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[3]  13, 21;

semeţ : (1642 ÎNV.) : adj.: „hochmütig“: „arrogant“
semeţ  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  17, 36; 17, 37;

seminţie : (1563 CORESI) : s. f.: „Geschlecht, Stamm“: „souche, descendance“
săminţia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  7, 12;
[5]  7, 12;
săminţiei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[2]  20, 42;
săminţiia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[2]  2, 31;
semenţia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  2, 31;
semenţiei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[1]  20, 42; 20, 42;
semenţiia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  2, 31;
[4]  4, 8;
seminţia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[5]  4, 8;
seminţie  subst. comun feminin singular nom./ac. neacc. 
[3]  1, 11; 2, 20;
[6]  7, 7;
seminţiei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[3]  15, 17;
[2]  20, 42; 9, 21;
[4]  21, 50; 21, 50;
seminţii  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[2]  9, 21;
[4]  22, 51;
seminţiia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  2, 31; 2, 31; 20, 42; 20, 42; 24, 22;
[2]  2, 31;
[6]  4, 8; 7, 12;
seminţiile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[3]  10, 20;
[2]  9, 20;
[4]  19, 9;
[5]  19, 9;
[6]  5, 1; 15, 2; 24, 2;

semn : (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „Zeichen“: „signe“
sămnul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[2]  14, 10;
semn  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[3]  2, 34; 10, 1; 14, 10;
semnul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  2, 34; 10, 1; 14, 10;
[2]  2, 34; 10, 1;
sêmnele  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[1]  10, 7;
[3]  10, 7;
[2]  9, 9; 10, 7; 10, 9; 9, 9;

setos : (XVI sec. PS. SCH.) : adj.: „süchtig“: „assoiffé“
setoşi  adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc. 
[6]  17, 29;

seu : (1581/2 PO) : s. n.: „Talg“: „suif“
seul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  2, 15; 2, 16; 15, 22;
[3]  15, 22;
[2]  2, 15; 15, 22;
[4]  1, 22;
[5]  1, 22;
seului  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[3]  2, 15; 2, 16;

sfat : (1492 DERS) : s. n.: „Rat(schlag)“: „conseil“
sfat  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[4]  16, 20; 17, 7;
[5]  16, 20; 17, 7;
[6]  17, 6;
sfatul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[3]  19, 11;
[4]  15, 31; 15, 34; 16, 23; 16, 23; 17, 14; 17, 14; 17, 14; 17, 23;
[5]  15, 31; 15, 34; 16, 23; 16, 23; 17, 14; 17, 14; 17, 14; 17, 23;
[6]  15, 31; 15, 34; 16, 23; 16, 23; 17, 7; 17, 14; 17, 14; 17, 14; 17, 23;

sfădi : (XVI sec. CV2) : v. IV: „streiten“: „se diputer, se quereller“
au sfădit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  14, 6;
s-au sfădit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[5]  14, 6;

sfărîma : (1665-1672 Ms. 4389) : v. IV: „streiten“: „1. (se) casser, briser 2. (se) détruire“
să sfărîmă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  4, 17;
[2]  4, 17;
sfărîmă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[4]  8, 4;
sfărîmînd  verb gerunziu 
[4]  22, 35;

sfărîmare : (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Auflösung“: „dissipation, anéantissement“
sfărămarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[6]  1, 24;

sfătui : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „(be)raten“: „conseiller“
am sfătuit  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[4]  17, 11; 17, 15;
[5]  17, 11; 17, 15;
au sfătuit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  16, 23; 17, 7; 17, 15;
[5]  16, 23; 17, 7; 17, 21;
[6]  17, 7; 17, 11; 17, 15;
au sfătuit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  17, 21;
[5]  17, 15;
[6]  17, 21;
se sfătuise  verb indicativ mcpf. 3 pl. 
[3]  30, 6;
sfătuind  verb gerunziu 
[4]  17, 11;
[5]  17, 11;
[6]  17, 11;
sfătuiţi-vă  verb imperativ 2 pl. 
[6]  16, 20;
v-aţi sfătuit  verb indicativ perfect compus 2 pl. 
[3]  22, 8;

sfeşnic : (1581 CORESI EV.) : s. n.: „Armleuchter“: „chandelier“
sfêşnicul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  3, 3;
[2]  3, 3;
[6]  21, 17;
sfêştnicul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[3]  3, 3;
[5]  21, 28;

sfetnic : (XVI sec. CV2) : s. f.: „Hofrat“: „conseiller“
sfêtnec  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  8, 18;
sfêtnic  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  7, 17;
[6]  8, 18;
sfêtnicul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[4]  15, 12;
[5]  15, 12;
[6]  15, 12;

sfinţenie : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Weihe“: „sainteté“
sfinţenie  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  14, 40;

sfinţi : (1581 CORESI EV.) : s. f.: „weihen“: „sanctifier, consacrer“
au sfinţit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  16, 5;
[4]  8, 11;
[5]  8, 11; 8, 11;
au sfinţit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  7, 1;
[2]  7, 1; 16, 5;
să sfinţească  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[3]  16, 5;
să va sfinţi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[2]  21, 5;
se va sfinţi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  21, 5;
[3]  21, 5;
sfinţi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  8, 11; 8, 11;
sfinţiţi-vă  verb imperativ 2 pl. 
[1]  16, 5;
[3]  16, 5;
[2]  16, 5;

sfinţie : (XVI sec. CV2) : s. f.: „Weihe“: „sainteté“
sfinţie  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  14, 40;

sfinţire : (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Weihe“: „sanctification, consécration“
sfinţire  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  14, 40;

sfinţit : (1581 CORESI EV.) : adj.: „geheiligt“: „sacré, béni“
sfinţite  adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc. 
[3]  21, 4;
sfinţitele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  7, 16;
sfinţiţii  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[2]  7, 16;

sfînt : (XVI sec. PS. SCH.) : adj.: „heilig“: „saint, sacré“
cel sfînt  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  15, 29;
cel sfîntu  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[2]  15, 29;
celui sfînt  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[1]  6, 20;
sfinte  adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  21, 4;
[2]  21, 4;
sfînt  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. gen./dat. neacc. 
[3]  6, 20;
sfînt  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  2, 2; 2, 2; 2, 9;
[3]  2, 2; 2, 9;
sfîntă  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  2, 32;
[6]  22, 7;
sfîntă  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  22, 7;
sfîntu  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  2, 9; 6, 20;
sfîntu  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  2, 2;
sfîntul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[3]  15, 29;

sfîrşi : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „enden, vollenden, beedingen“: „terminer, achever, finir“
sfărşitu-se-u  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[2]  16, 11;
s-au sfîrşit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[2]  9, 7;
sfîrşi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  13, 10;
[5]  12, 35;
sfîrşitu-s-au  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  16, 11;
voiu sfîrşi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[3]  3, 12;

sfîrşit : (XVI sec. PS.SCH.) : s. n.: „Ende“: „fin“
săvîrşitul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[5]  15, 7;

siclu : (1581-1582 PO) : s. m./s. f.: „Sekel“: „sicle d'or“
sicla  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[6]  14, 26;
siclă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  9, 8;
sicle  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  17, 7;
[3]  17, 5; 17, 7;
[4]  14, 26; 18, 11; 18, 12; 21, 16; 24, 24;
[6]  14, 26; 18, 11; 18, 12; 21, 16; 24, 24;
sicli  subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  13, 21; 17, 5;
[2]  13, 21; 17, 5; 17, 7;
[5]  14, 26; 18, 11; 18, 12; 21, 16; 24, 24;
siclu  subst. comun masc. nom./ac. neacc. 
[1]  9, 8;
[2]  9, 8;
siclul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[4]  14, 26;
[5]  14, 26;

sicriu : (1473 BGL) : s. n.: „Schrein, Kasten“: „coffre“
săcriiul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[2]  3, 3; 4, 3; 4, 4; 4, 4; 4, 5; 4, 13; 4, 19; 4, 21; 4, 22; 5, 1; 5, 2; 5, 8; 5, 10; 5, 10; 5, 10; 5, 11; 5, 11; 6, 1; 6, 3; 6, 8; 6, 11; 6, 13; 6, 15; 6, 18; 6, 19; 6, 20; 6, 20; 7, 1; 7, 1; 7, 2; 14, 18;
[4]  10, 10;
[5]  6, 2; 6, 3; 6, 6; 6, 7; 6, 9; 6, 12; 6, 13; 6, 15; 6, 17; 15, 24; 15, 24; 15, 25; 15, 29;
săcriiului  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[2]  5, 3; 5, 4; 5, 8; 6, 2;
[5]  6, 4;
secriiul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[4]  5, 3;
sicriiul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  5, 1; 5, 7; 5, 8; 5, 8; 5, 10; 5, 10; 5, 10; 5, 11; 5, 11; 6, 1; 6, 3; 6, 8; 6, 11; 6, 13; 6, 15; 6, 18; 6, 19; 6, 20; 6, 20; 7, 1; 7, 1; 7, 2;
[4]  6, 6; 6, 7; 6, 9; 6, 10; 6, 11; 6, 12; 6, 12; 6, 13; 6, 15; 6, 16; 6, 17; 7, 2; 15, 24; 15, 24; 15, 25; 15, 29;
sicriiului  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[1]  5, 3; 5, 4; 5, 8; 6, 2;
[4]  6, 4;
sicriul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.   (56x)
sicriului  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[3]  5, 3; 5, 3; 6, 2;
[2]  4, 7;
[6]  6, 4; 6, 5; 6, 16;

silă : (1621 BUL.COM.IST. III) : s. f.: „Zwang“: „abus, contrainte“
sila  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  2, 16;

sili : (1581 CORESI EV.) : v. IV: „zwingen“: „1. obliger, 2. s'efforcer“
ai silit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[1]  12, 4;
ai fi silit  verb cond.-opt. perfect 2 sg. 
[3]  25, 34;
am silit  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  12, 3;
[2]  12, 3;
sili  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  4, 14;
[4]  13, 25; 13, 27;
[5]  13, 25; 13, 27;
siliia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  28, 23;
[2]  28, 23;
silise  verb indicativ mcpf. 3 sg. 
[3]  4, 16;
ai silit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[2]  12, 4;
să siliţi  verb conjunctiv prezent 2 pl. 
[6]  17, 16;

silnic : (XVI sec. PS. H.) : adj.: „mächtig, wichtig“: „fort, important“
silnecii  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[1]  2, 7;
sîlnicii  subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  1, 6;

simţi : (1673 DOS. PS. V.) : v. IV: „fühlen“: „sentir“
simţi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  26, 12;

singur : (1228 DLRV) : adj./adv.: „allein, einzig, nur“: „seul(ement)“
singur  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. nedefini. 
[4]  2, 20;
singur  adv. 
[1]  21, 1;
singuri  adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  26, 11; 26, 12;
sîngur  adv. 
[1]  3, 18; 7, 4;
[3]  20, 8;
[2]  7, 3; 7, 4;
[4]  18, 24; 18, 25; 18, 26;
[5]  2, 20; 13, 32; 13, 33; 17, 2;
[6]  1, 3; 13, 32; 13, 33; 18, 24; 18, 26; 20, 21;
sîngur  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  9, 19;
[3]  21, 1; 31, 4;
[2]  3, 18; 9, 19; 21, 1;
[4]  20, 21;
[5]  18, 24; 18, 25; 18, 26; 20, 21;
[6]  17, 2; 18, 3; 18, 25;
sînguri  adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  17, 10;
[2]  17, 10;
[4]  10, 8;
[5]  10, 8;

sine : (XVI sec. PS. SCH.) : pron. refl.: „sich (selbst)“: „se, soi-même“
sine  pron. refl. 3 ac. 
[1]  17, 22; 24, 3;
[3]  20, 26; 24, 3;
[2]  7, 4; 17, 22; 24, 3; 26, 12;
[5]  2, 13; 16, 20;
[6]  16, 13;

sirian : (1665-1672 Ms. 4389) : s. m.: „Syrer“: „Araméen“
siriiani  subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc. 
[6]  8, 5; 10, 18;
siriianii  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[6]  8, 6; 10, 8; 10, 11; 10, 14; 10, 15; 10, 16; 10, 17; 10, 18;
siriianilor  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[6]  10, 9; 10, 13; 10, 19;

sîmbătă : (XVI sec. CV2) : s. f.: „Samstag“: „samedi“
sîmbăta  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  17, 18;
[2]  17, 18;

sîn : (XVI sec. CV2) : s. m.: „Busen, Brust, Schoss“: „sein, poitrine“
sînul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[4]  12, 3; 12, 8;
[5]  12, 3; 12, 8;
[6]  12, 3; 12, 8;

sînge : (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „Blut“: „sang“
a sîngelor  subst. comun neutru pl.gen ./dat. acc. 
[5]  16, 7;
a sîngerilor  subst. comun neutru pl.gen ./dat. acc. 
[5]  16, 8;
sînge  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[1]  14, 32; 19, 5; 25, 26; 25, 31;
[3]  14, 32; 14, 33; 14, 34; 19, 5; 25, 26; 25, 31; 25, 33;
[2]  14, 32; 19, 5; 25, 26; 25, 31;
[5]  20, 12; 23, 17;
[6]  14, 11; 20, 12; 21, 1;
sîngele  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[1]  14, 33; 14, 34; 26, 20;
[3]  26, 20;
[2]  14, 33; 14, 34; 26, 20;
[4]  1, 16; 1, 22; 3, 27; 4, 11; 21, 2; 23, 17;
[5]  1, 16; 1, 22; 3, 27; 4, 11; 21, 2;
[6]  1, 16; 1, 22; 3, 27; 3, 28; 4, 11; 16, 8; 23, 17;
sîngelui  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[4]  14, 11;
[5]  14, 11;
[6]  16, 7; 16, 8;
sîngerilor  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[5]  21, 1;
sîngiuri  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[1]  25, 33;
sîngiurile  subst. comun neutru pl. nom./ac. acc. 
[4]  3, 28;
[5]  16, 8;
sîngiurilor  subst. comun neutru pl. gen./dat. acc. 
[4]  16, 7; 16, 8;

sîngerătură : (1683-1686 Ms. 45) : s. f.: „Gemetzel“: „massacre“
sîngerături  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  25, 33;
sîngerăturile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[5]  3, 28;

sîrg : (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „Hast, Hochdruck“: „vitesse, hâte“
sîrgu  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[2]  21, 8; 23, 22;
[5]  17, 16;

sîrgui : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „1. eilen, sich beeilen, 2. streben“: „1. (se) dépêcher, (se) hâter, 2. se donner de la peine“
ai fi sîrguit  verb cond.-opt. perfect 2 sg. 
[1]  25, 34;
[2]  25, 34;
să sîrguiască  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[4]  15, 14;
[5]  15, 14;
sîrgui  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  17, 48; 25, 18; 25, 23; 28, 20;
[2]  17, 48; 25, 18; 25, 23; 25, 42; 28, 20;
[4]  19, 16;
[5]  19, 16;
sîrguiêşte  verb imperativ 2 sg. 
[1]  23, 27;
[2]  23, 27;
[5]  17, 16;
sîrguind  verb gerunziu 
[1]  4, 14; 4, 16;
[2]  4, 14; 20, 38;
sîrguindu  verb gerunziu 
[1]  20, 38;
[2]  4, 16;
sîrguiţ  verb imperativ 2 pl. 
[4]  15, 14;
sîrguiţi  verb imperativ 2 pl. 
[1]  9, 12;
[2]  9, 12;
[5]  15, 14;

slab : (XVI sec. PS. SCH.) : adj.: „schwach“: „défaillant“
cei slabi  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[1]  2, 4;
[3]  2, 4;
[2]  2, 4;
slab  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  2, 9;
[3]  2, 9;
[2]  2, 9;
slabe  adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc. 
[6]  17, 2;

slavă : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Herrlichkeit“: „gloire“
slava  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  4, 21; 4, 22;
slavă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  6, 5;
slavei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[3]  2, 7;

slăbi : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „1. schwächen, 2. schwach werden“: „1. affaiblir, 2. s`affaiblir“
a slăbi  verb infinitiv prezent 
[3]  30, 4;
au slăbit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[6]  16, 2;
au slăbit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  2, 4; 2, 5;
[3]  2, 5;
[2]  2, 4; 2, 5;
slăbi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  14, 28;
[2]  14, 28;
slăbiia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  1, 6;
[4]  3, 1;
[5]  3, 1;
slăbind  verb gerunziu 
[6]  3, 1;
slăbiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  14, 28;
[6]  4, 1;
slăbise  verb indicativ mcpf. 3 pl. 
[3]  4, 15;
slăbise  verb indicativ mcpf. 3 sg. 
[3]  15, 12;
slăbit  verb participiu sg. masc. 
[4]  17, 2;

slăbănogi : (1683-1686 Ms. 45) : v. IV: „abschwächen, ausleben“: „faiblir, épuiser“
slăbănogiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  4, 1;
să slobonogiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[5]  21, 11;

slăbit : (1683-1686 Ms. 45) : adj.: „schlaff, vergriffen“: „faible, épuisé“
cei slăbiţi  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[5]  16, 2;
cei slăbiţ  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[4]  16, 2;

slăvi : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „lobpreisen“: „louer, glorifier“
ai slăvit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[1]  2, 29;
[2]  2, 29;
mă voi slăvi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  6, 22;
[5]  6, 22;
slăvit  verb participiu sg. masc. 
[1]  22, 14;
[3]  22, 14;

slăvit : (XVI sec. PS. SCH.) : adj.: „gepriesen, gerühmt“: „loué, glorifié“
slăvit  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  9, 6; 18, 23;
[3]  9, 6;
[2]  9, 6; 18, 23; 22, 14;
[4]  23, 19; 23, 23;
[5]  23, 19; 23, 23;

slobod : (1581-1582 PO) : adj.: „frei“: „libre, en liberté“
slobodă  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  17, 25;
[3]  17, 25;

slobozi : (1561 CORESI) : v. IV: „freigeben, entlassen, loslassen“: „mettre en liberté, (re)lâcher“
ai slobodzit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[2]  19, 17;
ai slobozit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[1]  19, 17;
[3]  19, 17;
[6]  3, 24;
au slobozit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  20, 22;
[6]  18, 29;
sloboază  verb imperativ 2 sg. 
[3]  19, 17;
slobodzi  verb imperativ 2 sg. 
[2]  19, 17;
slobodzi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[5]  10, 4;
slobodzi  verb indicativ prezent 2 sg. 
[4]  23, 15;
slobodziia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[2]  2, 14;
slobodzindu  verb gerunziu 
[2]  20, 20;
slobozi  verb imperativ 2 sg. 
[1]  19, 17;
slobozi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  6, 6; 13, 2; 19, 12; 24, 8;
[2]  9, 25;
[4]  10, 4; 24, 16;
sloboziia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  2, 14;
va slobodzi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[2]  24, 20;
va slobozi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  24, 20;
vei slobodzi  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[2]  20, 5;
vei slobozi  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  20, 5;

slobozire : (1581 CORESI EV.) : s. f.: „Freiheit“: „liberté“
slobodzirele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[5]  22, 16;

slugă : (1476 LDSR) : s. f.: „Knecht, Magd“: „serviteur, servante“
o slugă  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  21, 7; 25, 14; 26, 22;
[4]  17, 18;
[6]  2, 21; 9, 2; 11, 8;
sluga  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  9, 6; 9, 8; 29, 3;
[3]  9, 6; 9, 8; 14, 6; 14, 12; 14, 13; 14, 14; 14, 17; 20, 21; 22, 8; 29, 3;
[2]  9, 6; 9, 8; 29, 3;
[4]  13, 18; 19, 17; 19, 19; 19, 26;
[5]  13, 18; 19, 19; 19, 26; 18, 25;
[6]  9, 9; 13, 17; 13, 18; 13, 34; 13, 34; 14, 19; 18, 29;
slugă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  9, 14;
[4]  15, 34;
[5]  15, 34; 15, 34;
[6]  15, 34;
slugele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[2]  18, 22; 18, 23; 18, 24; 19, 1; 21, 5; 21, 14; 22, 6; 22, 7; 22, 14; 22, 17; 25, 40; 28, 23; 29, 10;
[4]  21, 15; 2, 37; 10, 23; 23, 19;
[5]  2, 13; 8, 7; 10, 2; 10, 3; 11, 1; 12, 19; 13, 24; 13, 31; 13, 36; 14, 30; 14, 30; 14, 31; 15, 14; 15, 15; 15, 15; 15, 18; 15, 22; 16, 6; 16, 11; 17, 20; 20, 6; 21, 15; 1, 12;
slugelor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[1]  25, 8;
[2]  18, 22; 25, 9; 25, 42; 28, 7; 28, 25;
[5]  2, 17; 18, 7;
slugelor  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[5]  18, 9;
slugi  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  19, 14;
[3]  17, 8; 25, 5; 30, 17;
[4]  11, 4; 18, 15; 19, 6;
[5]  19, 6;
[6]  2, 15; 2, 31; 9, 11; 18, 15; 19, 6; 19, 17;
slugi  subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 5; 26, 22;
slugii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[1]  9, 5; 9, 7;
[3]  14, 1; 20, 21; 20, 22;
[2]  9, 5; 9, 7;
slugile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.   (138x)
slugile  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[1]  21, 7; 22, 7; 25, 40;
[6]  11, 24;
slugilor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[1]  18, 22; 21, 2; 25, 5; 25, 10; 25, 41; 25, 42; 28, 7;
[3]  18, 5; 18, 22; 19, 1; 22, 7; 25, 8; 25, 19; 25, 27; 25, 41; 28, 7; 28, 25;
[2]  21, 2; 25, 8; 25, 41;
[4]  2, 17; 4, 12; 11, 24; 13, 28; 16, 2; 18, 7; 18, 9;
[6]  2, 30; 3, 38; 4, 12; 13, 28; 15, 14; 16, 2; 18, 7; 18, 9; 19, 5; 21, 22;

slujbă : (XVI sec.PS.SCH.) : s. f.: „Dienst“: „service“
slujba  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  19, 18;
[5]  19, 17;
slujbă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  1, 28;
[6]  19, 17;

sluji : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „(be)dienen“: „servir“
am slujit  verb indicativ perfect compus 1 pl. 
[1]  12, 10;
[3]  12, 10;
[2]  12, 10;
am slujit  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[4]  16, 19;
[5]  16, 19;
[6]  16, 19;
au slujit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  4, 9; 7, 4; 8, 8;
[3]  4, 9; 8, 8; 21, 44;
[2]  4, 9; 7, 4; 8, 8;
au slujit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[5]  22, 44;
era slujiia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  3, 1;
era slujind  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  2, 18; 3, 1;
[2]  2, 18;
era slujindu  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[2]  3, 1;
să slujască  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  2, 24;
[3]  2, 28;
[2]  2, 24;
să slujăsc  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[3]  12, 23;
să slujim  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[3]  11, 1;
să slujiţi  verb conjunctiv prezent 2 pl. 
[3]  12, 20; 12, 23;
[2]  12, 20;
slujaşte  verb imperativ 2 sg. 
[1]  26, 19;
[3]  26, 19;
[2]  26, 19;
slujiia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  2, 11;
[3]  2, 11; 2, 18;
[2]  2, 11;
[6]  9, 12; 13, 34;
slujiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  10, 19;
[5]  10, 19;
[6]  10, 19; 19, 17;
slujiţ  verb imperativ 2 pl. 
[1]  7, 3; 12, 20; 12, 24;
slujiţi  verb imperativ 2 pl. 
[1]  11, 22;
[2]  7, 3;
veţ sluji  verb viitor 1 indicativ 2 pl. 
[1]  17, 9;
veţi sluji  verb viitor 1 indicativ 2 pl. 
[1]  12, 14;
[3]  12, 14;
[2]  12, 14; 17, 9;
voi sluji  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  12, 23;
[4]  16, 19;
[5]  15, 8; 16, 19;
voiu sluji  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  12, 23;
[4]  15, 8;
[6]  16, 19;
vom sluji  verb viitor 1 indicativ 1 pl. 
[1]  11, 1; 12, 10;
[3]  12, 10;
[2]  11, 1; 12, 10;
vor sluji  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[5]  21, 43;

slujnică : (1581 CORESI EV.) : s. f.: „Magd“: „servante“
slujnecilor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[5]  6, 20;
slujnica  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  17, 17;
[5]  17, 17;
[6]  17, 17;
slujnică  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 41;
[2]  25, 41;
slujnicele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  6, 22;
slujnicelor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[4]  6, 20;
[6]  6, 20;
slujnicile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[5]  6, 22;

smerin : (XVI sec. CV2) : adj.: „arm“: „pauvre“
smearen  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  18, 23;

smerenie : (1661 BUL.COM.IST.II) : s. f.: „Demut“: „humilité“
smerenia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  9, 16;
[2]  1, 11;
[4]  16, 12;
smereniia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  1, 11;
[3]  1, 11;
[2]  9, 16;
[5]  16, 12;
[6]  16, 12;

smeri : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „1. erniedrigen, 2. demütig werden, 3. besiegen“: „1. (s')abaisser, 2. (s')humilier, 3. vaincre, défaire“
a smeri  verb infinitiv prezent 
[4]  7, 10;
[5]  7, 10;
au smerit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  12, 8;
[2]  12, 8;
au smerit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  13, 14; 13, 22; 13, 32;
[5]  13, 14; 13, 22; 13, 32;
smerêşte  verb indicativ prezent 3 sg. 
[1]  2, 7;
[3]  2, 7;
[2]  2, 7;
smereşti  verb indicativ prezent 2 sg. 
[4]  13, 12;
să smereşti  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[5]  13, 12;
smeri  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  7, 13;
[2]  7, 13;
să va sămărî  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[6]  13, 28;
se va semeri  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[4]  13, 28;
să va simeri  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[5]  13, 28;
vei smeri  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[4]  22, 28;
[5]  22, 28; 21, 27;

smerit : (XVI sec. PS. SCH.) : adj.: „demütig“: „umile“
smerit  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  18, 23;
smeriţi  adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. acc. 
[5]  21, 27;

sminteală : (1646 PRAV. MOLD.) : s. f.: „Fall“, „piège“
zminteală  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  18, 21; 25, 31;

sminti : (1646 PRAV. MOLD.) : v. IV: „betrügen“: „tromper, trahir“
ai smintit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[1]  19, 17;

smochină : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Feige“, „figue“
smochine  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 18; 30, 12;
[4]  16, 1;
zmochine  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[3]  25, 18;
[6]  16, 1;

smuci : (null) : v. IV: „ausreißen“, „arracher“
zmăci  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  23, 21;

smulge : (XVI sec. CV2) : v. III: „ausreißen“: „arracher“
au zmult  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  23, 8;
au zmultu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[5]  23, 8;
zmulge  verb imperativ 2 sg. 
[1]  31, 4;
[2]  31, 4;
zmulgînd  verb gerunziu 
[4]  24, 9;
[5]  24, 9;
zmulse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  17, 51;

soare : (1535 DRH) : s. m.: „Sonne“: „soleil“
soare  subst. comun masc. sg. gen./dat. neacc. 
[6]  12, 11; 12, 12;
soarele  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  11, 9;
[3]  11, 9;
[2]  11, 9;
[4]  2, 24; 3, 35; 23, 4; 2, 34;
[5]  2, 24; 23, 4;
[6]  3, 35; 23, 4;
soarelui  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[4]  12, 11; 12, 12;
[5]  12, 11; 12, 12;
[6]  2, 24;

soartă : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Los, Teil, Schicksal“: „sort, part, destin“
soarta  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  10, 21; 14, 42;
[2]  9, 21;
sortul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[3]  14, 41;
sorţi  subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  14, 42;
[3]  14, 42; 14, 42;
[2]  14, 42;
sorţu  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  14, 42;
[2]  14, 42;
sorţul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  14, 42;
[2]  10, 21; 14, 42;

socoteală : (1642 ÎNV.) : „1. Rechnung, 2. Bedenken“: „1. calcul, compt 2. réflexion“
socoteală  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  25, 31;
socotêlii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[4]  24, 9;
[5]  24, 9;

socoti : (1481 DERS) : v. IV: „1. (be)achten, 2. betreuen, 3. veranschlagen, (be)rechnen, 4. bedenken, erwägen, 5. meinen“: „1. observer, 2. soigner, 3. calculer, compter, 4. juger, réfléchir, 5. estimer, opiner“
ai socotit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[4]  14, 13;
[5]  14, 13;
am socotit  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[3]  25, 35;
au socotit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  2, 21; 13, 15;
[2]  2, 21; 18, 25;
[4]  19, 42;
s-au socotit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[2]  13, 15;
[5]  19, 42;
să socotea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[5]  4, 2;
să socotească  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[4]  19, 19; 24, 4;
[5]  19, 19; 24, 4;
să socoti  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  20, 25; 20, 27;
[2]  20, 25; 20, 27;
să socotiia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[4]  4, 2;
[5]  21, 16;
să socotiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  2, 30;
[5]  2, 30;
să va socoti  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  20, 18;
[2]  20, 18;
se socotiia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[6]  4, 2;
se socotiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  14, 17;
socotêşte  verb imperativ 2 sg. 
[1]  17, 18;
[3]  24, 12; 25, 17;
[2]  17, 18;
[4]  24, 2;
[5]  24, 2;
[6]  24, 13;
socoti  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  1, 13; 11, 8; 15, 4;
[2]  1, 13; 11, 8; 15, 4;
[4]  12, 19; 18, 1;
[5]  12, 19; 18, 1;
socotiia  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[1]  2, 17;
[6]  20, 15;
socotiia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  18, 17;
[4]  20, 15; 21, 16;
[5]  20, 15;
[6]  23, 23;
socotind  verb gerunziu 
[1]  4, 13; 20, 6;
[2]  20, 6;
[4]  14, 14;
socotindu  verb gerunziu 
[2]  4, 13;
[5]  14, 14;
socotiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  14, 17;
[2]  14, 17;
socotiţi  verb imperativ 2 pl. 
[1]  14, 17;
[2]  14, 17;
socotiţi-vă  verb imperativ 2 pl. 
[3]  14, 17;
te socotêşte  verb imperativ 2 sg. 
[6]  19, 7;
va socoti  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  20, 6;
[2]  20, 6;
vei socoti  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  20, 18;
[2]  20, 18; 20, 19;

socru : (1561 CORESI) : s. m.: „Schwiegervater“: „beau-père“
socru  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  4, 19; 4, 21;
socrul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  4, 19; 4, 21;
[2]  4, 19; 4, 21;

sol : (1581/2 PO) : s. m.: „Herold“: „héraut“
sol  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  3, 12; 3, 14;
soli  subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  6, 20;
[3]  6, 20; 16, 19;
[2]  6, 20;
[4]  3, 14; 3, 26; 5, 11;
[5]  2, 5; 3, 12; 3, 14; 3, 26; 5, 11;
[6]  2, 5; 5, 11; 10, 2; 10, 3;
solii  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[6]  10, 6;

somn : (XVI sec. CV2) : s. n.: „Schlaf“: „sommeil“
somn  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[3]  26, 12;
[4]  4, 6;
somnu  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[5]  4, 6;

sori : (1683-1686 Ms. 45) : v. IV: „besonnen“: „mettre en soleil“
au sorit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[5]  21, 9;
să sorim  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[5]  21, 6;

sorit : (1683-1686 Ms. 45) : adj.: „besonnt“: „mis en soleil“
celor soriţi  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[5]  21, 13; 21, 14;

soră : (1487 DERS) : s. f.: „Schwester“: „sœur“
sor  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  13, 1;
[5]  13, 1;
sora  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  13, 4; 13, 5; 13, 6; 13, 11; 13, 20; 13, 22; 13, 32; 17, 25;
[5]  13, 4; 13, 22; 13, 32; 17, 25;
[6]  13, 4; 17, 25;
soru  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  13, 2;
[5]  13, 2; 13, 6;
[6]  13, 5; 13, 6; 13, 22; 13, 32;
soru  subst. comun fem. sg. voc. neacc. 
[5]  13, 11; 13, 20;
[6]  13, 11; 13, 20;
surori  subst. comun fem. sg. gen./dat. neacc. 
[6]  13, 2;

sosi : (1431 DERS) : v. IV: „ankommen“: „arriver“
au sosit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  24, 8;
[5]  24, 8;
să sosească  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[4]  3, 28;
sosi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  13, 10; 30, 21;
[3]  19, 23;
[2]  13, 10; 30, 21;
[4]  10, 17;
[5]  10, 17;
sosind  verb gerunziu 
[1]  9, 6;
[4]  6, 16;
[5]  6, 16;
sosindu  verb gerunziu 
[2]  9, 6;
sosiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[5]  12, 35;

sotnic : (1683-1686 Ms. 45) : s. m.: „Zenturio“: „chef de cent“
sotnici  subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc. 
[2]  22, 7;

soţie : (XVI sec. CV2) : s. f.: „Sozius“: „associé, complice“
soţia  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[6]  15, 37;
soţie  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  20, 30;

spaimă : (XVI sec. CV2) : s. f.: „Furcht“: „terreure“
spaimă  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  11, 7; 14, 15;

spată : (1642 ÎNV.) : s. f.: „Schulterblatt“: „omoplate, épaule“
spata  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  9, 24;

spate : (1650 ANON. CAR.) : s. n.: „Rücken“: „dos“
spate  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[3]  4, 17; 17, 6;
spatele  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[6]  22, 41;

spăimînta : (XVI sec. PS. SCH.) : v. I: „erschrecken“: „effrayer, épouvanter“
au spămîntat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  22, 5;
să spămîntară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  4, 7; 12, 18; 14, 15; 17, 11; 17, 24;
[2]  4, 7;
să spămîntară  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  7, 7;
să spămîntă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  28, 5;
spămîntă  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  22, 15;
[5]  22, 15;

spăimîntare : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Graus“: „terreur“
spămîntare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  14, 15;
spămîntarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  11, 7;

spăla : (XVI sec. CV2) : v. I: „waschen“: „laver“
au spălat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  19, 24;
[5]  19, 24;
spală  verb indicativ prezent 3 sg. 
[3]  25, 41;
spală  verb imperativ 2 sg. 
[4]  11, 8;
[5]  11, 8;
[6]  11, 8;
spălase  verb indicativ mcpf. 3 sg. 
[5]  18, 23;
să spêle  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  25, 41;
[2]  25, 41;

speria : (1551/3 ES) : v. I: „erschrecken“: „s'effrayer“
să spăre  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  18, 12; 21, 12;
să spărie  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  18, 12;
să spăriia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[2]  21, 12;
se spăre  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  21, 12; 31, 4;
se spărêră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  13, 7;
voi spăriia  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  17, 2;
voiu spărea  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  17, 2;

spinare : (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Rücken“: „dos“
spinarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  4, 17; 5, 4;
[2]  5, 4; 4, 3;
[5]  22, 41;

spinteca : (1620 MOXA) : v. I: „aufschlitzen“: „éventrer“
spintecă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[4]  13, 31;
[5]  13, 31;
să spintecară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[5]  22, 8;

spînzura : (XVI sec. PS. SCH.) : v. I: „(auf-, herab-, ab)hängen“: „(sus-, dé)pendre“
au spînzurat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  17, 23; 18, 9;
fusêse spînzurat  verb indicativ mcpf. 3 pl. 
[6]  21, 12;
s-au spîndzurat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[5]  17, 23; 18, 9;
se spînzură  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  17, 23; 18, 9;
spîndzurat  verb participiu sg. masc. 
[5]  18, 10;
spîndzură  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[5]  4, 12;
spînzurară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  4, 12;
[6]  4, 12;
spînzurată  verb participiu sg. fem. 
[4]  20, 8;
spînzurînd  verb gerunziu 
[6]  18, 10;

spovedi : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „beckennen“: „(se) confesser“
ispovedi-mă-voi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  21, 49;
ispovedui-mă-voiu  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  22, 50;

spre : (1519 DERS) : prep.: „für, zu, nach, auf“: „pour, vers, sur“
spre  prep.   (100x)

sprijineală : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Gunst“: „protection“
sprejineala  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[6]  22, 3; 22, 36;

sprijini : (XVI sec. PS. H.) : v. IV: .: „1. abfassen, 2. beistehen“: „1. soutenir, 2. aider“
să sprijeniia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[2]  21, 13;
să sprijiniia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  21, 13;

sprijinitor : (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Behilflich, Gönner“: „protecteur“
sprăjenitoriul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[5]  22, 3;
sprejinitor  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  21, 30;
sprejinitoriul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[4]  22, 3;
sprenjinitoriul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[6]  22, 3;
sprijănitoriu  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[4]  22, 31;

sprinten : (1477 DERS) : adj.: „flink“: „agile“
sprinten  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  22, 30;
[5]  22, 30;

spulbera : (1665-1672 Ms. 4389) : v. IV: „verwehen“: „éparpiller“
spulbera  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[4]  16, 13;
spulberînd  verb gerunziu 
[6]  16, 13;

spune : (1521 NEACŞU) : v. III: „sagen“: „dire“
a spune  verb infinitiv prezent 
[5]  12, 18;
ai spus  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[1]  24, 19;
[3]  24, 19;
[2]  24, 19;
[4]  19, 6;
[5]  19, 6;
am spus  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[3]  3, 13;
au spus  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[3]  22, 17;
[2]  10, 16;
au spus  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  10, 16; 14, 1; 25, 14; 25, 19;
[2]  14, 1; 25, 14; 25, 19;
[4]  4, 10;
[5]  4, 10;
[6]  4, 10;
să spui  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[6]  13, 20; 15, 35;
să spuie  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[3]  27, 11;
[6]  12, 18;
să spuie  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  3, 15; 27, 11;
[3]  3, 15; 20, 2;
[2]  3, 15; 9, 6; 27, 11; 8, 7;
[5]  15, 28;
[6]  3, 19; 11, 18; 15, 28;
să spuiu  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[3]  12, 7; 15, 16;
[6]  18, 19;
să spuneţi  verb conjunctiv prezent 2 pl. 
[3]  11, 9;
[6]  1, 20;
să spusă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  14, 33;
să spusără  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  17, 31;
să spuse  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  23, 13;
să spuse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  15, 12; 18, 20; 19, 19; 19, 21; 24, 2; 27, 4;
[2]  14, 33; 15, 12; 18, 20; 19, 19; 19, 21; 23, 1; 23, 7; 23, 13; 27, 4;
[4]  3, 23; 6, 12; 15, 31;
[5]  6, 12; 10, 17; 15, 31; 19, 1;
să spuseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[2]  17, 31;
[4]  21, 11;
[5]  21, 11;
să spuseră  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  23, 25;
spui  verb indicativ prezent 2 sg. 
[6]  13, 4;
să spuie  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  9, 6;
[4]  12, 18; 15, 28;
spuind  verb gerunziu 
[1]  22, 22;
[2]  22, 22;
spuindu  verb gerunziu 
[2]  10, 16;
[6]  17, 6;
spun  verb indicativ prezent 3 pl. 
[4]  17, 17;
[5]  17, 17;
spune  verb imperativ 2 sg. 
[1]  9, 18; 10, 15; 14, 43; 23, 11; 28, 13;
[3]  9, 18; 14, 43; 15, 16; 23, 12; 28, 13;
[2]  8, 18; 10, 15; 14, 43; 23, 11; 28, 13; 9, 15;
[4]  18, 21;
[5]  12, 1; 18, 21;
[6]  1, 4; 18, 21;
spune  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  4, 10;
va spune  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[2]  9, 8;
spune  verb imperativ 2 sg. 
[4]  1, 4; 12, 1;
[5]  1, 4;
spunea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[4]  1, 5; 1, 6; 18, 11;
[5]  1, 5; 1, 6; 18, 11; 1, 5;
spuneţi  verb imperativ 2 pl. 
[3]  12, 3; 25, 5;
[6]  17, 16;
spuneţi  verb indicativ prezent 2 pl. 
[3]  22, 8;
spusără  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  11, 9;
spuse  verb indicativ perfect simplu 3 sg.   (66x)
spuseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  11, 4; 18, 24; 18, 26; 25, 12;
[3]  11, 4; 11, 5; 11, 9; 14, 33; 15, 12; 18, 20; 18, 24; 18, 26; 19, 19; 19, 22; 23, 1; 23, 13; 24, 2; 25, 9; 25, 12; 27, 4;
[2]  11, 9; 18, 24; 18, 26; 23, 25; 25, 12;
[4]  2, 4; 10, 5; 17, 21;
[5]  2, 4; 10, 5; 17, 21;
[6]  3, 23; 6, 12; 11, 3; 11, 10; 21, 11; 17, 21;
spusêse  verb indicativ mcpf. 3 sg. 
[6]  1, 13;
spusu-mi-au  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[2]  9, 16;
va spune  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  9, 8; 20, 10; 22, 22;
[3]  22, 22; 6, 11;
[2]  20, 10; 22, 22;
[5]  7, 12;
[6]  7, 12;
vei spune  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[4]  15, 35;
[5]  15, 35;
[6]  18, 20;
voi spune  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  12, 7; 15, 16; 20, 9;
voiu spune  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  12, 7; 15, 16; 20, 9;
[3]  20, 3; 20, 13;
vom spune  verb viitor 1 indicativ 1 pl. 
[1]  14, 9;
[3]  14, 12;
[2]  14, 9;
vor spune  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[1]  25, 8;
[3]  25, 8;
[2]  25, 8;

spurca : (cca 1569-1575 GCR I) : v. I: „entweichen“: „profaner“
ai spurcat  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[6]  12, 9;

spurcat : (1581 CORESI EV.) : adj.: „gemein“: „trivial, immonde“
spurcată  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  21, 5;
[2]  21, 5;

sta : (XVI sec. CV2) : v. I: „sich befinden, sitzen, stehen“: „se trouver, rester, demeurer“
am stătut  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[3]  1, 16;
[2]  1, 26;
au stătut  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  30, 9;
[2]  30, 9; 30, 10;
[4]  5, 6; 15, 17;
[5]  5, 6; 15, 17;
au stătut  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  1, 26;
[4]  20, 11;
[5]  20, 11;
să stai  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[1]  20, 38;
[2]  20, 38;
să stăm  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[1]  14, 9;
[2]  14, 9;
să stea  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  16, 22;
[2]  16, 22;
[4]  21, 5;
[5]  21, 5;
[6]  7, 2; 15, 25;
sta  verb infinitiv prezent 
[3]  6, 20; 13, 6;
[6]  10, 15;
sta  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[1]  4, 16; 4, 20; 17, 26;
[3]  4, 16; 17, 3; 17, 26; 22, 6; 22, 7; 22, 17;
[2]  4, 16; 4, 20; 17, 26;
[4]  13, 31;
[5]  13, 31; 18, 13;
[6]  13, 31;
sta  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  19, 20;
[3]  14, 5; 17, 3; 20, 25; 22, 9; 28, 20;
[2]  19, 20;
[4]  17, 17; 20, 12; 20, 12;
[5]  17, 17; 20, 12; 23, 15;
[6]  17, 17;
stai  verb indicativ prezent 2 sg. 
[6]  18, 13;
stam  verb indicativ imperfect 1 sg. 
[3]  1, 26;
staţi  verb imperativ 2 pl. 
[1]  12, 16;
[3]  12, 7; 12, 16; 14, 40;
[2]  10, 19; 12, 16; 9, 19;
staţi  verb indicativ prezent 2 pl. 
[1]  10, 19;
stau  verb indicativ prezent 3 pl. 
[1]  17, 3; 22, 17;
[3]  25, 27;
[2]  17, 3; 22, 17;
[6]  18, 22; 20, 12;
stă  verb indicativ prezent 3 sg. 
[1]  17, 3;
[3]  21, 9; 26, 8;
[2]  17, 3;
[5]  20, 12;
stăi  verb imperativ 2 sg. 
[1]  9, 27;
[2]  9, 27;
[4]  1, 9; 20, 4;
[5]  1, 9; 20, 4;
[6]  18, 30;
stăm  verb conjunctiv prezent 2 pl. 
[6]  21, 5;
stătu  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  1, 9; 17, 8; 17, 51; 26, 13;
[3]  1, 9; 3, 10; 6, 14; 16, 21; 26, 13;
[2]  1, 9; 17, 8; 17, 51; 26, 13;
[4]  2, 28; 15, 2; 18, 4; 20, 15;
[5]  2, 28; 15, 2; 18, 4; 20, 15;
[6]  10, 1; 15, 2; 18, 4; 18, 30; 20, 11;
stătui  verb indicativ perfect simplu 1 sg. 
[5]  1, 10;
stătuiu  verb indicativ perfect simplu 1 sg. 
[4]  1, 10;
stătură  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  17, 1; 28, 4; 28, 4; 30, 9;
[5]  2, 25;
[6]  2, 25; 2, 28; 5, 18; 5, 22; 10, 8; 15, 17; 20, 15; 23, 12;
stînd  verb gerunziu 
[3]  17, 8;
[4]  24, 16; 23, 15;
stîndu  verb gerunziu 
[1]  28, 20;
[2]  28, 20;
va sta  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  13, 14; 24, 21;
[3]  13, 14;
[2]  13, 14; 24, 21;
va stea  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[3]  24, 21;
vei sta  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[4]  18, 13;
voi sta  prep. 
[2]  19, 3;
voiu sta  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  19, 3;
[3]  19, 3;
vom sta  verb viitor 1 indicativ 1 pl. 
[3]  14, 40;

stafidă : (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Rosine“: „raisin sec“
stafide  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 18; 30, 12;
[3]  30, 12;
[2]  25, 18; 30, 12;
[4]  16, 1;
[5]  16, 1;
[6]  16, 1;

stăpîn : (1551-1553 ES) : s. m.: „Herr, Gebieter“: „seigneur“
stăpănul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[6]  2, 7;
stăpîne  subst. comun masc. sg. voc. acc. 
[3]  26, 17;
stăpînu  subst. comun masc. sg. gen./dat. neacc. 
[3]  20, 38; 29, 4; 30, 13;
[5]  18, 29;
[6]  9, 10; 9, 10; 11, 13; 16, 3;
stăpînul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  25, 14; 26, 16; 30, 13;
[3]  25, 10; 25, 14; 25, 31; 26, 15; 26, 15; 26, 16; 26, 18; 26, 19;
[2]  20, 38; 25, 14; 26, 16; 30, 13;
[5]  10, 3; 18, 18; 18, 18; 18, 26; 18, 26; 23, 21;
[6]  2, 5; 3, 21; 10, 3; 11, 11; 13, 32; 13, 33; 14, 15; 14, 15; 14, 17; 14, 18; 14, 19; 14, 20; 14, 22; 15, 21; 15, 21; 16, 9; 24, 3; 24, 21;
stăpînul  subst. comun masc. sg. voc. acc. 
[3]  24, 9; 25, 24; 25, 25; 25, 25; 25, 26; 25, 31;
[5]  18, 34; 18, 34;
[6]  1, 10; 9, 11; 14, 12; 14, 19; 14, 22;
stăpînule  subst. comun masc. sg. voc. acc. 
[3]  25, 30;
stăpînului  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[1]  25, 10; 30, 15;
[3]  16, 16; 17, 32; 24, 7; 24, 11; 25, 17; 25, 27; 25, 27; 25, 28; 25, 29; 25, 31; 29, 8; 30, 15;
[2]  25, 10; 30, 15;
[5]  18, 19; 18, 27;
[6]  4, 8; 9, 9; 11, 11; 12, 8; 12, 8; 14, 17; 18, 28; 18, 31; 18, 32; 20, 6; 24, 3;