rade
: (1581-1582 PO) : v. III: „scheren, rasieren“: „tondre, raser“
au ras
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[4]
10, 4;
[5]
10, 4;
rase
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[6]
10, 4;
rage
: (XVI sec. PS. SCH.) : v. III: „brüllen“: „mugir, meugler“
răgea
verb indicativ imperfect 3 pl.
[3]
6, 12;
rană
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Wunde“: „plaie“
rana
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
4, 8;
14, 14;
[3]
14, 14;
[2]
4, 8;
14, 14;
14, 30;
[5]
23, 24;
[6]
20, 10;
rană
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
4, 10;
4, 16;
6, 19;
14, 30;
19, 8;
23, 5;
[3]
4, 10;
4, 16;
5, 9;
6, 19;
14, 30;
19, 8;
23, 5;
[2]
4, 10;
4, 16;
6, 19;
19, 8;
23, 5;
[6]
1, 12;
24, 15;
rane
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[3]
4, 8;
rămas
: (XVI sec. PS. SCH.) : adj.: „verlassen, zurückgeblieben“: „resté, demeuré“
cei rămaşi
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[1]
11, 11;
[2]
11, 11;
cel rămas
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
2, 36;
[2]
2, 36;
rămas
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[4]
9, 1;
[5]
9, 1;
rămîne
: (1551-1553 ES) : v. III/II: „bleiben“: „rester“
ară fi rămas
verb cond.-opt. perfect 3 sg.
[3]
25, 34;
au rămas
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
5, 4;
[2]
5, 4;
[4]
9, 3;
13, 30;
14, 7;
[5]
9, 3;
13, 30;
14, 7;
[6]
14, 7;
au rămas
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
11, 11;
30, 21;
[3]
30, 31;
[2]
11, 11;
30, 21;
[6]
12, 28;
rămas-au
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[6]
9, 3;
rămase
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
1, 23;
20, 25;
30, 17;
30, 19;
[6]
10, 10;
11, 2;
17, 22;
18, 14;
rămaseră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
30, 10;
rămăsêse
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[3]
5, 4;
rămăsêse
verb indicativ mcpf. 3 pl.
[3]
11, 11;
13, 15;
30, 21;
rămîneţi
verb imp. 2 pl.
[6]
2, 26;
să rămîi
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[6]
18, 3;
să rămîie
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[6]
2, 23;
va fi rămas
verb prezumtiv 3 sg.
[6]
9, 1;
va rămînea
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
25, 34;
[3]
2, 36;
[2]
25, 34;
[4]
17, 13;
[5]
17, 13;
[6]
17, 13;
19, 7;
voi rămînea
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[5]
18, 14;
voiu rămînea
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[4]
18, 14;
[6]
18, 14;
rămăşiţă
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „1. Rückstand, 2. Nachlass“: „1. reste, 2. héritage“
rămăşiţa
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
9, 24;
13, 15;
[3]
9, 24;
[2]
9, 24;
13, 15;
[4]
10, 10;
12, 28;
[5]
10, 10;
12, 28;
rămăşiţă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
13, 2;
[2]
13, 2;
[4]
14, 7;
[5]
14, 7;
21, 18;
[6]
9, 1;
răni
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „verwunden“: „blesser“
au fost răniţi
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[6]
1, 12;
răni
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
5, 9;
23, 5;
25, 38;
[6]
6, 7;
21, 17;
21, 19;
rănindu
verb gerunziu
[6]
11, 15;
răniră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
31, 3;
rănit
verb participiu sg. masc.
[4]
4, 4;
[5]
4, 4;
s-au rănit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
5, 12;
[2]
5, 12;
[4]
1, 12;
[5]
1, 12;
se-au rănit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[3]
5, 12;
să rănească
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[6]
23, 18;
să răni
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
31, 3;
să răniră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
4, 2;
[2]
4, 2;
să va răni
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[4]
11, 15;
[5]
11, 15;
te-ai rănit
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[4]
1, 25;
[5]
1, 25;
vă veţ răni
verb viitor 1 indicativ 2 pl.
[4]
11, 22;
veţi răni
verb viitor 1 indicativ 2 pl.
[5]
11, 22;
rănirea
: (1683-1686 Ms. 45) : s. f.: „Verwunden“: „action de blesser“
rănirea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[5]
1, 25;
rănit
: (XVI aec. PS. SCH) : adj.: „verwundet“: „blessé“
ale răniţilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[5]
1, 19;
celor răniţi
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[6]
1, 22;
răniţi
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[1]
17, 52;
31, 1;
[3]
31, 1;
[2]
17, 52;
[6]
1, 19;
răniţi
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[4]
23, 8;
23, 18;
[5]
23, 8;
23, 18;
răniţilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[4]
1, 19;
1, 22;
[5]
1, 22;
rănitură
: (1646 PRAV. MOLD.) : s. f.: „Wunde“: „plaie“
rănitură
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
1, 25;
rănituri
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[2]
31, 1;
răposa
: (XVI sec. PS. SCH.) : v. I: „1. ausruhen, 2. sterben“, „1. reposer, 2. mourir“
te vei răposa
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[6]
7, 12;
răsădi
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „pflanzen“: „planter“
voi răsădi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[5]
7, 10;
voiu răsădi
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[4]
7, 10;
răsări
: (XVI sec. CV2) : v. IV: „1. aufgehen, 2. zur Welt kommen“: „1. se lever, paraître, 2. naître, venir au monde“
au răsărit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[2]
30, 19;
să răsaie
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[5]
23, 4;
să răsară
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[4]
23, 4;
să răsăriţi
verb conjunctiv prezent 2 pl.
[2]
12, 21;
va răsări
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[6]
23, 5;
vor răsări
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[4]
10, 5;
[5]
10, 5;
răsărit
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. n./s. f.: „1. Sonnenaufgang, 2. Osten“: „1. lever, 2. est, levant“
a răsăritului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[1]
30, 27;
[2]
30, 27;
răsărit
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
13, 5;
14, 5;
[3]
13, 5;
[2]
13, 5;
14, 5;
27, 10;
27, 10;
[5]
24, 7;
răsărita
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
27, 10;
răsăritul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
27, 10;
[3]
27, 10;
[4]
24, 7;
răsăritului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[1]
30, 1;
[2]
30, 1;
răscumpărare
: (1581 CORESI EV.) : s. f.: „Belohnung“: „récompense“
răscumpărarea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[5]
19, 36;
răsfira
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „(sich) ausbreiten, zerstreuen“: „(s')étendre, éparpiller“
răsfiră
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[6]
22, 15;
se răsfirară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[6]
20, 15;
se răsfirase
verb indicativ mcpf. 3 pl.
[3]
30, 16;
răsfirare
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Verbreitung“: „éparpillement“
răsfirarea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[6]
18, 8;
răsplăti
: (1640 URECHE) : v. IV: „1. belohnen, 2. vergelten“: „1. récompenser, 2. rénumérer“
să răsplătească
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
2, 20;
[2]
2, 20;
[4]
3, 39;
[5]
3, 39;
răsplătire
: (1688 BIBLIA) : s. f.: „Belohnung“: „récompense“
răsplătirea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
19, 36;
răspunde
: (XVI sec. PS. H.) : v. III: „antworten, erwidern“: „répondre“
ai răspuns
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[1]
14, 40;
ai răspunsu
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[2]
14, 40;
am răspuns
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[6]
17, 15;
au răspuns
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
4, 20;
14, 37;
28, 6;
[4]
1, 16;
4, 9;
14, 18;
au răspunsu
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
9, 17;
[2]
4, 20;
14, 37;
28, 6;
[5]
1, 16;
4, 9;
14, 18;
răspunde
verb imp. 2 sg.
[6]
12, 1;
răspundea
verb indicativ imperfect 3 sg.
[3]
27, 10;
[6]
15, 3;
19, 42;
răspundeţi
verb imp. 2 pl.
[1]
12, 3;
12, 3;
[2]
12, 3;
12, 3;
răspunsă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
9, 19;
10, 12;
14, 28;
16, 18;
17, 30;
răspunsără
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
9, 12;
14, 12;
răspunse
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
1, 15;
1, 17;
4, 16;
9, 21;
20, 3;
20, 28;
20, 32;
21, 4;
21, 5;
22, 9;
22, 14;
23, 4;
25, 10;
26, 6;
26, 14;
26, 22;
29, 9;
30, 22;
[3]
1, 17;
3, 16;
4, 16;
4, 20;
11, 2;
14, 37;
14, 39;
20, 5;
22, 12;
28, 6;
[2]
1, 15;
1, 17;
4, 16;
9, 19;
9, 21;
10, 12;
14, 28;
16, 18;
17, 30;
20, 3;
20, 28;
20, 32;
21, 4;
21, 5;
22, 9;
22, 14;
25, 9;
26, 6;
26, 14;
26, 22;
29, 9;
30, 22;
[4]
13, 32;
14, 19;
15, 21;
19, 21;
19, 41;
19, 42;
20, 20;
[5]
13, 32;
14, 19;
15, 21;
19, 21;
19, 41;
19, 42;
20, 20;
[6]
2, 14;
2, 20;
9, 4;
12, 22;
14, 5;
15, 21;
16, 2;
16, 18;
17, 20;
18, 32;
20, 17;
răspunseră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
6, 4;
14, 12;
17, 30;
30, 22;
[2]
9, 12;
14, 12;
9, 14;
[5]
18, 40;
răspunseşi
verb indicativ perfect simplu 2 sg.
[3]
14, 40;
răspunz
verb indicativ prezent 1 sg.
[6]
20, 19;
răspunzi
verb indicativ prezent 2 sg.
[3]
26, 14;
răspunzînd
verb gerunziu
[3]
1, 15;
14, 28;
16, 18;
17, 27;
20, 3;
20, 32;
21, 4;
21, 5;
22, 14;
26, 6;
26, 14;
[2]
9, 12;
[5]
18, 25;
[6]
4, 9;
13, 32;
14, 18;
14, 19;
15, 2;
20, 20;
să răspundză
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[2]
14, 39;
[5]
3, 11;
să răspunză
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
14, 39;
[4]
3, 11;
[6]
3, 11;
va răspunde
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
14, 39;
20, 7;
20, 10;
[3]
20, 7;
[2]
14, 39;
20, 7;
20, 10;
vei răspunde
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[1]
26, 14;
[2]
26, 14;
voi răspunde
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[5]
24, 13;
voiu răspunde
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[4]
24, 13;
[6]
24, 13;
răstigni
: (1551-1553 ES) : v. IV: „kreuzigen“: „crucifier“
au răstignit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[4]
21, 9;
să răstignim
verb conjunctiv prezent 1 pl.
[4]
21, 6;
răstignit
: (1560-1561 CORESI TE2) : adj.: „gekreuzigt“: „crucifié“
celor răstigniţi
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[4]
21, 13;
21, 14;
răsturna
: (1551-1553 ES) : v. I: „umwerfen, umstoßen, umstürzen“: „renverser“
să răstoarne
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[6]
6, 6;
răsufla
: (1640 URECHE) : v. I: „atmen“: „respirer“
răsufla
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
16, 23;
[3]
16, 23;
[2]
16, 23;
răsuflară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[4]
16, 14;
[5]
16, 14;
răsuna
: (1581 CORESI EV.) : v. I: „widerhallen“: „retentir“
răsuna
verb indicativ imperfect 3 sg.
[4]
6, 14;
[5]
6, 14;
răsună
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
4, 5;
[3]
4, 5;
[2]
4, 5;
să răsune
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[3]
3, 11;
vor răsuna
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[1]
3, 11;
[2]
3, 11;
răsunare
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Lärm“: „retentissement, vacarme“
răsunare
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
14, 19;
răşchira
: (1643 VARLAAM) : v. I: „(sich) ausbreiten, zerstreuen“: „(s')étendre, éparpiller“
răşchirară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[4]
22, 15;
răşchirat
verb participiu sg. masc.
[2]
14, 23;
[4]
18, 8;
[5]
18, 8;
răşchiră
verb imp. 2 sg.
[5]
15, 31;
răşchiră
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[5]
22, 15;
răşchiraţi-vă
verb imp. 2 pl.
[2]
14, 34;
s-au răşchirat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[2]
13, 8;
13, 11;
s-au răşchirat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[5]
20, 22;
să răşchirară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[2]
11, 11;
rău
: (1490 DRH) : adj./adv./s. n.: „schlecht, böse, schlimm, Böses, Übles“: „mauvais, mal“
cêle rêle
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[3]
24, 18;
[5]
3, 39;
mai rău
adj. calificativ gradul comparativ masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
17, 43;
[2]
17, 43;
mai rău
adv. de mod comp.
[6]
20, 6;
mai rea
adj. calificativ gradul comparativ fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
2, 26;
19, 7;
răi
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. acc.
[3]
30, 22;
[6]
4, 11;
răi
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[4]
4, 11;
[5]
4, 11;
[6]
3, 39;
rău
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
16, 14;
16, 15;
16, 23;
25, 3;
30, 22;
[3]
25, 3;
[2]
16, 14;
16, 15;
16, 23;
25, 3;
30, 22;
rău
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
8, 6;
18, 10;
19, 9;
[3]
18, 8;
[2]
8, 6;
19, 9;
[6]
11, 27;
rău
adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
16, 16;
16, 23;
[2]
16, 16;
16, 23;
rău
adv. de mod poz.
[1]
3, 13;
[3]
3, 13;
15, 10;
15, 34;
20, 10;
20, 34;
27, 1;
[2]
3, 13;
rău
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
12, 25;
12, 25;
25, 34;
26, 21;
29, 6;
29, 7;
29, 10;
[3]
12, 25;
15, 19;
20, 13;
25, 21;
25, 21;
25, 34;
25, 39;
26, 21;
29, 7;
[2]
12, 25;
12, 25;
18, 10;
25, 28;
25, 34;
26, 21;
29, 6;
29, 7;
[4]
11, 25;
11, 27;
12, 9;
13, 22;
19, 7;
20, 6;
24, 17;
23, 16;
[5]
11, 25;
11, 27;
13, 22;
19, 7;
20, 6;
[6]
3, 39;
13, 22;
14, 17;
18, 32;
19, 35;
rău foarte
adj. calificativ gradul superlativ neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
18, 8;
[2]
18, 8;
răul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
6, 9;
12, 17;
12, 20;
15, 19;
20, 7;
20, 9;
20, 33;
[2]
6, 9;
12, 17;
12, 20;
15, 19;
20, 7;
20, 9;
20, 33;
25, 17;
25, 39;
[4]
3, 39;
13, 16;
14, 17;
15, 14;
19, 7;
[5]
3, 39;
12, 9;
13, 16;
14, 17;
15, 14;
19, 7;
[6]
24, 10;
răului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[4]
19, 35;
[5]
19, 35;
rea
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
3, 21;
[2]
3, 21;
rêle
subst. comun neutru pl. nom./ac. neacc.
[1]
24, 18;
25, 21;
25, 27;
[2]
24, 18;
25, 21;
25, 27;
[4]
12, 11;
12, 18;
18, 32;
[5]
12, 11;
12, 18;
18, 32;
[6]
12, 18;
rêlele
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[4]
17, 14;
[5]
17, 14;
rêlelor
subst. comun neutru pl. gen./dat. acc.
[1]
25, 39;
[2]
25, 39;
un rău
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[3]
25, 15;
28, 10;
răutate
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „1. Schlechtigkeit, 2. Bosheit, 3. Übel“: „méchanceté“
o răotate
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
29, 6;
răotate
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
6, 9;
12, 19;
23, 9;
24, 12;
25, 26;
25, 28;
27, 12;
27, 12;
29, 3;
29, 8;
[5]
23, 15;
[6]
12, 11;
răotatea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
12, 20;
17, 28;
20, 9;
20, 33;
20, 34;
25, 17;
25, 39;
[5]
23, 16;
[6]
3, 39;
13, 16;
15, 14;
16, 8;
21, 1;
răotăţi
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[3]
22, 2;
răotăţile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[6]
3, 25;
17, 14;
19, 7;
răuotate
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
26, 18;
răutate
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
12, 19;
24, 12;
25, 28;
[2]
12, 19;
24, 12;
[4]
24, 16;
[5]
24, 16;
răutatea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
17, 28;
23, 9;
25, 17;
25, 39;
[3]
12, 17;
[2]
17, 28;
23, 9;
9, 19;
[4]
3, 25;
16, 8;
[5]
3, 25;
16, 8;
răutăţile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
10, 19;
20, 13;
[2]
10, 19;
20, 13;
război
: (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Krieg, Schlacht“: „guerre“
războaiele
subst. comun neutru pl. nom./ac. acc.
[1]
18, 17;
[3]
18, 17;
[2]
18, 17;
[6]
8, 11;
război
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
4, 1;
4, 1;
4, 2;
4, 9;
4, 10;
7, 10;
8, 12;
13, 5;
13, 5;
13, 15;
14, 20;
14, 22;
17, 1;
17, 2;
17, 8;
17, 9;
17, 13;
17, 20;
17, 32;
23, 5;
23, 8;
26, 10;
28, 1;
28, 1;
29, 4;
29, 9;
30, 22;
30, 24;
31, 1;
[5]
1, 4;
1, 27;
3, 30;
10, 8;
10, 13;
10, 17;
12, 26;
12, 27;
12, 29;
19, 3;
21, 15;
21, 17;
21, 18;
21, 19;
21, 20;
22, 40;
23, 9;
războiu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
(112x)
războiul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
4, 2;
8, 20;
14, 23;
14, 23;
14, 52;
17, 28;
17, 47;
19, 8;
25, 28;
31, 3;
[3]
4, 2;
14, 22;
14, 23;
14, 23;
17, 28;
17, 47;
25, 28;
31, 3;
[2]
4, 2;
8, 20;
14, 23;
14, 52;
17, 28;
17, 47;
19, 8;
25, 28;
31, 3;
[4]
2, 17;
5, 24;
11, 7;
11, 25;
18, 6;
18, 8;
[5]
2, 17;
3, 1;
3, 6;
5, 24;
11, 25;
18, 6;
18, 8;
[6]
10, 8;
11, 25;
11, 25;
războiului
subst. comun neutru sg. gen./dat. acc.
[1]
4, 16;
13, 22;
18, 5;
[3]
13, 22;
[2]
4, 16;
13, 22;
18, 5;
[4]
1, 25;
10, 9;
11, 18;
11, 19;
11, 22;
10, 6;
[5]
1, 25;
10, 9;
11, 15;
11, 18;
11, 19;
11, 22;
[6]
1, 25;
10, 9;
11, 15;
18, 8;
războinic
: (1581 CORESI EV.) : s. m./adj.: „Krieger“: „guerrier“
războinic
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
16, 18;
17, 33;
[3]
17, 33;
[2]
16, 18;
17, 33;
[4]
17, 8;
[5]
17, 8;
[6]
17, 8;
războinicii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[5]
15, 18;
repaus
: (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Ruhe, Erholung“: „repos“
răpaos
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[6]
7, 11;
repede
: (1643 VARLAAM) : adj.: „schnell“: „vite“
rêpede
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
12, 17;
12, 18;
repezi
: (1580 BGL) : v. IV: „durchdringen“: „tirer à l'arc“
au răpezit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
20, 36;
răpăz
verb indicativ prezent 1 sg.
[2]
20, 36;
răpedziia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[2]
20, 37;
răpezescu
verb indicativ prezent 1 sg.
[1]
20, 36;
repedzindu
verb gerunziu
[2]
20, 20;
repeziia
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
20, 37;
repezind
verb gerunziu
[1]
20, 20;
revărsa
: (1581-1582 PO) : v. I. „1. ergießen, 2. sich ausbreiten“: „1. déborder, 2. se répandre“
răvărsaţi
verb participiu sg. masc.
[1]
30, 16;
[2]
30, 16;
răvărsu
verb indicativ prezent 1 sg.
[1]
1, 15;
[2]
1, 15;
să răvărsară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
7, 10;
[2]
7, 10;
rezema
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „(sich) stützen, sich berufen auf“: „(s')appuyer, se baser“
răzămat
verb participiu sg. masc.
[5]
1, 6;
răzimat
verb participiu sg. masc.
[4]
1, 6;
se răzima
verb indicativ imperfect 3 sg.
[6]
1, 6;
ridica
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „1. heben, 2. tragen“: „1. lever, soulever, 2. porter“
a rădica
verb infinitiv prezent
[6]
1, 14;
6, 18;
au rădicat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
15, 12;
[3]
22, 8;
[2]
15, 12;
22, 8;
[4]
5, 12;
20, 21;
23, 18;
[5]
5, 12;
19, 41;
20, 21;
23, 18;
[6]
20, 21;
22, 17;
au rîdicat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
22, 8;
[4]
19, 41;
rădic
verb indicativ prezent 1 sg.
[4]
24, 12;
[5]
24, 12;
rădica
verb indicativ imperfect 3 pl.
[6]
18, 28;
rădica
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
14, 1;
17, 7;
[2]
14, 1;
14, 6;
14, 7;
14, 13;
14, 13;
14, 14;
14, 17;
17, 7;
17, 41;
31, 4;
31, 4;
31, 5;
31, 6;
[4]
23, 37;
[5]
6, 13;
18, 15;
23, 37;
rădicaiu
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
13, 12;
rădicară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
5, 3;
7, 4;
11, 4;
[3]
5, 3;
6, 14;
6, 15;
6, 15;
11, 4;
[2]
5, 3;
7, 4;
11, 4;
[4]
2, 31;
[5]
6, 3;
13, 36;
[6]
13, 36;
rădicase
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[3]
15, 12;
rădicase
verb indicativ mcpf. 3 pl.
[4]
18, 28;
[5]
18, 28;
rădicate
verb participiu pl. fem.
[2]
5, 4;
rădicaţ
verb imp. 2 pl.
[1]
7, 3;
rădicaţi
verb imp. 2 pl.
[2]
7, 3;
rădică
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
4, 4;
9, 24;
18, 11;
20, 33;
30, 4;
[3]
13, 9;
23, 16;
24, 17;
30, 4;
[2]
4, 4;
9, 24;
18, 11;
20, 33;
24, 17;
30, 4;
[4]
3, 32;
13, 34;
18, 24;
[5]
2, 32;
3, 32;
4, 4;
13, 34;
18, 24;
[6]
3, 32;
6, 17;
23, 18;
24, 25;
rădică
verb imp. 2 sg.
[1]
1, 14;
15, 25;
25, 28;
[3]
15, 25;
25, 28;
[2]
1, 14;
15, 25;
25, 28;
rădică
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
2, 7;
[3]
2, 7;
[6]
23, 1;
rădicînd
verb gerunziu
[1]
10, 3;
14, 3;
[3]
18, 11;
[2]
14, 3;
22, 18;
[4]
15, 24;
[5]
15, 24;
rădicîndu
verb gerunziu
[3]
6, 13;
[6]
18, 24;
rîdeca
verb indicativ imperfect 3 pl.
[4]
18, 15;
rîdic
verb indicativ prezent 1 sg.
[4]
12, 11;
rîdica
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
14, 6;
14, 7;
14, 13;
14, 13;
14, 14;
14, 17;
17, 41;
31, 4;
31, 5;
rîdica
verb indicativ imperfect 3 pl.
[4]
6, 13;
rîdicară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
6, 13;
[4]
6, 3;
13, 36;
rîdică
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
24, 17;
28, 3;
[4]
4, 4;
rîdicînd
verb gerunziu
[1]
10, 3;
10, 3;
22, 18;
s-au rădicat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[2]
4, 15;
să rădic
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[3]
24, 7;
26, 10;
[5]
3, 10;
să rădice
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[2]
2, 28;
[4]
14, 11;
[5]
14, 11;
14, 16;
[6]
24, 22;
să rădice
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[3]
22, 17;
[2]
22, 17;
[6]
12, 17;
21, 2;
să rădici
verb conjunctiv prezent 2 sg.
[3]
10, 8;
să rîdic
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[4]
3, 10;
să rîdica
verb indicativ imperfect 3 sg.
[1]
17, 35;
să rîdice
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[1]
2, 28;
[4]
14, 16;
să rîdice
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[1]
22, 17;
se-au rădicat
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[3]
28, 15;
se va rădica
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[6]
3, 10;
va rădica
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
17, 26;
20, 15;
[2]
20, 15;
voi rădica
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
2, 35;
3, 12;
[5]
2, 22;
7, 12;
voiu rădica
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
3, 12;
[3]
2, 35;
3, 12;
[4]
2, 22;
7, 12;
[6]
7, 12;
12, 11;
24, 24;
24, 24;
voiu rîdica
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
2, 35;
vom rădica
verb viitor 1 indicativ 1 pl.
[4]
14, 7;
[5]
14, 7;
ridicare
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „1. Heben, Erheben, 2. Leben“: „1. action de lever, soulever, 2. vie“
rădicare
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[5]
19, 41;
rădicarea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[2]
10, 5;
rădicările
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[4]
4, 2;
rîdicare
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
19, 41;
rîdicarea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
10, 5;
risipi
: (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „zerstreuen, verstreuen“: „disperser“
răsipit
verb participiu sg. masc.
[1]
14, 23;
[3]
14, 23;
răsipiţi-vă
verb imp. 2 pl.
[1]
14, 34;
s-au răsipit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
11, 11;
[4]
20, 22;
s-au răsipit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
13, 8;
s-au rîsipit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
13, 11;
să răsîpască
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[5]
17, 14;
să rîsipească
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[4]
17, 14;
se-a răsipit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[6]
1, 21;
se-au răsipit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[3]
14, 16;
se răsipiră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[3]
11, 11;
[6]
20, 22;
vei răsipi
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[4]
15, 34;
vei răsîpi
verb viitor 1 indicativ 2 sg.
[5]
15, 34;
rîde
: (XVI sec. PS. SCH.) : v. III: „Spott treiben, sich lustig machen“: „se moquer“
să rîză
verb conjunctiv prezent 3 pl.
[3]
31, 4;
rînd
: (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „1. Reihe, Rang, 2. Mal“: „rangée, rang, 2. fois“
rînd
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[1]
3, 6;
3, 8;
[4]
14, 29;
[5]
14, 29;
[6]
19, 28;
rîndu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[2]
3, 8;
rîndui
: (1564 CORESI CAZ.) : v. IV: „1. einsetzen, 2. (an-)ordnen“: „ordonner“
a rîndui
verb infinitiv prezent
[1]
17, 8;
[2]
17, 8;
au rînduit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[4]
20, 5;
[5]
20, 5;
au rînduit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[4]
10, 8;
[5]
10, 8;
să rîndui
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[4]
10, 10;
10, 17;
[5]
10, 10;
10, 17;
să rînduiesc
verb indicativ prezent 3 pl.
[1]
17, 2;
să rînduiescu
verb indicativ prezent 3 pl.
[2]
17, 2;
să rînduiră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
4, 2;
17, 21;
[2]
4, 2;
17, 21;
[4]
10, 9;
[5]
10, 9;
rînduială
: (1642 CAZ. GOV.) : s. f.: „1. Ordnung, 2. Sitte, Brauch, 3. Anordnung“: „1. ordre, 2. coutume, 3. directive“
rînduiala
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
4, 16;
17, 8;
17, 10;
17, 26;
17, 36;
[3]
2, 16;
[2]
4, 16;
17, 8;
17, 10;
17, 26;
17, 36;
rînduială
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
4, 2;
4, 12;
17, 20;
17, 21;
[2]
4, 2;
4, 12;
17, 20;
17, 21;
rînduialei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[2]
17, 21;
rînduiêlii
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
17, 21;
17, 45;
[2]
17, 45;
rînză
: (1648 VARLAAM ŞI IOASAF) : s. f.: „Magen“: „estomac“
rînza
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[6]
20, 10;
rîpă
: (1428 DLRV) : s. f.: „Abgrund“: „abîme“
rîpa
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
18, 17;
[5]
18, 17;
rîşniţă
: (1560-1561 CORESI TE2) : s. f.: „Handmühle“: „moulin“
rîşniţă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
11, 21;
11, 22;
rîu
: (1377 DRĂGANU) : s. n.: „Fluss, Strom“: „fleuve, torrent“
rîu
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[6]
17, 20;
rîul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[4]
10, 16;
[5]
10, 16;
15, 23;
[6]
8, 3;
10, 16;
rîvni
: (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „beneiden“: „envier, être jaloux“
au rîvnit
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[4]
21, 2;
[5]
21, 2;
roabă
: (1560-1561 CORESI TE2) : s. f.: „Sklavin“: „esclave“
roaba
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
1, 11;
1, 16;
1, 18;
25, 24;
25, 25;
25, 27;
25, 41;
28, 21;
[3]
1, 18;
25, 24;
25, 25;
25, 27;
25, 31;
25, 41;
28, 21;
[2]
1, 11;
1, 16;
1, 18;
25, 24;
25, 25;
25, 27;
25, 41;
28, 21;
[4]
14, 6;
14, 7;
14, 12;
14, 15;
14, 16;
14, 17;
[5]
14, 6;
14, 7;
14, 12;
14, 15;
14, 16;
14, 17;
[6]
14, 6;
14, 12;
14, 15;
14, 16;
14, 17;
roabei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
1, 11;
1, 11;
25, 24;
25, 28;
25, 31;
28, 22;
[3]
1, 11;
1, 11;
[2]
1, 11;
1, 11;
25, 24;
25, 28;
25, 31;
28, 22;
[4]
14, 15;
14, 19;
20, 17;
[5]
14, 15;
14, 19;
20, 17;
[6]
14, 7;
14, 15;
14, 19;
20, 17;
roabele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
8, 16;
[2]
8, 16;
roabelor
subst. comun fem. pl. gen./dat. acc.
[5]
6, 20;
roată
: (1451 DERS) : s. f.: „Rad“: „roue“
roatele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[4]
24, 22;
[5]
24, 22;
rob
: (1560 HC) : s. m.: „Sklave“: „esclave“
a robilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[2]
18, 5;
rob
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
30, 13;
[3]
27, 12;
30, 13;
[2]
27, 12;
30, 13;
robi
subst. comun masc. pl. nom./ac. neacc.
[1]
2, 27;
8, 17;
14, 40;
17, 9;
17, 9;
[3]
2, 27;
8, 17;
17, 9;
17, 9;
[2]
2, 27;
8, 17;
14, 40;
17, 9;
17, 9;
[4]
8, 2;
8, 6;
8, 13;
9, 11;
9, 12;
19, 17;
[5]
8, 6;
8, 13;
9, 11;
9, 12;
19, 17;
[6]
8, 2;
8, 6;
8, 13;
robii
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[1]
8, 16;
12, 19;
13, 3;
14, 21;
16, 16;
25, 10;
[3]
12, 19;
[2]
8, 16;
12, 19;
13, 3;
14, 21;
16, 16;
25, 10;
[4]
9, 10;
10, 19;
11, 9;
11, 11;
11, 13;
11, 17;
12, 18;
14, 30;
14, 30;
19, 14;
[5]
9, 10;
10, 19;
11, 9;
11, 11;
11, 13;
11, 17;
12, 18;
14, 30;
14, 30;
19, 14;
[6]
13, 24;
robilor
subst. comun masc. pl. gen./dat. acc.
[1]
8, 14;
18, 5;
[2]
8, 14;
8, 15;
[4]
6, 20;
10, 2;
19, 5;
19, 7;
21, 22;
[5]
10, 2;
19, 5;
19, 7;
21, 22;
[6]
6, 20;
19, 7;
robu
subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
27, 12;
robul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
(146x)
robului
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
(57x)
robi
: (1563 CORESI PRAXIU) : v. IV: „zum Sklaven werden“: „s'asservir“
era robite
verb indicativ imperfect 3. pl.
[3]
30, 5;
era robiţi
verb indicativ imperfect 3. pl.
[3]
30, 3;
robiră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
30, 2;
[3]
30, 2;
[2]
30, 2;
robiţi
verb participiu masc. pl. nom./ac. neacc.
[3]
30, 2;
s-au robit
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[1]
30, 5;
[2]
30, 5;
robime
: (1683-1686 Ms. 45) : s. f.: „Haufen“: „masse, foule“
robime
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
14, 40;
[2]
14, 40;
robit
: (1616 DIRB) : adj.: „gefangene“: „prisonnier, captif“
robite
adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
30, 3;
[2]
30, 3;
rocoş
: (1668-1670 HERODOT) : s. n.: „Auflehnung, Empörung, Aufstand“: „révolte“
rocoş
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[5]
15, 12;
rocoşire
: (1683-1686 Ms. 45) : s. f.: „Auflehnung, Empörung, Aufstand“: „révolte“
rocoşiri
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[5]
4, 2;
rocoşit
: (1668-1670 HERODOT) : adj.: „Rebell, Aufrührer“: „rebelle, révolté“
cei rocoşiţi
subst. comun masc. pl. nom./ac. acc.
[5]
15, 31;
rod
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „1. Frucht, 2. Geschlecht“: „1. fruit, 2. genre, gent“
rod
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[4]
3, 39;
rodiu
: (1665-1672 Ms. 4389) : s. m.: „Granatapfelbaum“: „grenadier“
rodiiul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[2]
14, 2;
rodiul
subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.
[1]
14, 2;
unui rodiiu
subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.
[3]
14, 2;
rost
: (XVI sec. PS. SCH.) : s. n.: „Mund, Sprachorgan, Sprache“: „bouche, langue“
rost
subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc.
[5]
14, 19;
rostul
subst. comun neutru sg. nom./ac. acc.
[1]
2, 3;
2, 23;
12, 14;
12, 15;
[2]
2, 3;
2, 23;
12, 14;
12, 15;
[4]
14, 3;
14, 13;
14, 19;
15, 35;
18, 25;
[5]
14, 3;
14, 13;
15, 35;
18, 25;
rotunji
: (1665-1672 Ms. 4389) : v. IV: „arrangieren, kurz schneiden“: „arranger, couper court“
rătunjise
verb indicativ mcpf. 3 sg.
[5]
18, 23;
rotunjime
: (1683-1686 Ms. 4389) : s. f.: „Lager“: „campement“
rătundzime
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[2]
17, 20;
rouă
: (XVI sec. PS: SCH.) : s. f.: „Tau“: „rosée“
roao
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
1, 21;
17, 12;
[5]
1, 21;
1, 21;
17, 12;
roaoa
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[6]
17, 12;
roaoă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
1, 21;
roşiatic
: (1683-1686 Ms. 45) : adj.: „rotbackig, rotwangig“: „haut en couleur“
roşiatec
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
16, 12;
roşiiatec
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[1]
17, 42;
roşiêtec
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[2]
16, 12;
17, 42;
roşu
: (1465 DLRV) : adj.: „rot“: „rouge“
roşii
adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc.
[4]
1, 24;
[5]
1, 24;
roşii
adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc.
[6]
1, 24;
rudă
: (1551-1553 ES) : s. f.: „Geschlecht, Familie“: „race, famille“
a rudei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[2]
14, 50;
rudă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
2, 38;
rudei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
14, 50;
rudenie
: (1602 DIRB) : s. f.: „1. Geschlecht, Familie, 2. Verwandtschaft“: „1. race, famille, 2. parenté“
rudenia
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[2]
10, 14;
[4]
16, 5;
[5]
16, 5;
rudeniei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[1]
18, 18;
[2]
18, 18;
rudeniia
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
10, 14;
10, 15;
10, 16;
[3]
10, 15;
10, 16;
[2]
10, 15;
9, 16;
[4]
14, 11;
[5]
14, 11;
[6]
14, 7;
ruga
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „bitten, beten“: „supplier, prier“
a ruga
verb infinitiv prezent
[1]
12, 23;
[3]
12, 23;
[2]
12, 23;
am rugat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[3]
13, 12;
m-am rugat
verb indicativ perfect compus 1 sg.
[1]
1, 26;
13, 12;
[2]
1, 26;
1, 27;
13, 12;
[5]
15, 7;
[6]
15, 7;
mă rugam
verb indicativ imperfect 1 sg.
[1]
1, 27;
[3]
1, 26;
1, 27;
mă voi ruga
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[2]
7, 5;
mă voiu ruga
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[1]
7, 5;
[3]
19, 3;
roagă-te
verb imp. 2 sg.
[1]
12, 19;
[3]
12, 19;
[2]
12, 19;
rog
verb indicativ prezent 1 sg.
[3]
23, 22;
rogu
verb indicativ prezent 1 sg.
[3]
3, 17;
22, 3;
rogu-mă
verb indicativ prezent 1 sg.
[6]
16, 4;
ruga
verb imp. 2 sg.
[6]
13, 25;
rugă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
22, 4;
[2]
22, 4;
rugîndu-mă
verb gerunziu
[1]
7, 8;
19, 3;
[2]
7, 8;
19, 3;
rugîndu-să
verb gerunziu
[2]
1, 12;
rugîndu-se
verb gerunziu
[1]
1, 12;
s-au rugat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
1, 10;
1, 11;
14, 45;
[2]
1, 10;
14, 45;
[4]
15, 8;
[5]
15, 8;
să mă rog
verb conjunctiv prezent 1 sg.
[3]
7, 5;
să roagă
verb indicativ prezent 3 sg.
[1]
2, 8;
[2]
2, 8;
să rugă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
2, 1;
8, 6;
[3]
8, 6;
[2]
1, 11;
2, 1;
8, 6;
să să roage
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[4]
7, 27;
[5]
7, 27;
să se roage
verb conjunctiv prezent 3 sg.
[6]
7, 27;
să va ruga
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[2]
2, 25;
să vor ruga
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[2]
2, 25;
se roagă
verb indicativ prezent 3 sg.
[3]
2, 8;
se-au rugat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[6]
15, 8;
se ruga
verb indicativ imperfect 3 sg.
[3]
1, 13;
se rugă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[3]
1, 11;
2, 1;
14, 45;
[6]
23, 16;
se va ruga
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
2, 25;
[3]
2, 25;
2, 25;
se vor ruga
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[1]
2, 25;
voiu ruga
verb viitor 1 indicativ 1 sg.
[6]
21, 3;
rugă
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Gebet“: „prière“
ruga
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[4]
7, 27;
[5]
7, 27;
rugă
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[1]
1, 11;
2, 8;
[2]
1, 11;
2, 8;
[4]
15, 8;
[5]
15, 8;
rugele
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[2]
1, 21;
rugile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[1]
1, 21;
[4]
15, 7;
[5]
15, 7;
rugăciune
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Gebet“: „prière“
a rugăciunei
subst. comun fem. sg. gen./dat. acc.
[3]
1, 21;
rugăciune
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[3]
1, 11;
2, 8;
2, 22;
7, 8;
[6]
7, 27;
rugăciunea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
1, 12;
rugăciuni
subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc.
[6]
15, 8;
rugăciunile
subst. comun fem. pl. nom./ac. acc.
[6]
15, 7;
rumen
: (1600 COD. STU.) : adj.: „rotbackig, rotwangig“: „haut en couleur“
rumen
adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc.
[3]
16, 12;
17, 42;
rupe
: (XVI sec. PS. H.) v. III: „reißen“: „arracher“
rumpeţi
verb imp. 2 pl.
[6]
3, 31;
rumpeţi-vă
verb imp. 2 pl.
[4]
3, 31;
[5]
3, 31;
rumpîndu-ş
verb gerunziu
[4]
14, 30;
rumpîndu-şi
verb gerunziu
[6]
14, 30;
rumpse
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[5]
1, 11;
13, 19;
rumpseră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[5]
13, 31;
23, 16;
rupe
verb indicativ prezent 3 sg.
[6]
5, 20;
rupsă
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[2]
15, 27;
rupse
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
15, 27;
[3]
15, 27;
[4]
1, 11;
5, 20;
13, 19;
[5]
5, 20;
[6]
1, 11;
5, 20;
rupseră
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[4]
13, 31;
23, 16;
[6]
1, 11;
rupt-au
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[1]
15, 28;
[2]
15, 28;
rupte
verb participiu
[1]
5, 4;
să rup
verb indicativ prezent 3 pl.
[4]
5, 20;
[5]
5, 20;
se vor rumpe
verb viitor 1 indicativ 3 pl.
[6]
23, 6;
ş-au rupt
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[4]
1, 11;
ş-au ruptu
verb indicativ perfect compus 3 pl.
[5]
1, 11;
va rumpe
verb viitor 1 indicativ 3 sg.
[1]
28, 17;
[2]
28, 17;
rupt
: (1570 DERS) : adj.: „gebrochen“: „rompu“
rumpte
adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc.
[5]
1, 2;
14, 30;
ruptă
adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc.
[4]
15, 32;
[5]
15, 32;
rupte
adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc.
[1]
4, 12;
[3]
4, 12;
[2]
4, 12;
[4]
1, 2;
[6]
1, 2;
15, 32;
ruşina
: (XVI sec. PS. H.) : v. I: „beschämen“: „faire honte“
ai ruşinat
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[4]
16, 21;
[5]
16, 21;
[6]
16, 21;
19, 5;
ruşina
verb imp. 2 sg.
[6]
13, 12;
ruşinat-ai
verb indicativ perfect compus 2 sg.
[4]
19, 5;
[5]
19, 5;
ruşină-să
verb indicativ perfect simplu 3 sg.
[1]
27, 12;
ruşinîndu-să
verb gerunziu
[1]
27, 12;
[2]
27, 12;
s-au ruşinat
verb indicativ perfect compus 3 sg.
[4]
10, 6;
[5]
10, 6;
să ruşinară
verb indicativ perfect simplu 3 pl.
[1]
13, 4;
[2]
13, 4;
să ruşineadză
verb indicativ prezent 3 pl.
[5]
19, 3;
să ruşinează
verb indicativ prezent 3 pl.
[4]
19, 3;
ruşinare
: (1623 DIRB) : s. f.: „Beschämung“: „honte“
ruşinarea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[3]
20, 30;
20, 30;
ruşine
: (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Schande, Scham“; „honte, pudeur“
ruşine
subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc.
[6]
19, 3;
ruşinea
subst. comun fem. sg. nom./ac. acc.
[1]
20, 30;
20, 30;
[2]
20, 30;
20, 30;
[4]
23, 7;
[5]
23, 7;
[6]
23, 7;