INDICE BIBLIE

îmbărbăta : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „ermutigen“: „encourager“
îmbărbătaţi-vă  verb imperativ 2 pl. 
[5]  13, 28;
îmbărbăteadză-te  verb imperativ 2 sg. 
[5]  10, 12;
îmbărbătează-te  verb imperativ 2 sg. 
[4]  10, 12;
te îmbărbătează  verb imperativ 2 sg. 
[6]  10, 12;
vă îmbărbătaţi  verb imperativ 2 pl. 
[6]  13, 28;

îmbăta : (XVI sec. PS. SCH.) : v. I.: „(sich) berauschen, betrinken“: „(s')enivrer“
au îmbătat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  11, 13; 10, 12;
se îmbătă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  11, 13;
te vei îmbăta  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  1, 14;
[2]  1, 14;
îmbătîndu-se  verb gerunziu 
[1]  25, 36;

îmbătare : (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „berauschender Trunk“: „boisson capiteuse“
îmbătare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  1, 11; 1, 15;
[3]  1, 11; 1, 15;
[2]  1, 11; 1, 15;

îmbătrîni : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „alt werden“: „vieillir“
ai îmbătrînit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[1]  8, 5;
[3]  8, 5;
[2]  8, 5;
am îmbătrînit  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  12, 2;
[3]  12, 2;
[2]  12, 2;
îmbătrîni  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  8, 1;
[3]  3, 21; 8, 1;
[2]  8, 1;

îmblînzi : (XVI sec. PS. H.) : v. IV.: „1. besänftigen, 2. zähmen “: „1. adoucir, calmer, 2. apprivoiser“
voi îmblîndzi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  21, 3;
voiu îmblînzi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  21, 3;
îmblîndzind  verb gerunziu 
[2]  14, 45;

îmbogăţi : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV.: „reich machen, bereichern“: „enrichir“
ară îmbogăţi  verb cond.-opt. prezent 3 sg. 
[3]  17, 25;
îmbogăţêşte  verb indicativ prezent 3 sg. 
[1]  2, 7;
[3]  2, 7;
[2]  2, 7;
va îmbogăţi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  17, 25;
[2]  17, 25;

îmbolnăvi : (1564 CORESI CAZ.) : v. IV.: „1. krank machen; 2. krank werden“: „1. rendre malade, 2. tomber malade“
bolnăvêşte  verb indicativ prezent 2 sg. 
[4]  13, 5;
bolnăvi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[4]  12, 15;
[5]  12, 15;
[6]  12, 15;
m-am bolnăvit  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  30, 13;
[3]  30, 13;
[2]  30, 13;
te bolnăvêşte  verb imperativ 2 sg. 
[5]  13, 5;

îmbrăca : (XVI sec. PS. H.) : v. I.: „anziehen, bekleiden“: „(se) vêtir“
era îmbrăcat  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[2]  17, 5;
îmbrăca  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[4]  1, 24;
[5]  1, 24;
[6]  1, 24;
îmbrăcat  verb participiu sg. masc. 
[1]  17, 5; 28, 14;
[3]  28, 14;
[4]  6, 14;
[5]  6, 14;
[6]  20, 8;
îmbrăcă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  17, 38;
[3]  17, 38;
[2]  17, 38;
să îmbrăca  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[4]  13, 18;
[5]  13, 18;
să îmbrăcă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  28, 8;
[2]  28, 8;
se îmbrăca  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  17, 5;
se îmbrăcă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  12, 16;
te îmbracă  verb imperativ 2 sg. 
[4]  14, 2;
[5]  14, 2;
[6]  14, 2;

îmbrăcat : (1561 CORESI TE2) : adj.: „bekleidet“: „habillé, vêtu“
îmbrăcat  adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc. 
[2]  28, 14;
[4]  20, 8;
[5]  20, 8;
îmbrăcat  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  6, 14;

îmbrăcăminte : (1551-1553 ES) : s. f.: „Kleidung“: „vêtements“
îmbrăcăminte  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  27, 9;
[3]  17, 39;
[2]  27, 9;
[4]  13, 18;
[5]  13, 18;
îmbrăcămintea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  17, 38; 18, 4;
[2]  17, 38;
[4]  13, 19;
[5]  13, 19; 20, 8;
îmbrăcămintei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[1]  17, 39;
[2]  17, 39;
[6]  20, 8;
îmbrăcămintele  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[3]  17, 38;
[4]  1, 24; 13, 18;
[5]  13, 18;
îmbrăcăminţii  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[1]  24, 6;
[2]  24, 6;

îmbunătăţi : (1665-1672 Ms. 4389) : v. IV: „umarmen“: „embrasser“:
să îmbunătăţască  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[2]  25, 31;
să îmbunătăţească  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  25, 31;
[3]  25, 31;
vei îmbunătăţi  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  2, 32;
voi îmbunătăţi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  2, 32;

împăca : (1551-1553 ES) : v. I: „versöhnen“: „réconcilier“
să va împăca  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  29, 4;
[2]  29, 4;

împăcare : (XVI sec. CV2) : s. f.: „1. Friedfertigkeit; 2. Versöhnung“: „1. réconciliation; 2. apaisement“
împăcare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  13, 9;
împăcări  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[4]  6, 18;
[5]  6, 18;

împăcăciune : (1632 EUSTR. PRAV.) : s. f.: „Versöhnung“: „apaisement“
împăcăciune  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  10, 8; 13, 9;
[2]  10, 8; 11, 15; 13, 9;
[4]  20, 19;
[5]  20, 19;
împăcăciuni  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  11, 15;
[4]  6, 17;
[5]  6, 17;

împăcătoare : (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Versöhnerin“: „conciliatrice“
împăcătoare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  24, 25;
[5]  24, 25;

împărat : (1521 NEACŞU) : s. m.: „Kaiser“: „empereur“
a unui împărat  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[1]  25, 36;
[2]  25, 36;
a împăratului  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[2]  27, 6;
[4]  14, 24;
[5]  11, 9;
[6]  11, 8;
ai împăratului  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[6]  13, 29;
al împăratului  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[6]  14, 17;
împărat  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc.   (83x)
împărate  subst. comun masc. sg. voc. neacc. 
[1]  17, 55; 24, 9; 24, 15; 26, 17;
[3]  17, 55; 19, 4; 24, 9; 24, 15; 26, 17;
[2]  17, 55; 24, 15; 24, 9; 26, 17;
[4]  14, 4; 14, 9; 14, 19; 14, 22; 15, 34; 16, 4; 19, 26;
[5]  14, 4; 14, 9; 14, 19; 14, 22; 15, 34; 16, 4; 19, 26; 18, 26; 18, 36;
[6]  9, 11; 12, 1; 14, 4; 14, 9; 14, 12; 14, 19; 14, 20; 14, 22; 15, 34; 16, 4; 19, 26; 19, 35;
împăratu  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[4]  8, 10;
[5]  19, 25;
împăratul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc.   (729x)
împăratulu  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[6]  18, 30;
împăratului  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc.   (261x)
împăraţii  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[2]  9, 18;
[4]  10, 19;
[5]  10, 19;
[6]  10, 19; 11, 1;
împăraţilor  subst. comun masc. pl. gen./dat. acc. 
[1]  2, 10;
[2]  2, 10;
[4]  11, 1;
[5]  11, 1;
un împărat  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[6]  13, 27;
unui împărat  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[3]  25, 36;

împărătesc : (XVI sec. CV2) : adj.: „königlich“: „royale“
împărătească  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. acc. 
[6]  1, 10; 12, 26; 14, 26;
împărătesc  adj. calificativ gradul pozitiv neutru sg. nom./ac. neacc. 
[4]  14, 26;
împărătescu  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. acc. 
[5]  14, 26;
împărătească  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  27, 5;
[6]  18, 18;

împărăţi : (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „herrschen“: „régner“
a împărăţi  verb infinitiv prezent 
[1]  14, 47;
[3]  13, 1; 14, 47;
[2]  14, 47;
[6]  2, 10; 2, 12; 5, 4;
ai împărăţit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[4]  16, 8;
[5]  16, 8;
[6]  16, 8;
am împărăţit  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[2]  12, 1;
au împărăţit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  2, 12;
au împărăţit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  13, 1; 15, 34;
[3]  15, 34;
[2]  13, 1; 15, 34;
[4]  2, 10; 2, 10; 2, 11; 5, 4; 5, 4; 5, 5; 5, 5; 8, 14; 7, 14;
[5]  2, 11; 2, 12; 5, 4; 5, 5;
împărăţêşte  verb imperativ 2 sg. 
[1]  8, 22;
[2]  8, 22;
împărăţêşte  verb indicativ prezent 3 sg. 
[1]  12, 14;
[2]  12, 14;
[6]  15, 10;
împărăţi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  13, 1;
[4]  2, 9; 10, 1;
[5]  2, 9; 2, 10; 2, 10; 5, 4; 10, 1;
[6]  2, 9; 2, 10; 2, 11; 5, 4; 5, 5; 5, 5; 8, 15;
împărăţiia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  13, 1;
[3]  12, 12;
împărăţind  verb gerunziu 
[1]  24, 21;
[2]  24, 21;
împărăţit-au  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  15, 10;
[5]  15, 10;
să împărăţască  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  12, 12; 16, 1;
[2]  16, 1;
[4]  2, 4; 3, 17;
[5]  2, 4; 3, 17;
să împărăţească  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[3]  12, 12; 16, 1;
[6]  2, 4;
să împărăţesc  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[1]  8, 7;
[3]  8, 7;
să împărăţescu  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[2]  8, 7;
să împărăţêşte  verb indicativ prezent 3 sg. 
[1]  27, 5;
[2]  27, 5;
va împărăţi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  8, 9; 8, 11; 11, 12;
[3]  8, 9; 8, 11; 11, 12; 12, 14;
[2]  8, 9; 8, 11; 11, 12; 12, 12;
vei împărăţi  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  23, 17; 24, 21;
[2]  23, 17; 24, 21;
[4]  3, 21;
[5]  3, 21;
[6]  3, 21;
vei să împărăţeşti  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[3]  23, 17;
voi împărăţi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  19, 22;
voiu împărăţi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  19, 22;

împărăţie : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Reich“: „royaume“
împărăţia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  11, 14; 20, 31;
[5]  3, 10; 7, 12; 19, 9;
împărăţie  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  15, 1; 15, 10;
[2]  9, 16; 10, 14;
[6]  5, 17; 12, 7; 19, 10;
împărăţiei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[1]  10, 16; 10, 25;
[3]  27, 6;
[2]  10, 16; 10, 25; 9, 25;
[4]  12, 26;
[5]  12, 26;
împărăţiia  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  13, 13; 13, 14; 15, 28; 18, 8; 24, 21; 28, 17;
[3]  13, 1; 13, 13; 13, 14; 14, 47; 18, 8; 20, 31; 24, 21; 28, 17;
[2]  11, 14; 13, 13; 13, 14; 15, 28; 18, 8; 20, 31; 24, 21; 28, 17; 10, 13;
[4]  3, 10; 3, 28; 5, 12; 7, 12; 16, 8; 19, 9;
[5]  3, 28; 5, 12; 7, 16; 16, 3; 16, 8;
[6]  3, 10; 3, 28; 5, 12; 5, 12; 7, 12; 7, 16; 16, 3; 16, 8; 19, 9;
împărăţiile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[1]  10, 18;
[2]  10, 18;

împărăţitor : (1683-1686 Ms. 45) : s. n.: „Krone“: „diadème“
împărăţitoriul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[5]  1, 10;

împărţi : (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „aufteilen, zerteilen, verteilen“: „partager“
au împărţit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[5]  1, 23;
împărţi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  11, 11;
[3]  11, 11;
[4]  6, 19; 8, 2;
[5]  6, 19; 8, 2;
[6]  6, 19; 8, 2;
împărţiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[2]  9, 21;
împărţiţi  verb imperativ 2 pl. 
[4]  19, 29;
[5]  19, 29;
să împarţă  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[3]  30, 24;
să împărţiţi  verb conjunctiv prezent 2 pl. 
[5]  18, 28;
să va împărţi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  15, 29;
[2]  15, 29;
s-au împărţit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  23, 27;
[2]  23, 27;
vor împărţi  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[1]  30, 24;
[2]  30, 24;

împerechere : (1620 MOXA) : s. f.: „Zwietracht“: „appereillement“
împărechiare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  29, 4;

împiedicare : (1642 ÎNV.) : s. f.: „Herzensvorwurf“: „remord“
împiedecare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 31;
[2]  25, 31;

împinge : (XVI sec. CV2) : v. III.: „verstoßen“: „réprouver“
va împinge  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  12, 22;
[2]  12, 22;

împleti : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV.: „flechten, winden“: „tresser“
împletită  verb participiu sg. fem. 
[3]  17, 5;

împlini : (1661 URIC. XXV) : v. IV.: „erfüllen“: „achever“
ai plinit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[1]  28, 18;
[2]  28, 18;
au plinit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[2]  18, 27;
s-au plinit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  20, 33;
[2]  20, 33;
să pliniră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[2]  18, 27;
se pliniră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  18, 27;
vor plini  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[4]  7, 12;

împoncişare : (1691 MĂRG.) : s. f.: „1. Widerstand; 2. Widerstreit“: „désobéissance“
al împoncişării  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[3]  15, 23;

împoncişa : (1620 MOXA) : v. I.: „entgegenkekren, richten“: „se révolter“
înponcişată  verb participiu sg. fem. 
[6]  14, 1;

împotriva : (XVI sec. CV2) : adv./prep.: „gegen(über), entgegen“: „au contraire, contre“
împotriva  prep. 
[3]  2, 32; 4, 1; 6, 11; 12, 15; 13, 5; 14, 5; 14, 5; 15, 18; 17, 2; 17, 8; 17, 43; 20, 19; 23, 8; 25, 20; 26, 1; 26, 3; 29, 8;
[4]  10, 10; 10, 17; 18, 6;
[5]  10, 10; 10, 17; 18, 6;
[6]  2, 24; 10, 10; 11, 15; 14, 13; 18, 6; 18, 13; 20, 11; 21, 5;
împotrivă  adv. 
[4]  5, 6; 18, 13;
[5]  5, 6; 18, 13;

împotrivnic : (1688 BIBLIA) : s. m.: „Feind“: „ennemi“
împotrivnic  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  8, 10;

împrăştia : (1683 DOS. PAR.) : v. I.: „schleudern“: „tirer avec la fronde“
împrăştie  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  17, 49;
vei împrăştiia  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[3]  25, 29;

împrejur : (XVI sec. PS. SCH.) : prep./adv.: „um herum, in der Gegend“: „autour de, aux alentours de“:
împregiur  adv. de loc 
[2]  31, 9;
[5]  5, 9;
împregiurul  prep. 
[2]  26, 5; 26, 7;
[5]  22, 12;
împrejur  adv. de loc 
[1]  31, 9;
[4]  5, 9;
[6]  1, 7; 5, 9;
împrejurul  prep. 
[1]  26, 5; 26, 7;
[3]  10, 1; 26, 5; 26, 7; 31, 9;
[4]  13, 31; 22, 12;
[6]  22, 12;
pregiur  prep. 
[2]  25, 16;
[5]  11, 1; 13, 31; 24, 16;
prejur  prep. 
[1]  25, 16;
[4]  11, 1; 24, 16;

împresura : (1561 CORESI TE2) : v. I.: „ergreifen“: „envahisser“
împresurase  verb indicativ mcpf. 3 sg. 
[3]  26, 12;
împresurîndu  verb gerunziu 
[6]  17, 2;

împreuna : (XVI sec. CV2) : v. I: „1. zusammenbringen, vereinigen, 2. zusammenkommen“: „1. unir, joindre, 2. se rejoindre“
să împreunară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  14, 22;
[2]  14, 22;
se împreuna  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[3]  11, 11;
se împreună  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  18, 1;

împreunare : (XVI sec.COD. TOD.) : s. f.: „1. Vereinigung; 2. Versammlung“: „alliance“
împreunarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[2]  9, 9;

împreună : (XVI sec. PS. SCH.) : adv.: „zusammen, gemeinsam“: „ensemble“
împreună  adv.   (256x)
-mpreună  adv. 
[2]  26, 2;

împroşca : (1581-1582 PO) : v. I.: „schnellen“: „lancer“
împroşcînd  verb gerunziu 
[4]  16, 6; 16, 13;
[5]  16, 6; 16, 13;

împrumuta : (XVI sec. PS. H.) : v. I.: „leihen, borgen“: „prêter, emprunter“
împrumutedzu  verb indicativ prezent 1 sg. 
[2]  1, 28;

împunge : (XVI sec. PS. H.) : v. III.: „stoßen, stechen“: „pousser, piquer“
să împungă  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[3]  31, 4;

împutăciune : (1561 CORESI TE2) : s. f.: „1. Schmähung; 2. Zank“: „1. honte, 2. injure“
împutăciunea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  17, 26;
împutăciunei  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[3]  25, 39;

împuţi : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV.: „1. verpesten; 2. stinkend, faul werden“: „1. se remplir de, 2. se gaspiller“
se împuţi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  6, 1;
să împută  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[5]  1, 21;

împuţina : (XVI sec. PS. SCH.) : v. I.: „vermindern“: „se diminuer, devenir moins nombreux“
să împuţinară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  2, 5;
[2]  2, 5;

în : (1499 DERS) : prep.: „1. in, an, um, 2. bei, 3. zwischen“: „1. en, dans, à, 2. par, 3. parmi“
în  prep.   (1935x)

înainte : (XVI sec. PS. H.) : adv./prep.: „1. früher, zuerst, 2. von, (be)vor“: „1. auparavant, 2. avant“
în naintea  prep. 
[2]  2, 21; 2, 35;
înainte  adv. de loc 
[1]  10, 3; 20, 37; 21, 6; 30, 25;
[3]  13, 6; 25, 20;
[2]  10, 3; 20, 37; 21, 6; 30, 25;
înainte  adv. de timp 
[1]  9, 9; 18, 9;
[3]  26, 21;
[2]  9, 9; 16, 13; 18, 9;
[4]  22, 24;
[5]  22, 24;
înainte  prep. 
[1]  16, 13;
[3]  17, 41; 22, 17;
înaintea  prep.   (477x)
mai ainte  adv. de timp 
[4]  12, 28;
mai înainte  adv. de loc 
[2]  20, 22;
mai nainte  adv. de loc 
[1]  20, 22; 20, 25;
[4]  19, 20;
[6]  19, 20; 22, 6;
mai nainte  adv. de timp 
[1]  2, 15; 3, 3; 3, 7; 3, 7; 9, 9; 9, 13; 9, 15;
[3]  2, 15; 3, 3; 3, 10; 9, 9; 9, 15; 17, 27; 20, 25;
[4]  12, 28;
[6]  7, 10;
mai nainte  prep. 
[3]  10, 8;
mainte  adv. de loc 
[5]  19, 20;
mainte  adv. de timp 
[2]  2, 15; 3, 3; 3, 7; 3, 7; 9, 9; 9, 13; 9, 15; 20, 25;
[5]  12, 28; 12, 28;
mai-nainte  adv. de loc 
[6]  2, 27;
nainte  adv. de timp 
[3]  19, 7;
naintea  prep. 
[1]  7, 10;

înalt : (XVI sec. PS. H.) : adj./s.: „hoch, Höhe“: „haut, hauteur“ adv. s./adj.
cel înalt  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[4]  22, 14;
cel înaltu  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[5]  22, 14;
cêle înalte  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[5]  22, 34;
cêle nalte  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[3]  2, 3;
[4]  22, 34;
[5]  21, 33;
mai înalt  adj. calificativ gradul comparativ masc. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  9, 23;
mai înaltu  adj. calificativ gradul comparativ masc. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  9, 2;
mai nalt  adj. calificativ gradul comparativ masc. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  9, 2;
[3]  9, 2;
nalt  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  17, 4;
nalte  adj. calificativ gradul pozitiv fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  2, 3;

înapoi : (XVI sec. PS. H.) : adv.: „hinten, rück-“: „arrière, en arrière“ prep.
napoi  adv. 
[2]  29, 2;
înapoi  adv. de loc 
[1]  15, 31;
[3]  30, 19;
[2]  15, 31;
[4]  1, 22;
[5]  1, 22;
[6]  1, 22; 2, 30; 11, 15;

înarmat : (1642 CAZ.GOV.) : adj.: „bewaffnet“: „armé“
înarmat  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  17, 39;

înăduşi : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV.: „schrecken“: „causes des terreurs“
năduşaşte  verb indicativ prezent 3 sg. 
[2]  16, 15;

înălţa : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „erhöhen, erheben“: „lever, (s')élever“
înalţă  verb indicativ prezent 3 sg. 
[1]  2, 7;
[3]  2, 7;
înălţă-se  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  2, 1;
înălţatu-se-au  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  2, 1;
înălţa-vei  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[4]  22, 49;
[5]  22, 49;
înnalţă  verb indicativ prezent 3 sg. 
[2]  2, 7;
înnălţă-să  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[2]  2, 1;
să înălţă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  10, 23;
[2]  10, 23;
să va înălţa  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[5]  22, 47;
se-au înălţat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[6]  5, 12;
se înălţa  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[6]  3, 1;
se va înălţa  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[3]  11, 9;
[4]  22, 47;
[5]  21, 46;
va înălţa  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  2, 10;
[3]  2, 10;
va înnălţa  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[2]  2, 10;
vei înălţa  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[6]  22, 49;

înălţime : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Höhe, Anhöhe“: „hauteur“
înălţime  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  22, 17;
înălţimea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  17, 4;
[2]  17, 4;
înălţimile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  1, 19; 1, 25;
[5]  1, 25;
[6]  1, 25;
nălţime  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  22, 17;
nălţimile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[5]  1, 19;
[6]  1, 19;

înăuntru : (XVI sec. PS. SCH.) : adv.: „innen, drinnen, hinein“: „à l'intérieur, en“
înlăuntru  adv. de loc 
[1]  4, 14; 9, 14; 10, 5; 17, 31; 23, 3; 24, 4;
[4]  13, 10; 13, 10;
înlăuntrul  prep. 
[3]  23, 24;
înlontru  adv. de loc 
[2]  4, 14; 9, 14; 10, 5; 17, 31; 23, 3;
[5]  6, 17; 13, 10; 13, 10;
înlontru  prep. 
[2]  9, 7;
mai înlăuntru  adv. de loc 
[3]  24, 4;
mai înlontru  adv. de loc 
[2]  24, 4;

încai : (1563 CORESI PRAXIU) : adv.: „wenigstens, immerhin“: „du moins, au moins“
încai  adv. 
[3]  26, 19;
[6]  2, 1; 13, 26;

încă : (XVI sec. CV2) : adv.: „1. noch, 2. auch, ebenfalls“: „1. encore, 2. aussi, de même“
încă  adv.   (150x)
ncă  adv. 
[4]  10, 11; 10, 16; 10, 20; 10, 23; 17, 26;
[5]  2, 6; 2, 7; 3, 19; 12, 14; 13, 36; 14, 7; 15, 20; 16, 11; 16, 23; 16, 23; 17, 5; 17, 10; 17, 12; 17, 16; 18, 2; 19, 30; 19, 40; 19, 42; 20, 26; 21, 20;

încăleca : (XVI sec. CV2) : v. I.: „1. (ein Pferd etc.) besteigen, 2. geschlechtlich verkehren“: „1. monter (à cheval), 2. s'accoupler“
încălecară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[6]  13, 29;
încălecase  verb indicativ mcpf. 3 pl. 
[3]  30, 17;
încălecînd  verb gerunziu 
[6]  18, 9;
să încalec  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[5]  18, 25;
voi încăleca  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  19, 26;
voiu încăleca  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  19, 26;

încălzi : (1561 CORESI TE2) : v. IV.: „anfeuern“: „chauffer“
încăldzind  verb gerunziu 
[2]  11, 9;
încălzind  verb gerunziu 
[1]  11, 9;
s-au încăldzit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[2]  11, 11;
s-au încălzit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  11, 11;

încărcat : (1665-1672 Ms. 4389) : adj.: „beladen“: „chargé“
încărcaţi  adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc. 
[4]  16, 1;
[5]  16, 1;
[6]  16, 1;

începe : (XVI sec. PS. H.) : v. III: „beginnen“: „commencer“
am început  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  22, 15;
[3]  22, 15;
[2]  22, 15;
au început  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  3, 2;
[2]  3, 2;
au început  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  14, 35;
[2]  14, 35;
[4]  24, 15; 23, 14;
[6]  2, 12;
încêpe  verb imperativ 2 sg. 
[4]  7, 29;
[5]  7, 29;
[6]  7, 29;
încêpe-voi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  3, 12;
încêpe-voiu  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  3, 12;
începea  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[1]  18, 7;
[2]  18, 7;
începea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  21, 11; 29, 5;
[2]  21, 11; 29, 5;
începu  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  13, 1; 18, 15; 18, 29;
[6]  2, 10; 5, 4; 24, 15;
începură  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  3, 2; 4, 10; 19, 20; 19, 21; 19, 21; 30, 4;
[6]  2, 3;
voi încêpe  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  18, 14;
voiu încêpe  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[3]  3, 12;
[4]  18, 14;
[6]  18, 14;

începere : (1642 CAZ. GOV.) : s. f.: „Beginn“: „commencement“
încêperea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  14, 35;

început : (XVI sec. PS. H.) : s. n.: „Beginn, Anfang“: „commencement“
ceputul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[4]  21, 10;
nceput  subst. comun neutru sg. nom./ac. neacc. 
[4]  7, 10;
[5]  7, 10; 14, 26;
începutul  subst. comun neutru sg. nom./ac. acc. 
[6]  21, 10;
începutului  subst. comun neutru sg. gen./dat. acc. 
[6]  21, 9;

începătură : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Anfang, Ursprung“: „commencement, début“
începătura  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  2, 29;
[2]  2, 29;
[4]  21, 9;
[5]  21, 9;
începătură  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  1, 21;
începături  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  10, 4;
[2]  10, 4;
începăturilor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[4]  1, 21;
[5]  1, 21;

încerca : (1683-1686 Ms. 45) : v. I.: „1. suchen, 2. untersuchen, 3. versuchen“: „1. chercher, 2. examiner, 3. essayer“
a cerca  verb infinitiv prezent 
[2]  23, 25; 24, 3; 26, 2; 26, 20; 27, 1; 27, 4;
cearcă  verb imperativ 2 sg. 
[5]  16, 11;
cearcă  verb indicativ prezent 3 sg. 
[2]  23, 10; 24, 10;
cerca  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[2]  14, 4; 23, 14;
cercară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[2]  10, 21;
cercaţi  verb imperativ 2 pl. 
[2]  9, 3; 28, 7;
cerci  verb indicativ prezent 2 sg. 
[5]  17, 3;
cercînd  verb gerunziu 
[2]  25, 29;
să cercăm  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[2]  10, 14;
să cêrce  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[2]  20, 16;
va cerca  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[2]  13, 14;
voi cerca  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  22, 23; 22, 23; 23, 23; 28, 7;
voiu cerca  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  22, 23; 22, 23;

înceta : (1551-1553 ES) : v. I: „aufhören“: „cesser“:
au încetat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  14, 31;
[2]  14, 31;
[4]  15, 24;

închide : (XVI sec. PS. H.) : v. III: „schliessen“: „fermer“
au închis  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  6, 10;
[2]  6, 10;
au închis  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  1, 5; 1, 6; 24, 19;
[3]  1, 6;
[2]  1, 6; 24, 19;
[4]  18, 28; 17, 27;
închide  verb indicativ prezent 3 sg. 
[4]  13, 17;
închide-să-va  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  23, 11;
închiş  verb participiu sg. masc. 
[1]  23, 20;
închis-au  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  26, 8;
[2]  26, 8;
închise  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[4]  13, 18;
[5]  13, 18;
închiseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  6, 10;
închişi  verb participiu sg. masc. 
[2]  23, 20;
s-au închis  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  23, 7;
[2]  23, 7;
să închiză  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[6]  20, 6;
să va închide  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[2]  23, 11; 23, 11;
se-au închis  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  23, 7;
se va închide  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  23, 11;
va închide  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  17, 46;
[2]  17, 46;

închina : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „neigen, sich verneigen“: „s'incliner“:
a să închina  verb infinitiv prezent 
[2]  1, 3;
[4]  15, 5;
[5]  15, 5;
a se închina  verb infinitiv prezent 
[1]  1, 3;
închinîndu-să  verb gerunziu 
[5]  16, 4;
închinîndu-se  verb gerunziu 
[4]  16, 4;
[6]  14, 4; 18, 21;
mă voi închina  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  15, 25; 15, 30;
mă voiu închina  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  15, 25; 15, 30;
[3]  15, 30;
să închină  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[2]  1, 19;
să închină  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  15, 31; 20, 41; 24, 9; 25, 24; 25, 41; 28, 14;
[2]  15, 31; 20, 41; 24, 9; 25, 23; 25, 41; 28, 14;
[4]  1, 2; 9, 6; 9, 8; 12, 20; 14, 4; 14, 22; 18, 21; 18, 28; 24, 20; 17, 27; 23, 19;
[5]  1, 2; 9, 6; 9, 8; 12, 20; 14, 4; 14, 22; 18, 21;
să închinară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  1, 19;
să mă închin  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[3]  15, 25;
să să închine  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  2, 36;
[2]  2, 36;
să se închine  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[6]  15, 5;
s-au închinat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  1, 28;
[2]  1, 28;
[4]  14, 33;
[5]  14, 33; 15, 32;
se-au închinat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[6]  15, 32;
se închina  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  1, 3;
se închină  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  1, 10; 1, 28; 15, 31; 20, 41; 24, 9; 25, 23; 25, 41; 28, 14;
[5]  23, 19;
[6]  1, 2; 9, 6; 9, 8; 12, 20; 14, 22; 14, 33; 18, 28;
se închinară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  1, 19;
se va închina  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[3]  2, 36;

închinare : (1642 ÎNV.) : s. f.: „Verbeugen“: „vénération“
închinării  subst. comun fem. sg. gen./dat. acc. 
[3]  15, 23;

închipuire : (1581 CORESI OMIL.) : s. f.: „Bild“: „image“
închipuirea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  6, 11;

închis : (1665-1672 Ms. 4389) : adj: „schliessen“: „fermé“
închis  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  23, 20;

încinge : (XVI sec. PS. H.) : v. III: „gürten“: „ceinturer“
vă încingeţ  verb imperativ 2 pl. 
[4]  3, 31;
încingeţi  verb imperativ 2 pl. 
[1]  25, 13;
[2]  25, 13;
încingeţi-vă  verb imperativ 2 pl. 
[3]  25, 13;
încins  verb participiu sg. masc. 
[1]  2, 18;
[3]  2, 18;
[6]  20, 8; 21, 16;
încinsă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  17, 38;
încinse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  25, 13;
[3]  17, 39;
[2]  17, 38; 25, 13;
[4]  20, 8;
încinsu  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[5]  20, 8;
încinsu  verb participiu sg. masc. 
[2]  2, 18;
[4]  21, 16;
[5]  21, 16;
să încinsă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  17, 39;
să încinse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  17, 39;
să încinseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  25, 13;
s-au încinsu  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  2, 4;
[2]  2, 4;
vă încingeţi  verb imperativ 2 pl. 
[5]  3, 31;
[6]  3, 31;

încleşta : (1640 URECHE) : v. I.: „zwängen, klemmen“: „se prendre“
s-au încleştat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  18, 9;
[5]  18, 9;

încoace : (XVI sec. PS. H.) : adv.: „her“: „(du côté) de“
încoace  adv. de loc 
[3]  14, 16; 14, 38; 15, 32; 17, 39;
[6]  14, 32;

încolo : (XVI sec. CV2) : adv.: „hin“: „vers, le long de“
încolea  adv. de loc 
[3]  17, 39;

înconjura : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „umkreisen“: „encercler“
au încungiurat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  22, 6;
[5]  22, 5; 22, 6; 24, 7; 24, 8;
au încunjurat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[6]  1, 9;
au încunjurat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[3]  23, 1;
[4]  24, 7; 24, 8;
încungiura  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  7, 16;
[2]  7, 16;
încungiurară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[5]  18, 15; 20, 15;
încunjurară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  18, 15; 20, 15;
[6]  18, 15; 20, 15; 22, 5; 24, 8;

încotro : (XVI sec. CV2) : adv.: „wohin“: „oů, de quel côté“
încătrouă  adv. nehot. 
[3]  14, 47;
[6]  15, 20;
încătrovaş  adv. nehot. 
[3]  14, 17;

încrede : (XVI sec. PS. H.) : v. III.: „auf jdn. vertrauen, jdm. vertrauen“: „se fier, avoir confiance“
să încredzu  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  3, 21; 27, 12;
să încrezu  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  3, 21; 27, 12;

încredinţa : (XVI sec. CV2) : v. I.: „beständig sein“: „substiter“
să va încredinţa  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[4]  7, 16;
[5]  7, 16;
încredinţează  verb imperativ 2 sg. 
[6]  7, 25;

încremeni : (1683 DOS. VS.) : v. IV.: „star werden, erstarren“: „être figé“
încremeniră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  4, 1;
[5]  4, 1;
[6]  4, 1;

încuia : (1551-1553 ES) : v. I: „schließen“: „fermer“
au încuiat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[6]  18, 28;
încuie  verb imperativ 2 sg. 
[6]  13, 17;
încuie  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  1, 5;
[6]  13, 18;

încuiere : (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Schlösser“: „réduit“
încuierile  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  22, 46;
[5]  22, 46;

încuietoare : (1642 EUSTR. PRAV.) : s. f.: „Riegel“: „verrou“
încuietori  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[3]  23, 7;

îndatora : (1593 DIR) : v. I.: „leihen“: „céder“
ai îndatorit  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[2]  2, 20;

îndată : (1640 URECHE) : adv.: „gleich, sogleich“: „tout de suite“
îndată  adv. de timp 
[3]  14, 19;
[4]  3, 12;
[6]  1, 11; 3, 12;
îndatăşi  adv. de timp 
[5]  3, 12;

îndărăt : (XVI sec. PS. H.) : adv.: „zurück“: „arrière“
îndărăt  adv. de loc 
[3]  4, 17; 6, 7; 12, 21;
[6]  2, 20; 2, 26; 18, 30;
îndărătu  adv. de loc 
[3]  24, 9;

îndărătnic : (XVI sec. PS. H.) : adj.: „hinterlistigen“: „fourbe“
cel îndărătnic  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[4]  22, 27;
cel îndrăpnic  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[5]  22, 27;

îndărătnici : (XVI sec. PS. H.) : v. IV.: „eigensinnig, halsstarrig, hartnäckig, widerspenstig werden“: „réagir d'une manière fourbe“
îndărătnici-te-vei  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[4]  22, 27;

înde : (XVI sec. PS. H.) : prep.: „nach“: „vers“
înde  prep. 
[1]  20, 5; 30, 17;
[2]  30, 17;
[4]  1, 12;
[5]  2, 13;

îndemînă : (1683-1686 Ms. 45) : adv.: „behaglich zumute“: „à l'aise“
îndemînă  adv. 
[1]  19, 14;
[2]  19, 14;

îndemna : (XVI sec. PS. SCH.) : v. I.: „bewegen, reisen“: „presser“
ai îndemnat  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[5]  12, 14;
îndemna  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[6]  13, 25;
îndemna  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[3]  28, 23;
îndemnînd  verb gerunziu 
[5]  12, 14;
va îndemna  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[5]  17, 16;

îndoi : (XVI sec. CV2) : v. IV.: verdoppeln“: „faire/ donner/ frapper la deuxième fois“
au îndoit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  20, 10;
[5]  20, 10;
îndoi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  20, 10;
voi îndoi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  26, 8;
voiu îndoi  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  26, 8;

îndoit : (1581 PRL) : num. mult./ adj.: „1. (ver) doppelt, 2. gebogen, gefaltet“: „1. doublé, 2. courbé, plié“
îndoit  num. mult. 
[6]  24, 3;
îndoite  adj. calificativ gradul pozitiv neutru pl. nom./ac. neacc. 
[5]  17, 28;

îndrăci : (XVI sec. CV2) : v. IV.: „besessen werden“: „se mettre en colère“
să îndrăcească  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[3]  21, 15;

îndrăgi : (XVI sec. PS. H.) : v. IV.: „ihn lieb gewinnen“: „tomber amoureux“
au îndrăgit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  13, 15;
au îndrăgitu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[5]  13, 15;
îndrăgit-am  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[6]  13, 4;
îndrăgi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  18, 20;
[3]  18, 1; 18, 20;
[2]  18, 20;
[6]  13, 1;

îndrepta : (XVI sec. CV2) : v. I: „gerade richten“: „redresser“
direptară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  6, 11;
îndirepta-voiu  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  7, 13;
îndireptară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  19, 17;
îndreptară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[5]  19, 17;
să fie îndireptată  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[6]  7, 26;
să îndireptară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  6, 12;
să îndireptă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  18, 20; 18, 26;
să îndireptêze  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[3]  24, 13;
să îndireptezi  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[3]  28, 15;
să îndreptă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  18, 20; 18, 26;
să îndreptară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[2]  6, 12;
va îndirepta  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[6]  22, 36;
va fi îndereptată  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[4]  7, 26;
va fi îndireptat  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[6]  7, 16;
va fi îndireptatu  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[4]  7, 16;
va fi îndreptat  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[5]  7, 16; 7, 26;
voi îndrepta  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  7, 13; 15, 4;
voiu îndirepta  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[4]  15, 4;

îndreptare : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „Weisung“: „loi“:
îndireptare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  30, 25;
[4]  19, 28;
[5]  18, 27;
îndreptare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  19, 28;

îndreptăciune : (1683-1686 MS 45) : s. f.: „Weisung“: „loi“
îndreptăciune  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  30, 25;

îndupleca : (XVI sec. PS. H.) : v. I.: „zum Nachgeben bewegwn“: „soumettre“
îndupleca-vei  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[4]  22, 40;
[5]  22, 40;

îndura : (1564 CORESI MOLIT.) : v. I.: „erbarmt haben“: „prendre qqn. en pitié“
m-am îndurat  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  24, 11;
[2]  24, 11;
s-au îndurat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  12, 6; 21, 7;
[5]  12, 6;
să îndura  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[4]  18, 16;
[5]  18, 16;
să îndură  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[5]  12, 4;
să te înduri  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[2]  15, 3;
se-au îndurat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[6]  12, 6;
se îndură  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[4]  12, 4;

îndurare : (1633 GCR) : s. f.: „Mitleid, Erbarmen“: „pitié“
îndurările  subst. comun fem. pl. nom./ac. acc. 
[4]  24, 14;
[5]  24, 14;

înfăşura : (1632 EUSTR. PRAV.) : v. I.: „(ein) wickeln“: „enrouler“
înfăşurată  verb participiu sg. fem. 
[3]  21, 9;

înfierbînta : (XVI sec. PS. H.) : v. I.: „anfeuern“: „chauffer“
se înfierbîntă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  11, 11;

înfige : (XVI sec. PS. H.) : v. III: „(ein)stechen“: „enfoncer“
au înfipt  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  14, 27;
au înfipt  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  31, 10;
au înfiptu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[2]  14, 27;
au înfiptu  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[2]  31, 10;
înfipse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[4]  18, 14;
[5]  18, 14;
[6]  18, 14;
înfiptă  verb participiu sg. fem. 
[1]  26, 7;
[3]  26, 7;
[2]  26, 7;
se înfipse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  17, 49;

înfricoşa : (1561 CORESI TE2) : v. I.: „Furcht, Angst einjagen“: „efffrayer“
înfricoşa-va  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  15, 29;
[2]  15, 29;
să înfricoşă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  28, 5; 28, 20;
[2]  28, 5;
să înfricoşe  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  28, 20;
s-au înfricoşat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  31, 4;
[2]  31, 4;
[4]  3, 11;
[5]  3, 11;
se înfricoşă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  28, 20; 28, 5;
[6]  24, 10;
se înfricoşară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  14, 15; 17, 11;
te înfricoşaş  verb indicativ perfect simplu 2 sg. 
[4]  1, 14;
te înfricoşaşi  verb indicativ perfect simplu 2 sg. 
[5]  1, 14;
voiu înfricoşa  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[6]  17, 2;

înfrînge : (1577 CORESI PS.5) : v. III: „1. brechen, knicken, schlagen, 2. abbrechen, beenden“: „1. vaincre, 2. venir à bout“
a înfrînge  verb infinitiv prezent 
[6]  2, 26;
ai înfrînt  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[1]  12, 4;
ai înfrîntu  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[2]  12, 4;
au înfrîntu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[5]  8, 9;
înfrînse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  4, 2;
[4]  8, 1;
[5]  8, 1;
înfrînseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[6]  2, 17;
înfrînt  verb participiu sg. masc. 
[4]  3, 29;
înfrîntu  verb participiu sg. masc. 
[5]  3, 29;
s-au înfrîntu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[2]  20, 34;
să înfrînsă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  4, 2;
să înfrînse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  4, 2;

înfrîngere : (1581 CORESI OMIL.) : s. f.: „Niederlage“: „défaite“
înfrîngere  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  18, 7;
[5]  18, 7;
[6]  17, 9;
înfrîngerea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  17, 9;
[5]  17, 9;
înfrîngeri  subst. comun fem. pl. nom./ac. neacc. 
[4]  22, 5;
[5]  22, 5;

înfrumuseţa : (1561 CORESI TE2) : v. I.: „verschönern, zieren, schmücken“: „embellir“
te înfrîmseţaşi  verb indicativ perfect simplu 2 sg. 
[5]  1, 26;
te înfrumseţaş  verb indicativ perfect simplu 2 sg. 
[4]  1, 26;

înfrumuseţat : (1561 CORESI TE2) : adj.: „verschönert, verziert, geschmückt“: „embelli“
înfrîmseţaţi  subst. comun masc. pl. nom./ac. acc. 
[5]  1, 23;
înfrumseţaţi  adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. acc. 
[6]  1, 23;
înfrumuseţaţi  adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. acc. 
[4]  1, 23;

înfrunta : (1620 MOXA) : v. I.: „trotzen“: „affronter“
înfruntă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  14, 42;

îngădui : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV.: „warten“: „permettre, consentir“
îngăduêşte  verb imperativ 2 sg. 
[3]  11, 3;
îngădui  verb imperativ 2 sg. 
[3]  15, 16;
îngăduiaşte  verb imperativ 2 sg. 
[6]  5, 23;
îngăduiţi  verb imperativ 2 pl. 
[3]  14, 9;
să îngădui  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[3]  20, 19;
va îngădui  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  15, 29;
[3]  15, 29;
[2]  15, 29;
vom îngădui  verb viitor 1 indicativ 1 pl. 
[3]  14, 9;

înger : (XVI sec. PS. H.) : s. m.: „Engel“: „ange“
înger  subst. comun masc. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  23, 16;
îngerul  subst. comun masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  29, 9;
[4]  14, 17; 19, 27; 24, 16; 24, 16; 24, 17; 23, 15; 23, 15;
[5]  14, 17; 19, 27; 24, 17; 24, 17; 18, 26;
[6]  14, 17;
îngerului  subst. comun masc. sg. gen./dat. acc. 
[4]  14, 20; 24, 16; 23, 15; 23, 15;
[5]  14, 20;
[6]  14, 20;

îngineri : (1683-1686 Ms. 45) : v. IV.: „zum Schwiegersohn machen“: „faire de qqn. son gendre“
a îngineri  verb infinitiv prezent 
[2]  18, 23;

îngrădire : (XVI sec. PS. H.) : s. f.: „1. Umzäumung; 2. Einschränkung“: „clôture, enclos“
îngrădire  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  22, 4; 22, 5;
[2]  22, 4; 22, 5;
[4]  5, 9; 5, 17;
[5]  5, 9; 5, 17;
[6]  5, 9; 5, 17;
îngrădirea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[4]  5, 7;
[5]  5, 7;
[6]  5, 7;

îngrăditură : (1682 DOSOFTEI VS.) : s. f.: „Einfriedung“: „clôture, enclos“
îngrăditură  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[4]  23, 14;
[5]  23, 14;
[6]  23, 14;

îngrăşa : (XVI sec. PS. SCH.) : v. I.: „1. mästen. 2. fett werden“: „(s')engraisser“
au îngrăşat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  22, 12;
[5]  22, 12;

îngreca : (1563 CORESI PRAXIU) : v. I.: „schwanger werden“: „procréer“
am îngrecat  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[6]  11, 5;
îngrecă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  1, 19;
[6]  11, 5; 12, 24;

îngreuia : (1567 CORESI CAZ.) : v. I: „be-, erschweren“: „alourdir“
a îngreuia  verb infinitiv prezent 
[1]  3, 2;
[3]  3, 2;
[2]  3, 2;
au îngreuiat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  6, 6;
[2]  6, 6;
îngreuiaţi  verb indicativ prezent 2 pl. 
[1]  6, 6;
[2]  6, 6;
să ne îngreuiem  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[4]  13, 25;
ne vom îngreuia  verb viitor 1 indicativ 1 pl. 
[5]  13, 25;
să îngreuia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[4]  14, 26;
[5]  14, 26;
să îngreuiadză  verb indicativ prezent 3 sg. 
[2]  31, 3;
să îngreuiază  verb indicativ prezent 3 sg. 
[1]  31, 3;
să îngreuie  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  5, 6;
[2]  5, 4;
se îngreuie  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  31, 3;
[2]  5, 6; 4, 5;

îngreuiere : (1643 VARLAAM) : s. f.: „Beschwernis“: „charge“
îngreuiêre  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  19, 35;

îngrijat : (1665-1672 Ms. 4389) : adj.: „besorgt“: „anxieux, soucieux“
îngrijaţi  adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc. 
[6]  7, 10;
îngrijat foarte  adj. calificativ gradul superlativ masc. sg. nom./ac. neacc. 
[3]  28, 15;

îngriji : (cca 1600 DIR) : v. IV.: „besorgen, ausrüsten“: „se charger“
s-au îngrijat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  10, 2;
să îngrijă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  30, 6;
să îngriji  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  30, 6;

îngropa : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „ein-, be-, vergraben“: „enterrer, enfouir, ensevelir“
au îngropat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  21, 14;
[5]  21, 14;
au îngropat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  2, 4; 4, 12;
[5]  2, 4; 4, 12;
[6]  2, 4; 4, 12;
aţi îngropat  verb indicativ perfect compus 2 pl. 
[6]  2, 5;
fu îngropat  verb indicativ perfect simplu 3sg. 
[6]  17, 23;
îngropară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  25, 1; 28, 3; 31, 13;
[3]  25, 1; 28, 3; 31, 13;
[2]  25, 1; 28, 3; 31, 13;
[6]  2, 32; 3, 32; 21, 14;
s-au îngropat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  17, 23;
[5]  17, 23;

îngropare : (1551-1553 ES) : s. f: „Begräbnis“: „enterrement“
îngropare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  19, 13; 19, 16;
[3]  19, 13; 19, 16;

îngrozi : (XVI sec. CV2) : v. IV.: „(sich) entsetzen“: „(s')épouvanter, (s')effrayer“
îngrozi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  22, 15;
se îngrozi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  28, 5;
se îngroziră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  4, 7;
se-au îngrozit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  28, 21;
va îngrozi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[3]  15, 29;

îngust : (1551/2 ES) : adj.: „schmal“: „étroit, serré“
îngustu  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  13, 6;

înjuga : (1581 CORESI OMIL) : v. I.: „spannen“: „atteler“
au înjugat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  6, 10;
[2]  6, 10;
înjugară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  6, 10;
înjugaţi  verb imperativ 2 pl. 
[1]  6, 7;
[3]  6, 7;
[2]  6, 7;

înmărmuri : (1675 MS.) : v. IV.: „starr werden, erstarren“: „consterner“
mărmuri  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  25, 37;

înmulţi : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV: „(sich) vermehren“: „accroître, multiplier“
au înmulţit  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  22, 36;
[5]  22, 36;
înmulţi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  1, 12;
[2]  1, 12;
înmulţind  verb gerunziu 
[3]  1, 12;
s-au înmulţit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[2]  10, 2;
să înmulţească  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[6]  14, 11; 24, 3;
să înmulţiia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  14, 19;
[2]  14, 19;
să înmulţiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  7, 2;
[2]  7, 2;
să va înmulţi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[4]  14, 11;
[5]  14, 11;
se înmulţi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  18, 8;
se înmulţiia  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[3]  14, 19;
se înmulţiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  5, 6; 7, 2;
se-au înmulţit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[3]  25, 10;

înmulţit : (1698 CANT. DIV.) : adj.: „1. vervielfacht ; 2. multipliziert“: „multiplié“
înmulţiţ  adj. calificativ gradul pozitiv masc. pl. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 10;

înnoi : (XVI sec. PS. SCH.) : v. IV.: „erneuern“: „renouveler, refaire“
să înnoim  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[1]  11, 14;
[2]  11, 14; 10, 13;

înobăda : (1665-1672 Ms. 4389) : v. I.: „in Ketten schliessen“: „mettre au fers“
se-au înobădat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[6]  3, 34;
îns, -a : (xvi sec. ps. h.) : pron. pers.: „er, sie“: „il, elle“
îns  pron. pers. 3 masc. sg. nom./ac. acc. 
[2]  1, 27; 18, 28;
[5]  15, 4;
însa  pron. pers. 3 fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  5, 2; 17, 49; 24, 4; 31, 4;
[5]  23, 20;
[6]  7, 5; 12, 28; 12, 31; 17, 13; 17, 18; 23, 16;
însele  pron. pers. 3 fem. pl. nom./ac. acc. 
[3]  31, 7;
[4]  8, 4;
[6]  8, 4; 24, 12;
însu  pron. pers. 3 masc. sg. nom./ac. acc. 
[2]  1, 23;
[5]  16, 8;
însul  pron. pers. 3 masc. sg. nom./ac. acc. 
[3]  6, 7; 25, 25; 25, 36; 25, 37; 28, 20; 29, 3;
[2]  13, 8; 14, 2; 14, 52; 25, 37;
[5]  6, 7; 6, 10; 10, 1; 12, 23; 14, 3; 17, 6; 20, 21;
[6]  2, 23; 7, 10; 11, 21; 11, 22; 14, 25; 22, 3;
înşi  pron. pers. 3 fem. pl. nom./ac. acc. 
[5]  21, 10;
înşii  pron. pers. 3 masc. pl. nom./ac. acc. 
[3]  14, 36;
[2]  25, 15; 9, 12;
[5]  5, 23; 8, 2; 24, 1;
[6]  14, 6; 23, 6; 24, 1;
nsul  pron. pers. 3 masc. sg. nom./ac. acc. 
[2]  18, 13;

însă : (XVI sec. PS. H.) : „indessen“: „pourtant“
însă  conjuncţie subord. 
[1]  1, 5; 8, 9; 12, 20; 12, 24; 18, 17; 21, 4; 25, 34;
[3]  8, 9; 25, 34;
[2]  1, 5; 8, 9; 12, 20; 12, 23; 17, 32; 18, 17; 25, 34;
[4]  3, 13;
[5]  3, 13; 12, 14;
[6]  23, 19;

înseta : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „dürsten“: „avoir soif“
însătat  verb participiu sg. masc. 
[4]  17, 29;
[5]  17, 29;

însetoşa : (1665-1672 Ms. 4389) : v. I.: „dürsten “: „avoir soif“
însetoşă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  23, 15;

însorţi : (1683-1686 Ms. 45) : v. IV.: „durch Los bestimmen“: „gagner par sort“
însorţiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  14, 41;
să însorţêşte  verb indicativ prezent 3 sg. 
[1]  10, 20; 10, 21;
[2]  10, 21;
să însorţi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  10, 21;
[2]  10, 20; 10, 21;
să însorţiră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[2]  14, 41;
va însorţi  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  14, 42;
[2]  14, 42;

înspăima : (1688 BIBLIA) : v. I.: „erschrecken“: „s'effrayer, s'épouvanter“
să înspăimară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  13, 7;

înspăimare : (1688 BIBLIA) : s. f.: „Erschrecken“: „le fait d'être saisi d'effroi“
înspăimare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  14, 15;

înspăimînta : (1665-1672 Ms. 4389) : v. I.: „erschrecken“: „s'effrayer, s'épouvanter “
să spămîntă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  28, 5;
[5]  10, 19;
să spămîntară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[2]  7, 7; 12, 18; 17, 11; 17, 24;
[4]  10, 19;
[5]  12, 18;
să se spămintêze  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[3]  17, 32;
să vă spămîntaţi  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[5]  13, 28;

înstropşit : (1683-1686 Ms. 45) : adj.: „wälzte“: „roulé“
înstropşit  adj. calificativ gradul pozitiv masc. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  20, 12;

înstîlpi : (1688 BIBLIA) : v. IV.: „stellen“: „se présenter“
să înstîlpi  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  17, 16;

însuşi : (XVI sec. PS. H.) : pron. întărire: „selbst“: „même“
însăşi  adj. pron. de întărire 3 fem. sg. nom./ac. 
[6]  21, 10;
însuş  adj. pron. de întărire 3 sg. masc. nom./ac. 
[4]  17, 2;
însuşi  adj. pron. de întărire 3 sg. masc. nom./ac. 
[3]  15, 12; 19, 22; 25, 26; 28, 8; 29, 11; 30, 9; 31, 4; 31, 5;
[5]  12, 35;
[6]  3, 32; 17, 10; 17, 24; 18, 19; 24, 14;
înşişi  adj. pron. de întărire 3 pl. masc. nom./ac. 
[6]  7, 10;

însuţi : (XVI sec. PS. H.) : pron. întărire: „selber“: „même “
însuţi  adj. pron. de întărire 2 sg. masc. nom./ac. 
[3]  28, 9;
[6]  24, 13;
însuţi  pron. de întărire 2 masc. sg. nom./ac. 
[6]  19, 7;
înşivă  adj. pron. de întărire 2 pl. masc. nom./ac. 
[2]  9, 19;

înşela : (XVI sec. PS. SCH.) : v. I: „betrügen, hintergehen, täuschen“: „tromper, duper, tricher“
ai înşălat  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[3]  28, 12;
să înşale  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[5]  3, 25;

înşeptit : (1665-1672 Ms. 4389) : adj./ num. mult.: „siebenfach“: „sept fois“
înşăptit  num. mult. 
[4]  12, 6;
înşăptită  adj. fem. sg. nom./ac. neacc. 
[6]  12, 6;
înşeptită  adj. fem. sg. nom./ac. neacc. 
[5]  12, 6;

înşeua : (1665-1672 Ms. 4389) : v. I.: „satteln “: „mettre en selle, seller“
înşală  verb imperativ 2 sg. 
[5]  19, 26;
înşălează  verb imperativ 2 sg. 
[4]  19, 26;
să înşălêze  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[6]  19, 26;
-ş înşelă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[5]  17, 23;

întări : (XVI sec. PS. H.) : v. IV: „(ver)stärken, kräftigen, befestigen“: „fortifier, renforcer“:
ară fi întărit  verb cond.-opt. perfect 3 sg. 
[3]  13, 13;
au întărit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[3]  6, 6;
întărească-se  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[4]  2, 7;
[5]  2, 7;
întăresc  verb indicativ prezent 3 pl. 
[3]  4, 7;
întărêşte  verb imperativ 2 sg. 
[4]  11, 25;
[5]  11, 25;
[6]  11, 25;
întărêşte  verb indicativ prezent 3 sg. 
[4]  22, 33;
[5]  22, 33;
întărêşte-te  verb imperativ 2 sg. 
[6]  1, 19;
întări  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  17, 50; 23, 16;
[2]  17, 50; 23, 16;
[6]  24, 4;
întărit-am  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[1]  15, 13;
[2]  15, 13;
întăritu-s-au  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  2, 1;
[2]  2, 1;
întăritu-se-au  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  2, 1;
[6]  11, 23;
întăriţi  verb imperativ 2 pl. 
[3]  6, 6;
întăriţi-vă  verb imperativ 2 pl. 
[1]  4, 9;
[2]  4, 9;
mă voi întări  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[5]  22, 40;
să întărească  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  1, 23;
[2]  1, 23;
să întări  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  19, 8; 30, 6;
[2]  19, 8; 30, 7;
să întăriia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[4]  3, 1;
[5]  3, 1;
să ne întărim  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[4]  10, 12;
[5]  10, 12;
[6]  10, 12;
să se întărească  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[6]  2, 7;
să va întări  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[4]  10, 11;
[5]  10, 11;
să vor întări  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[4]  10, 11; 16, 21;
[5]  10, 11; 16, 21;
s-au întărit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  1, 23; 11, 23; 22, 18;
[5]  1, 23; 11, 23; 22, 18;
se-au întărit  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[6]  22, 18;
se întărêşte  verb indicativ prezent 3 sg. 
[3]  2, 8;
se întări  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  14, 47; 17, 50; 19, 8; 30, 7;
se întăriia  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[6]  3, 1;
se vor întări  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[6]  10, 11; 16, 21;
te vei întări  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[3]  20, 31;
vă întăriţ  verb imperativ 2 pl. 
[3]  4, 9;
vei întări  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[4]  22, 40;
veţ întări  verb viitor 1 indicativ 2 pl. 
[4]  23, 3;
veţi întări  verb viitor 1 indicativ 2 pl. 
[5]  23, 3;
vor întări  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[6]  10, 11;

întărire : (1665-1672 Ms. 4389) : s. f.: „Umwallung, Befestigung“: „fortification, redoute“
întărirea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  2, 32;
[4]  22, 19;
[6]  22, 2; 22, 19;
întăririlor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[4]  20, 19;

întărit : (1563 CORESI PRAXIU) : adj.: „1. bekräftigt, bestärkt, 2. gestützt, angelehnt“: „1. affirmé, fortifié, renforcé, 2. appuyé“
celor mai întăriţ  adj. calificativ gradul superlativ masc. pl. gen./dat. acc. 
[1]  4, 8;
întărită  adj. calificativ gradul pozitiv fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  6, 18;
[2]  6, 18;

întăritură : (1683-1686 Ms. 45) : s. f.: „Umwallung, Befestigung“: „fortification, redoute“
întăritura  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[5]  22, 19;
întăriturilor  subst. comun fem. pl. gen./dat. acc. 
[5]  20, 19;

întărîta : (1688 BIBLIA) : v. I: „(ver)stärken, kräftigen, befestigen“: „irriter, fâcher“:
ai întărîtat  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[4]  12, 14;
întărîtîndu  verb gerunziu 
[4]  12, 14;

întemeia : (1665-1672 Ms. 4389) : v. I.: „begründen, stiften“: „fonder“
întemeiat  verb participiu sg. masc. 
[1]  26, 19;
[2]  26, 19;
voiu întemeia  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[6]  7, 13;

întinde : (XVI sec. PS. H.) : v. III: „ausstrecken, sich erstrecken“: „(s')étendre, tendre“
am întins  verb indicativ perfect compus 1 sg. 
[3]  14, 43;
au întins  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  6, 17; 16, 22;
au întinsu  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[5]  6, 17; 16, 22;
au tinsu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  26, 9;
întinsă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  14, 27;
întinse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  17, 49;
[3]  14, 27;
[2]  14, 27; 17, 49;
[4]  6, 5; 6, 6; 6, 14; 15, 5; 17, 19; 24, 16; 23, 15; 23, 15;
[5]  6, 6; 15, 5; 17, 19;
[6]  6, 6;
întinse  verb participiu sg. fem. 
[5]  6, 5; 6, 14;
[6]  6, 5;
întinseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[6]  16, 22;
întinsêse  verb indicativ mcpf. 3 sg. 
[6]  6, 17;
se tinse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  14, 23;
tindea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[6]  15, 5;
tinse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  14, 27;
voiu tinde  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[3]  24, 11;

întins : (1665-1672 Ms. 4389) : adj.: „ausgedehnt“: „étendu“
întinse  adj. calificativ gradul pozitiv neutru pl. nom./ac. acc. 
[6]  6, 14;

întîi : (XVI sec. PS. H.) : adv./adj./num.: „zuerst, erste(r)“: „premièrement, premier“
întăi  adv. de timp 
[2]  2, 16;
întîi  adv. 
[3]  6, 7; 6, 10; 17, 13;
[6]  4, 10;
întîi  adv. de timp 
[3]  2, 16; 2, 29;
[6]  17, 9;
întîi  num. ord. fem. sg. nom./ac. acc. 
[3]  14, 35;
întîiu  num. ord. masc. sg. nom./ac. acc. 
[1]  2, 16;
întîiul  num. ord. masc. sg. nom./ac. acc. 
[4]  23, 18;
mai întîi  adv. de timp 
[5]  18, 41;

întîlni : (1581-1582 PO) : v. IV.: „treffen, begegnen“: „rencontrer“
se întîlni  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  9, 10;
vei întălni  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[3]  10, 5;

întîmpina : (XVI sec. PS. SCH.) : v. I: „entgegengehen, -kommen, -treten“: „aller à la rencontre de“
au întimpinat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  15, 2;
au tîmpinat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[2]  15, 2;
întimpină  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  15, 2;
să timpinară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  2, 12;
să timpine  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  22, 17;
să tîmpinară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[5]  2, 13;
să tîmpine  verb conjunctiv prezent 3 pl. 
[2]  22, 17;
se întimpinară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[6]  2, 13;
timpină  verb imperativ 2 sg. 
[1]  22, 18;
[4]  1, 15;
timpină  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  25, 20;
[4]  18, 9;
tîmpină  verb imperativ 2 sg. 
[2]  22, 18;
[5]  1, 15;
tîmpină  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[2]  25, 20;
[5]  18, 9;
va timpina  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  28, 10;
va tîmpina  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[2]  28, 10;
vei timpina  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  10, 5;
vei tîmpina  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[2]  10, 5;

întîmpinare : (XVI sec. PS. SCH.) : s. f.: „Empfang, Entgegenkommen“: „réception, bienveillance“
întempinarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  25, 34;
[4]  10, 5; 16, 1;
întimpinare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  25, 32;
întimpinarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  13, 10; 13, 15; 15, 12; 17, 48; 23, 27; 25, 20; 30, 21; 30, 21;
[3]  6, 13; 13, 10; 13, 15; 15, 12; 16, 4; 18, 6; 21, 1; 25, 32; 25, 34;
[4]  5, 23; 6, 20; 15, 32; 19, 15; 19, 16; 19, 20; 19, 24;
[5]  18, 24;
[6]  15, 32; 16, 1; 19, 15; 19, 16; 19, 24;
tempinarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  21, 1;
tîmpinare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  13, 15;
timpinarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  4, 1; 6, 13; 9, 14; 16, 4; 17, 48; 17, 55; 18, 6; 18, 6;
[4]  19, 25;
[5]  16, 1; 19, 24;
tîmpinarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[2]  4, 1; 6, 13; 9, 14; 13, 10; 15, 12; 16, 4; 17, 48; 17, 48; 18, 6; 18, 6; 21, 1; 23, 27; 25, 20; 25, 34; 30, 21; 30, 21;
[5]  5, 23; 6, 20; 10, 5; 15, 32; 19, 15; 19, 16; 19, 20; 19, 25;

întîmpla : (XVI sec. CV2) : v. I: „sich ereignen“: „arriver, survenir“
să întîmplă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  14, 47;
[2]  14, 47;
să se întîmple  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[6]  17, 16;
va să se întîmple  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[3]  27, 1;

întîmplare : (1581 CORESI OMIL.) : s. f.: „1. Unfall, 2. Zufall: „1. accident, 2. hasard“
o întîmplare  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[1]  6, 9;
[3]  6, 9;
o tîmplare  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[2]  6, 9;
tîmplare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[1]  20, 26;
[2]  20, 26;

întoarce : (XVI sec. PS. H.) : v. III: „kehren, wenden, drehen“: „tourner, retourner, ramener“
a întoarce  verb infinitiv prezent 
[5]  12, 23;
[6]  19, 11; 19, 12;
a se întoarce  verb infinitiv prezent 
[1]  10, 9;
aţi întors  verb indicativ perfect compus 2 pl. 
[1]  5, 10;
aţi întorsu  verb indicativ perfect compus 2 pl. 
[2]  5, 10;
au întors  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  15, 29;
au întors  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  25, 39; 30, 19;
[3]  25, 39;
au întorsu  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[5]  15, 29;
au întorsu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[2]  25, 39; 30, 19;
întoarce  verb imperativ 2 sg. 
[1]  29, 4;
[3]  29, 4;
[2]  29, 4;
[4]  14, 21; 15, 20; 15, 25;
[5]  2, 22; 14, 21; 15, 20; 15, 25;
[6]  15, 20; 15, 25;
întoarce  verb infinitiv prezent 1 sg. 
[4]  12, 23;
întoarce-te  verb imperativ 2 sg. 
[1]  3, 5; 3, 6; 3, 9; 22, 18; 26, 21; 29, 7;
[3]  22, 18; 26, 21;
[2]  3, 5; 3, 6; 3, 9; 22, 18; 26, 21; 29, 7;
[4]  2, 22; 3, 16; 5, 23; 15, 19; 18, 30; 19, 14;
[5]  3, 16; 15, 19;
[6]  15, 19;
întoarceţi-vă  verb imperativ 2 pl. 
[6]  20, 1;
întoarsără  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  31, 8;
întoarse  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  3, 26;
[6]  15, 29;
întoarse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  15, 12;
[3]  30, 19;
[2]  15, 12;
[4]  3, 27;
[5]  3, 27; 20, 12;
întoarseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[2]  31, 9;
[5]  3, 26;
[6]  3, 26;
întorcînd  verb gerunziu 
[5]  15, 8;
întorcîndu  verb gerunziu 
[4]  15, 8;
întorcîndu-se  verb gerunziu 
[3]  27, 9;
[4]  11, 1;
[5]  11, 1;
întors-au  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  6, 20;
[3]  6, 20;
[2]  6, 20;
întors-au  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  16, 8;
[5]  16, 8;
[6]  16, 8;
mă voi întoarce  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  15, 26;
mă voiu întoarce  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  15, 26;
[3]  15, 26;
[4]  22, 38;
[6]  22, 38;
s-a întorsu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[5]  1, 22;
să întoarcă  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  14, 26; 26, 23;
[2]  14, 26; 26, 23; 29, 4;
[4]  14, 13;
[5]  14, 13; 19, 42;
să întoarce  verb indicativ prezent 3 sg. 
[4]  17, 3;
[5]  17, 3;
să întoarce  verb infinitiv prezent 
[2]  10, 9;
să întoarceţi  verb conjunctiv prezent 2 pl. 
[4]  19, 10; 19, 11; 19, 12;
[5]  19, 10; 19, 11; 19, 12;
să întoarsă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  17, 15;
[4]  20, 22;
să întoarse  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[4]  12, 31;
[5]  12, 31;
[6]  12, 31;
să întoarse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  3, 5; 15, 31; 17, 57; 22, 18; 24, 2;
[2]  3, 5; 15, 31; 17, 15; 17, 57; 22, 18; 24, 2;
[4]  1, 1; 2, 30; 3, 16; 3, 26; 6, 20; 10, 14; 11, 4; 14, 24; 18, 16; 18, 30; 19, 15;
[5]  1, 1; 2, 30; 3, 16; 3, 26; 6, 20; 10, 14; 11, 4; 14, 24; 18, 16; 18, 30; 19, 15; 20, 22;
să întoarseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  14, 21; 25, 12; 25, 12;
[2]  6, 16; 14, 21; 25, 12; 25, 12;
să întorc  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[3]  12, 3;
[4]  3, 12; 19, 42;
să întorcea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  18, 6; 27, 9;
[2]  18, 6; 27, 9;
să întorci  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[6]  14, 24;
să întorcu  verb conjunctiv prezent 1 sg. 
[5]  3, 12;
să ne întoarcem  verb conjunctiv prezent 1 pl. 
[1]  9, 5;
[3]  9, 5;
[2]  9, 5;
să să întoarcă  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  18, 2; 30, 22;
[2]  18, 2; 30, 22;
[4]  2, 26; 14, 24;
[5]  2, 26;
să se întoarcă  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[1]  29, 4;
[3]  18, 2; 30, 22;
[5]  18, 36;
[6]  1, 22; 14, 13;
să te întorci  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[1]  16, 7;
[2]  16, 7;
[6]  19, 14;
să va întoarce  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[2]  15, 29;
[4]  12, 23;
să vă întoarceţi  verb conjunctiv prezent 2 pl. 
[3]  23, 23;
[4]  11, 15;
[5]  11, 15;
[6]  11, 15;
să vrea întoarce  verb condiţional-optativ prezent 3 sg. 
[1]  14, 47;
[2]  14, 47;
s-au întors  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[4]  17, 20;
s-au întors  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  15, 10;
[4]  1, 22; 19, 39; 23, 10;
s-au întorsu  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[1]  4, 19;
[2]  4, 19;
[5]  17, 20;
s-au întorsu  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  17, 30;
[2]  17, 30;
[5]  19, 39; 23, 10;
se întoarce  verb indicativ prezent 3 sg. 
[6]  17, 3;
se întoarsă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  26, 25;
se întoarse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  3, 5; 15, 12; 15, 31; 17, 15; 17, 30; 17, 57; 22, 18; 24, 2;
[2]  9, 9; 22, 26;
[6]  1, 1; 2, 30; 3, 16; 3, 27; 6, 20; 8, 12; 10, 14; 11, 4; 12, 20; 14, 24; 19, 2; 19, 15; 20, 22;
se întoarseră  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  17, 53;
[3]  4, 3; 4, 19; 6, 16; 14, 21; 14, 32; 17, 53; 18, 6; 25, 12; 25, 12;
[6]  17, 20; 18, 16;
se întorcea  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[6]  23, 10;
se întorcea  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  17, 35;
se întorsêse  verb indicativ mcpf. 3 pl. 
[3]  13, 16;
se va întoarce  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[1]  15, 29;
[3]  15, 29;
[6]  12, 23; 14, 14;
se vrea întoarce  verb condiţional-optativ prezent 3 sg. 
[3]  14, 47;
se-au întors  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  15, 10;
-ş întoarsă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  14, 27;
-ş întoarse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  15, 27;
[2]  14, 27; 15, 27;
-şi întoarse  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  14, 27; 15, 27;
te întoarce  verb imperativ 2 sg. 
[1]  15, 25; 15, 30;
[3]  15, 25; 15, 30; 29, 7;
[2]  15, 25; 15, 30;
[4]  15, 27;
[5]  5, 23; 15, 20; 15, 27;
[6]  3, 16; 15, 20; 15, 27;
te vei întoarce  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[4]  15, 34;
[5]  15, 34;
[6]  15, 34;
va întoarce  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[4]  15, 8; 15, 25; 16, 12;
[5]  15, 8; 15, 25; 16, 12;
[6]  15, 8; 15, 25; 16, 3; 16, 12;
vă întoarceţ  verb indicativ prezent 2 pl. 
[1]  7, 3;
vă întoarceţi  verb imperativ 2 pl. 
[1]  23, 23;
[2]  23, 23;
vă întoarceţi  verb indicativ prezent 2 pl. 
[2]  7, 3;
[6]  19, 10;
vă veţ întoarce  verb viitor 1 indicativ 2 pl. 
[4]  10, 5;
vă veţi întoarce  verb viitor 2 indicativ 2 pl. 
[3]  7, 3;
[6]  10, 5;
veţi întoarce  verb viitor 1 indicativ 2 pl. 
[5]  10, 5;
voi întoarce  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  12, 3;
[5]  17, 3; 22, 38;
voiu întoarce  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  12, 3;
[4]  17, 3;
[6]  3, 12; 17, 3;
vor întoarce  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[4]  16, 3;
[5]  16, 3;

întoarcere : (XVI sec. CV2) : s. f.: „Rück-, Wieder-, Heimkehr“: „action de tourner, retourner, renverser“
întoarcerea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[6]  11, 1;

între : (1451 DERS) : prep.: „1. zwischen, unter, 2. vor“: „1. entre, parmi, 2. devant“
între  prep. 
[1]  12, 5;
[3]  10, 11; 17, 3; 20, 3; 20, 3; 20, 23; 20, 23; 20, 42; 20, 42; 20, 42; 20, 42; 24, 13; 24, 13; 24, 16; 24, 16; 26, 13;
[2]  11, 11; 9, 11;
[4]  16, 22;
[5]  16, 22; 17, 4; 18, 34; 18, 34;
[6]  3, 1; 3, 1; 3, 6; 3, 6; 18, 9; 18, 9; 18, 24; 21, 7; 21, 7; 21, 7; 23, 9; 23, 19;

întreba : (XVI sec. PS. H.) : v. I: „fragen“: „demander“
a întreba  verb infinitiv prezent 
[1]  9, 9; 22, 15; 23, 4;
[3]  10, 2; 22, 15; 23, 4;
[2]  9, 9; 22, 15; 23, 4;
ai întrebat  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[3]  22, 13;
ar întreba  verb cond.-opt. prezent 3 sg. 
[4]  16, 23;
ară fi fost întrebînd  verb prezumtiv perfect 3 sg. 
[6]  16, 23;
are întreba  verb cond.-opt. prezent 3 sg. 
[5]  16, 23;
au întrebat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  17, 22;
[3]  22, 10;
[2]  17, 22;
întreabă  verb imperativ 2 sg. 
[1]  17, 56; 25, 8;
[3]  17, 56; 25, 8;
[2]  25, 8;
[4]  20, 18;
[5]  20, 18;
[6]  20, 18;
întreabă  verb indicativ prezent 3 sg. 
[3]  10, 2;
întreba  verb indicativ imperfect 3 pl. 
[6]  20, 18;
întreba  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  22, 10;
[2]  22, 10;
întrebară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  30, 21;
[2]  30, 21;
întrebaţi  verb imperativ 2 pl. 
[1]  25, 5;
[2]  25, 5;
întrebă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[1]  10, 22; 14, 37; 19, 22; 23, 2; 28, 6; 30, 8;
[3]  14, 37; 17, 22; 19, 22; 23, 2; 28, 6; 30, 8; 30, 21;
[2]  10, 22; 14, 37; 19, 22; 23, 2; 28, 6; 30, 8; 9, 22;
[4]  2, 1; 5, 19; 5, 23; 11, 7; 10, 6;
[5]  2, 1; 5, 19; 5, 23;
[6]  2, 1; 5, 19; 5, 23; 11, 7;
întrebi  verb indicativ prezent 2 sg. 
[1]  28, 16;
[3]  28, 16;
[2]  28, 16;
întrebînd  verb gerunziu 
[4]  20, 18; 20, 18;
[5]  20, 18;
întrebîndu  verb gerunziu 
[5]  20, 18;
s-au întrebat  verb indicativ perfect compus 2 sg. 
[4]  20, 18;
să întrêbe  verb conjunctiv prezent 3 sg. 
[4]  8, 10;
[5]  8, 10;
[6]  8, 10;
să întrebi  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[1]  22, 13;
[2]  22, 13;
să întrebu  verb conjunctiv prezent 2 sg. 
[5]  20, 18;
va întreba  verb viitor 1 indicativ 3 sg. 
[3]  20, 6;
voiu întreba  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[3]  28, 7;
[4]  14, 18;
[6]  14, 18;
vor întreba  verb viitor 1 indicativ 3 pl. 
[1]  10, 4;
[3]  10, 4;
[2]  10, 4;

întrece : (XVI sec. PS. SCH.) : v. III.: „überhollen“: „deppasser“
au întrecut  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[4]  18, 23;
[5]  18, 23;
întrecu  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  18, 23;

întrei : (1683-1686 Ms. 45) : v. IV.: „drei Tagen warten“: „attendre pendant trois jours“
vei întrei  verb viitor 1 indicativ 2 sg. 
[1]  20, 18;
[2]  20, 19;
voi întrei  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[2]  20, 20;
voiu întrei  verb viitor 1 indicativ 1 sg. 
[1]  20, 20;

întreit : (1616 DIR) : num. mult.: „dreifach“: „trois fois“
întreitu  num. mult. 
[1]  20, 12;
[2]  20, 12;

întrista : (XVI sec. PS. SCH.) : v. I.: „betrüben, traurig machen“: „rendre au devenir triste, s'affliger, s'attrister“
au întristat  verb indicativ perfect compus 3 pl. 
[5]  22, 5;
întristă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[6]  13, 21;
s-au întristat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[1]  20, 34;
[2]  13, 7;
să întrista  verb indicativ imperfect 3 sg. 
[1]  1, 6;
să întristară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[1]  17, 11;
[2]  14, 15; 17, 11;
să întristă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[5]  18, 33;
să întristează  verb indicativ prezent 3 sg. 
[4]  19, 2;
se-au întristat  verb indicativ perfect compus 3 sg. 
[3]  28, 21;
se întrista  verb indicativ indicativ imperfect 3 sg. 
[3]  1, 6;
se întristară  verb indicativ perfect simplu 3 pl. 
[3]  29, 4;
se întristă  verb indicativ perfect simplu 3 sg. 
[3]  1, 18; 15, 11; 30, 6;
[6]  6, 8; 18, 33;

întristare : (1563 CORESI PRAXIU) : s. f.: „Trauer“: „regret“
întristare  subst. comun fem. sg. nom./ac. neacc. 
[2]  14, 15; 14, 15;
întristarea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[2]  11, 7;
întristăciunea  subst. comun fem. sg. nom./ac. acc. 
[6]  22, 7;